M-am saturat ca Dzeu sa nu auda si sa nu vada!

[Azzuurra]

În prealabil postat de FireSpirit

Vreau sa va spun ca am inceput sa nu mai cred in Dzeu. Si asta pentru ca vad cum e viata, cum sunt oamenii, ca e prea multa suferinta si prea multa nedreptate. Am fost crestin-ORTODOXA inainte, poate ca si acum incerc sa fiu. Dar pur si simplu nu mai am motive sa cred. Sunt satula de ipocriti si o spun cu cea mai mare onestitate ca cei mai MARI ipocriti am intalnit printre crestini. Asta ma face foarte revoltata. Mi-ar fi placut sa stiu ca exista un Dzeu care vegheaza peste toate si peste toti si va URASC CA SPUNETI CA ANIMALELE N-AU SUFLET. CRED CA ASTA A FOST PRINCIPALUL MOTIV PENTRU CARE AM INCEPUT SA NU MAI CRED! Zilele trecute mama mergea cu tramvaiul, pana s-a auzit un scherlait de caine si tramvaiul s-a oprit. Il calcase. De ce cainele care e un animal NEVINOVAT, PT. CA DZEU NU I-A DAT POSIBILITATEA SA VORBEASCA SI SA RATIONEZE, TRECE PRIN ASTFEL DE CHINURI??? Si oamenii la fel, din experienta proprie pot sa spun ca sunt niste fiinte EGOISTE, FATARNICE, EXTREM DE MARGINITE. N-AU NICIO VINA CA PACATUIESC!

Am vrut sa-ti dau un pm, dar vad ca nu se poate.

Stii ce cred? Ca tu n-ai fost incercata in viata prea tare. Poate ai avut tu sau ai niste probleme minore, si din cauza ca sunt atat de minore, simti ca viata n-are sens, ca nu e suficienta de fascinanta, si trebuie sa te agati de ceva.

Ce daca sunt ipocriti, fatarnici, ....? Fii tu altfel. Fa tu Biserica in sufletul tau.

Si nici nu poti duce crucea altuia, nici a catelului, nici a nu stiu cui care a patit nu stiu ce. Ii poti ajuta pe semeni, dar du-ti crucea ta. Si dupa cum am spus, imi pare cam usoara. Si nu-l mania pe Dumnezeu. Sau te supara ca e usoara si n-ai ocazie sa te smeresti, sa-ti plangi pacatele?

Daca problemele tale sunt fatarnicia oamenilor, si mici greseli in viata(oricum, celelalte alegeri, care momentan iti par intelepte, nu stii unde te-ar fi dus) e bine. Si viata perfecta nu exista, si in necazuri te calesti. Ca sa nu mai spun, oricat de buna ai fi, sunt sigura ca ai dezamagit si tu pe cineva(si in momentul asta esti prilej de fascinatie pentru ei).

Dar imi pare mie ca tu ai cam mult timp liber, de stai sa meditezi la altii. Asa ca umple timpul ala cu ceva, un hobby, mai invata, ce crezi tu. Ia gandeste-te: ai unde sa dormi, ai ce sa mananci? Esti privilegiata. Ai parinti, ai si o prietena de incredere? Aur curat, putin il au. Mai ai si servici? Oooooooo. Nu stiu unde stai, dar ia sa dormi tu in gara o seara, in sala de asteptare, sa vezi ce-i acolo? Sa dormi o viata in fund si sa nu fii suparat? Sau altii avand ispite, chiar si in conditiile alea? Ia sa te gandesti, ca fara sa-ti imaginezi vreodata, ai putea sa ajungi ca nene ala de pe saltea, care o viata traieste in strada. Dumnezeu stie de ce a randuit asa, poate omul ala ajunge sfant, daca isi pazeste mintea. Si in timpu' asta tu traiesti in puf si te vaiti.

Dar tu zi saru'mana pentru ce ai si nu te mai plange pentru nimicuri, ca in viata se pot intampla multe lucruri rele. Si mai bine sa nu le cunosti, sa fii fericita cu ce ai, sa te rogi si sa te gandesti ce poti face mai bine in viitor pentru tine si cum vei schimba tu lumea in bine, de vei vrea. Fa voluntariat(cu oameni-copii, batrani, bolnavi), daca tot iti doresti o lume mai buna. Te caleste si ala.

[diana-lorena]

Doamne ajuta!
Draga mea sora, crezi ca lui Dumnezeu ii place halul in care a ajuns lumea?
Hristos a venit pe pamant si L-am rastignit (toti, toti suntem legati prin pacat de cei care L-au rastignit), si daca ar mai veni tot L-am rastigni..si vine mereu sa ne cerceteze in sufletele noastre si Il rastignim...
stim ca lumea aceasta e data de noi, oamenii, prin pacatele noastre, stapanitorului veacului acestuia, care este diavolul.

