,Invatatura ortodoxa a Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe despre faptele bune"

Un frate oarecare l-a intrebat pe un parinte, zicand : cum si in ce chip este, parinte, dragostea de frati ? Dar nedragostea ? Raspuns-a lui batranul, zicand : dragostea de frati, aceasta este, fiule : sa indemni pururea si sa inveti si sa povatui si pe fratele tau, mai ales pe cei mai tanar si de curand calugarit, la calea mantuirii si spre faptele cele bune, folositoare si placute lui Dumnezeu si sa mangai pe cei necajit, suparat si deznadajduit, sa cercetezi pe cel bolnav si sa adapostesti pe cei strain. Aceasta este dragostea frateasca si acestea sunt, fiule, faptele dragostei fratesti. Iar nedragostea frateasca, aceasta este : a nu purta grija pentru cercetarea, indemnarea, invatatura si povatuirea celor mai tineri spre calea mantuirii si spre faptele cele bune si folositoare si placute lui Dumnezeu si a nu mangaia, dupa putinta ta, pe cel scarbit, suparat si deznadajduit, a nu odihni pe cel strain, a nu cerceta pe cel bolnav, ci numai de sine si pentru sine a te ingriji. Cel ce face acestea, este iubitor de sine, nu de frati. Aceasta este, fiule, nedragostea de frati, pentru care Dumnezeu ridica si ia darul Sau de la purtatorii in zadar ai cinului si numelui calugaresc.

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de vintage

"Ca sa intelegi un autor de scrieri importante pentru credinta, musai trebuie sa-ti incepi demersul cu o" rugaciune, frate Mihailc pt luminarea mintii. Trebuie musai sa incepi demersul cu dorinta de a patrunde cu sufletul invatatura. Trebuie musai sa cercetezi scrierile cu gandul smerit. Sa cauti ajutor duhovnicesc in acele scrieri nu doar informatii reci.
Dar daca "demersul" ti-l incepi din curiozitate intelectuala sau din dorinta de a-ti imbogatii
cultura generala atunci cu asta ramai: cultura generala.

Te asigur ca rugaciunea nu lipseste celui ce cauta sa simta adevarul si sa-l inteleaga in acelasi timp.

Caci este stiut ca din prisosul inimii graieste gura! Amin!

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Te asigur ca rugaciunea nu lipseste celui ce cauta sa simta adevarul si sa-l inteleaga in acelasi timp.

Caci este stiut ca din prisosul inimii graieste gura! Amin!

Amin!
Adevatat ai grait! ca iata ce spune Mantuitorul:

"Pui de vipere, cum puteti sa graiti cele bune, odata ce sunteti rai? Caci din prisosul inimii graieste gura.
35. Omul cel bun din comoara lui cea buna scoate afara cele bune, pe cand omul cel rau, din comoara lui cea rea scoate afara cele rele.
36. Va spun ca pentru orice cuvant desert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteala in ziua judecatii.
37. Caci din cuvintele tale vei fi gasit drept, si din cuvintele tale vei fi osandit.
(Matei:12,34)

[Mihailc]

În prealabil postat de vintage

"Ca sa intelegi un autor de scrieri importante pentru credinta, musai trebuie sa-ti incepi demersul cu o" rugaciune, frate Mihailc pt luminarea mintii. Trebuie musai sa incepi demersul cu dorinta de a patrunde cu sufletul invatatura. Trebuie musai sa cercetezi scrierile cu gandul smerit. Sa cauti ajutor duhovnicesc in acele scrieri nu doar informatii reci.
Dar daca "demersul" ti-l incepi din curiozitate intelectuala sau din dorinta de a-ti imbogatii
cultura generala atunci cu asta ramai: cultura generala.

În primul rând, textul meu nu e retoric ci pragmatic, am răspuns punctual la o întrebare. În al doilea rând "luminarea minţii" nu survine printr-un procedeu magic, n-am auzit pe nimeni să ajungă competent în Patristică recitând doar o rugăciune înainte de lectură. Îţi trebuie metodă,timp şi antrenament intelectual, plus îndrumarea unui specialist. Efrem Sirul, de exemplu, nu e sub nicio formă un autor care să alimenteze cu "teme moraliste" individualismul pietist al credincioşilor prin autosugestie. Efrem Sirianul e un autor profund bisericesc care trebuie înţeles prin relaţionare, e o lectură interactivă cu influenţă tainică asupra cititorului, cu acces la fiinţă, la ontologic, nicidecum la primul nivel de receptare psihologică.
Partea cu rugăciunea nu se rezumă la a citi o litanie înaintea fiecărui gest cotidian, ci în a exerimenta permanent o stare de rugăciune, te asigur că aşa m-a învăţat duhovnicul şi nu şuetele de pe internet pe teme vag religioase!

[LaPetiteMoc]

Asadar, rugaciunea nu este un moment al zilei in care recitam un text in fata icoanei, ci este viata sufletului, starea hranei lui continue. Doamne, miluieste!

[Noesisaa]

În prealabil postat de LaPetiteMoc

Asadar, rugaciunea nu este un moment al zilei in care recitam un text in fata icoanei, ci este viata sufletului, starea hranei lui continue. Doamne, miluieste!

Cred ca este mai curand si...si. Viata in sine nu poate deveni ea insasi o rugaciune fara acel moment de conversatie cu Dumnezeu si sfintii sai in fata icoanei. Si asta este important: rugaciunea nu este recitarea unui text, ci conversatie cu Dumnezeu...