Draga mea sora, spune-i toate acestea chiar Lui, lui Dumnezeu. DAR FII SINCERA. VORBESTE SINCER CU EL. Doamne, uite, eu nu inteleg asta si asta si asta...ajuta-ma Tu sa inteleg ca nu ne-ai parasit niciodata, ca ne iubesti prea mult ca sa ne parasesti vreodata, ca suntem legati de Tine prin Iisus Hristos, care ne scoate din iadul din fiecare zi.
Ai incredere in Dumnezeu. Fii sincera si El iti va lumina gandul si inima...

Daca pacatele oamenilor te dezamagesc, asta nu inseamna ca trebuie sa fii suparata pe Dumnezeu...nu ai fost crestin-ortodoxa! sa fii crestin-ortodoxa! Sa fim toti! putem singuri? Nu, cu harul lui Dumnezeu?...si harul nu vine daca nu ne smerim, zis Sfintii Parinti...
Sa uram pacatul si sa il iubim pe pacatos..Doamne, cand vom ajunge la aceasta?...Cu harul Domnului se poate...Doamne, cat de murdari suntem toti, toti fara exceptie si cat de mare este mila Ta peste noi! Slava Tie!

te imbratisez cu drag in Domnul.

ps: Asculta conferintele maicii Siluana Vlad, ea vorbeste despre probleme ca acestea pe care le-ai pus tu aici...

[Sara I]

Salut, firespirit..:-)

Imi place comparatia pe care ai facut cu celulele corpului uman..care suntem noi...si corpul, care este El..Intr-un corp uman..mor celule in fiecare zi...si cad jos...si se nasc altele...si corpul se innoieste..

Despre animale...cred ca undeva in Pilde, Dumnezeu ne spune ca cel drept, curat in ochii Lui, printre altele, are si mila de animale...(iudaismul chiar interzice categoric chinuirea animalelor)..iar daca iti amintesti...Hristos, cand a intrat in templu...a dat drumul animalelor inchise spre jertfa..porumbeilor...si S-a dat pe Sine jertfa...pentru pacatele noastre...si de atunci, cei care cred in El...nu mai sacrifica animale la templu pentru pacatele lor...

Cum scria si Adriana-Simona..intreaga fire..om,natura,animale, plante...zac si sufera boli si moarte...si asteapta cu infrigurare...ridicarea(din somnul cel de moarte)..fiilor lui Dumnezu...dumnezeii dupa har...asa cum au fost atatia sfinti...cei in care rezida/locuieste..Duhul Sfant..si sunt calauziti de El in toate ce fac, gandesc, vorbesc..singurii care pot sa poarte numele de crestin..si printre care poti sa te numeri si tu.

Te vad un luptator...si am auzit o predica..zicand ca ceea ce un om nu poate sa sufere, si il doare groaznic sa vada..(ex, animale chinuite, copii macelariti, femei violate, oameni pierzandu-si demnitatea in santuri si alcool..si multe altele..)la aceea e chemat sa lupte, sa combata, sa ia atitudine.. prin Duhul Sfant.

Stii...eu vad cam asa..ca Dumnezeu a dat pamantul, animalele..si ce este creat..in stapanirea omului...or omul..imbarligat de diavol, l-a cedat acestuia...or..cooperarea om-diavol...este ce vedem astazi in lume...

Insa..cooperarea Dumnezeu-om, marire Lui...exista si ea...se numeste..rascumparare..e prin Hristos, e prin Duhul Sfant...,o vedem la sfintii care erau iubiti si urmati de fiare salbatice, la cei care unde puneau talpa piciorului...faceau acel loc colt de rai...la purtatorii de Duh Sfant, purtatorii de Dumnezeu..asa cum au amintit atat de frumos cei ce ti-au scris...

Sa nu se piarda nadejdea ta. Sa te miluiasca Dumnezeu, Tatal nostru, cu harul Duhului Sfant, si cred ca atunci vei intelege si pricepe multe lucruri...si inima ta va merge la ape de odihna...si la razboi duhovnicesc...si iarasi ape de odihna..prin El...cu El...si pentru El..

Cat priveste caderea ta de la credinta, sa ma ierti, dar eu, citind ce ai scris..vad altfel...ca tu acum sporesti de fapt ...te maturizezi in credinta..si..mantuirea e mai aproape de tine decat atunci cand ai crezut prima data...si asa cum in viata naturala avem crize..de indentitate...adolescenta..confuzie..durere...agon ie...presupun ca asa se intampla si in viata duhovniceasca..trecem de la "inger-ingerelu' meu"...mai prin valea umbrei mortii...mai prin pustii...mai prin..psalmii lui David .."de ce ascunzi la necaz, Dumnezeul mantuirii mele, de ce stai departe cand sunt in mare nevoie de Tine"..."de ce taci si nu-mi raspunzi"...si ajungem..prin harul Sau...la .."Te laud, ca Tu ma izbavesti, si nu lasi pe vrajmasii mei sa se bucure de mine"..la un autentic si din toata inima..."Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarulu"i...la "Doamne si Stapane al vietii mele"...

[FireSpirit]

În prealabil postat de Sara I

Salut, firespirit..:-)

Imi place comparatia pe care ai facut cu celulele corpului uman..care suntem noi...si corpul, care este El..Intr-un corp uman..mor celule in fiecare zi...si cad jos...si se nasc altele...si corpul se innoieste..

Despre animale...cred ca undeva in Pilde, Dumnezeu ne spune ca cel drept, curat in ochii Lui, printre altele, are si mila de animale...(iudaismul chiar interzice categoric chinuirea animalelor)..iar daca iti amintesti...Hristos, cand a intrat in templu...a dat drumul animalelor inchise spre jertfa..porumbeilor...si S-a dat pe Sine jertfa...pentru pacatele noastre...si de atunci, cei care cred in El...nu mai sacrifica animale la templu pentru pacatele lor...

Cum scria si Adriana-Simona..intreaga fire..om,natura,animale, plante...zac si sufera boli si moarte...si asteapta cu infrigurare...ridicarea(din somnul cel de moarte)..fiilor lui Dumnezu...dumnezeii dupa har...asa cum au fost atatia sfinti...cei in care rezida/locuieste..Duhul Sfant..si sunt calauziti de El in toate ce fac, gandesc, vorbesc..singurii care pot sa poarte numele de crestin..si printre care poti sa te numeri si tu.

Te vad un luptator...si am auzit o predica..zicand ca ceea ce un om nu poate sa sufere, si il doare groaznic sa vada..(ex, animale chinuite, copii macelariti, femei violate, oameni pierzandu-si demnitatea in santuri si alcool..si multe altele..)la aceea e chemat sa lupte, sa combata, sa ia atitudine.. prin Duhul Sfant.

Stii...eu vad cam asa..ca Dumnezeu a dat pamantul, animalele..si ce este creat..in stapanirea omului...or omul..imbarligat de diavol, l-a cedat acestuia...or..cooperarea om-diavol...este ce vedem astazi in lume...

Insa..cooperarea Dumnezeu-om, marire Lui...exista si ea...se numeste..rascumparare..e prin Hristos, e prin Duhul Sfant...,o vedem la sfintii care erau iubiti si urmati de fiare salbatice, la cei care unde puneau talpa piciorului...faceau acel loc colt de rai...la purtatorii de Duh Sfant, purtatorii de Dumnezeu..asa cum au amintit atat de frumos cei ce ti-au scris...

Sa nu se piarda nadejdea ta. Sa te miluiasca Dumnezeu, Tatal nostru, cu harul Duhului Sfant, si cred ca atunci vei intelege si pricepe multe lucruri...si inima ta va merge la ape de odihna...si la razboi duhovnicesc...si iarasi ape de odihna..prin El...cu El...si pentru El..

Cat priveste caderea ta de la credinta, sa ma ierti, dar eu, citind ce ai scris..vad altfel...ca tu acum sporesti de fapt ...te maturizezi in credinta..si..mantuirea e mai aproape de tine decat atunci cand ai crezut prima data...si asa cum in viata naturala avem crize..de indentitate...adolescenta..confuzie..durere...agon ie...presupun ca asa se intampla si in viata duhovniceasca..trecem de la "inger-ingerelu' meu"...mai prin valea umbrei mortii...mai prin pustii...mai prin..psalmii lui David .."de ce ascunzi la necaz, Dumnezeul mantuirii mele, de ce stai departe cand sunt in mare nevoie de Tine"..."de ce taci si nu-mi raspunzi"...si ajungem..prin harul Sau...la .."Te laud, ca Tu ma izbavesti, si nu lasi pe vrajmasii mei sa se bucure de mine"..la un autentic si din toata inima..."Imparate Ceresc, Mangaietorule, Duhul Adevarulu"i...la "Doamne si Stapane al vietii mele"...

Multumesc pentru raspuns!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FireSpirit

Vreau sa va spun ca am inceput sa nu mai cred in Dzeu.

Doamne, cum s-au înmulţit cei ce mă necăjesc !
Mulţi se scoală asupra mea. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui !"

[Dumitru73]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Doamne, cum s-au înmulţit cei ce mă necăjesc !
Mulţi se scoală asupra mea. Mulţi zic sufletului meu: "Nu este mântuire lui, întru Dumnezeul lui !"

"Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti, slava mea şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat şi m-a auzit din muntele cel sfânt al Lui."
de ce nu continui?
auzi ce zice? ... "si m-a auzit" ...

[fallen]

Aseara am vrut sa vorbesc cu Dumnezeu, si el stiti ce mi-a raspuns?
"Ma plictisesti !"
(cel putin asa mi-au zis toti oamneii, animalele si copacii cu care am vrut sa vorbesc)

[fallen]

A fost o gluma, desigur. Credeti ca e blasfemie?
Eu asta simt, din pacate. Am realizat ca de ceva timp sunt incapabila sa simt iubirea lui Dumnezeu cat si pe a semenilor. Principalul sentiment care ma guverneaza este cel de deznadejde (cu accente de : frica, manie, invidie, ura, negare, hula). Poate pentru ca deznadejea e o metoda de conservare a spiritului, un fel de carapace, de hibernare, pe cand speranta necesita un proces activ, consumator de energie, dar care din pacate la mine degenereaza in angoasa. Nici felul in care "ma rog" si "cred" si probabil si multi altii fac la fel ca mine, nu este cel constructiv, pentru ca nu are ca rezultat o linistire a spiritului si capatarea increderii, ci o tot o angoasa, o frica mai mare, datorata faptului ca am depinde si am fi niste marionete in mainile divinitatilor, bune sau rele, si reusita noatra ar dpeinde de bunul lor plac si nu de prestatia noastra. Din pacate singurul spirit care vrea sa ne lasam in voia lui, si ii place sa ne manipuleze, este diavolul. El este in stare sa ne ofere iluzia a tot ce vrem noi, inclusiv alinarea. el e cel care ne indeamna sa nu mai speram si sa ne lasam prada deznadejdii, el ne spune ca trebuie sa ne fie rusine de duhovnic, ca lui Dumnezeu nu ii pasa si altele de felul asta, practic ne poate spune tot ce vrem sa auzim. Sau ma insel eu si nu e el acela? E doar subconstientul meu care face treaba asta? Si daca ar fi asa, de ce mi-ar face o parte a creierului meu lucruri care nu-mi sunt de folos? E un mecanism de conservare a energiei sau de autodistrugere?

[anita]

În prealabil postat de fallen

A fost o gluma, desigur. Credeti ca e blasfemie?
Eu asta simt, din pacate. Am realizat ca de ceva timp sunt incapabila sa simt iubirea lui Dumnezeu cat si pe a semenilor. Principalul sentiment care ma guverneaza este cel de deznadejde (cu accente de : frica, manie, invidie, ura, negare, hula). Poate pentru ca deznadejea e o metoda de conservare a spiritului, un fel de carapace, de hibernare, pe cand speranta necesita un proces activ, consumator de energie, dar care din pacate la mine degenereaza in angoasa. Nici felul in care "ma rog" si "cred" si probabil si multi altii fac la fel ca mine, nu este cel constructiv, pentru ca nu are ca rezultat o linistire a spiritului si capatarea increderii, ci o tot o angoasa, o frica mai mare, datorata faptului ca am depinde si am fi niste marionete in mainile divinitatilor, bune sau rele, si reusita noatra ar dpeinde de bunul lor plac si nu de prestatia noastra. Din pacate singurul spirit care vrea sa ne lasam in voia lui, si ii place sa ne manipuleze, este diavolul. El este in stare sa ne ofere iluzia a tot ce vrem noi, inclusiv alinarea. el e cel care ne indeamna sa nu mai speram si sa ne lasam prada deznadejdii, el ne spune ca trebuie sa ne fie rusine de duhovnic, ca lui Dumnezeu nu ii pasa si altele de felul asta, practic ne poate spune tot ce vrem sa auzim. Sau ma insel eu si nu e el acela? E doar subconstientul meu care face treaba asta? Si daca ar fi asa, de ce mi-ar face o parte a creierului meu lucruri care nu-mi sunt de folos? E un mecanism de conservare a energiei sau de autodistrugere?

E mai folositor sa daruim iubire decat sa primim.
Iubirea lui Dumnezeu se manifesta ,dar din cauza pacatelor nu o putem percepe.

[FireSpirit]

În prealabil postat de fallen

Aseara am vrut sa vorbesc cu Dumnezeu, si el stiti ce mi-a raspuns?
"Ma plictisesti !"
(cel putin asa mi-au zis toti oamneii, animalele si copacii cu care am vrut sa vorbesc)

Cand imi imaginam ca vorbesc cu Dzeu, ziceam ca e singurul prieten care ma asculta, pentru ca niciodata nu spunea nimic.