În al doilea rând "luminarea minţii" nu survine printr-un procedeu magic, n-am auzit pe nimeni să ajungă competent în Patristică recitând doar o rugăciune înainte de lectură. Îţi trebuie metodă,timp şi antrenament intelectual, plus îndrumarea unui specialist.

Da, dar un om competent in Patristica care nu se roaga inainte de lectura usor devine teolog profesional care usor aluneca in necredinta. Luminarea mintii se intampla cu ajutorul Sf. Duh, El te lumineaza ce metoda, antrenament si specialist indrumator sa iti alegi....

În prealabil postat de Mihailc

În primul rând, textul meu nu e retoric ci pragmatic, am răspuns punctual la o întrebare. În al doilea rând "luminarea minţii" nu survine printr-un procedeu magic, n-am auzit pe nimeni să ajungă competent în Patristică recitând doar o rugăciune înainte de lectură. Îţi trebuie metodă,timp şi antrenament intelectual, plus îndrumarea unui specialist. Efrem Sirul, de exemplu, nu e sub nicio formă un autor care să alimenteze cu "teme moraliste" individualismul pietist al credincioşilor prin autosugestie. Efrem Sirianul e un autor profund bisericesc care trebuie înţeles prin relaţionare, e o lectură interactivă cu influenţă tainică asupra cititorului, cu acces la fiinţă, la ontologic, nicidecum la primul nivel de receptare psihologică.
Partea cu rugăciunea nu se rezumă la a citi o litanie înaintea fiecărui gest cotidian, ci în a exerimenta permanent o stare de rugăciune, te asigur că aşa m-a învăţat duhovnicul şi nu şuetele de pe internet pe teme vag religioase!

Pentru un muritor de rand, fara metoda si antrenament intelectual, un cioban sau un pazitor de porci nu este suficienta doar o rugaciune, nu. Dar unuia, asa, cu un nivel ridicat de receptare , cu metoda cu antrenament intelectual si competente academice ii este suficienta o singura rugaciune in fata oglinzii.

[Mihailc]

În prealabil postat de vintage

Pentru un muritor de rand, fara metoda si antrenament intelectual, un cioban sau un pazitor de porci nu este suficienta doar o rugaciune, nu. Dar unuia, asa, cu un nivel ridicat de receptare , cu metoda cu antrenament intelectual si competente academice ii este suficienta o singura rugaciune in fata oglinzii.

Legătură vagă cu postarea mea, în schimb ton revanşard evident. Să nu-mi spuneţi că e o aplicaţie practică a unei lecturi pioase!?
Mă onorează faptul că nu sunteţi de acord cu mine!

[dobrin7m]

În prealabil postat de Mihailc

În primul rând, textul meu nu e retoric ci pragmatic, am răspuns punctual la o întrebare. În al doilea rând "luminarea minţii" nu survine printr-un procedeu magic, n-am auzit pe nimeni să ajungă competent în Patristică recitând doar o rugăciune înainte de lectură. Îţi trebuie metodă,timp şi antrenament intelectual, plus îndrumarea unui specialist. Efrem Sirul, de exemplu, nu e sub nicio formă un autor care să alimenteze cu "teme moraliste" individualismul pietist al credincioşilor prin autosugestie. Efrem Sirianul e un autor profund bisericesc care trebuie înţeles prin relaţionare, e o lectură interactivă cu influenţă tainică asupra cititorului, cu acces la fiinţă, la ontologic, nicidecum la primul nivel de receptare psihologică.
Partea cu rugăciunea nu se rezumă la a citi o litanie înaintea fiecărui gest cotidian, ci în a exerimenta permanent o stare de rugăciune, te asigur că aşa m-a învăţat duhovnicul şi nu şuetele de pe internet pe teme vag religioase!

Draga Mihailc
subiectul discutiei il reprezinta intrebarea ce poarta ca raspuns cuvantul Sfantului Efrem Sirul din cartea "1000 de intrebari si raspunsuri despre viata duhovniceasca". Am prezentat-o la sectiunea: ca carti am mai citit.
Acest mod de a expune invataturi prin intrebari succinte si raspunsuri nu apare prima data, se intalnesc si in Filocalii. Apoi daca acest mod de prezentare este smintitor cu siguranta ca aceasta carte nu ar fi aparut si mai ales cu binecuvantarea Bisericii.

Acum ce vreau sa spun este fara a face aluzie la cineva anume: daca atunci cand citesc o intrebare si raspuns si nu ii inteleg raspunsul, in loc sa ma duc la duhovnic sa intreb si sa ma luminez, osandesc autorii ca de ce au tiparit-o sau omul care mi-a recomandat-o, ca ma sminteste oare nu procedez eu ca neinteleptul de care spunea Sfantul Ioan Gura de Aur?
Ati citit doar: de ce Doamne ai facut noaptea ca daca n-ar fi fost nu ar fi fost hoti, sau de ce Doamne ai facut cutite, ca nu ar mai fi existat omoruri si asa mai departe.
Cand nu inteleg ceva sa ma osandesc pe mine ca in loc sa intreb pe duhovnic defaimez omul care mi-a recomandat cartea ce nu o inteleg sau poate chiar arunc cartea in foc alaturi de cele eretice ca de: contine raspunsuri scoase din context.
Eu zic ca e bine sa avem dreapta judecata si intelepciune.

[dobrin7m]

Curios cum o perioada destul de lunga de timp pe aici nimeni nu a aruncat o privire mai ales cat s-a pastrat strict in duhul patristic dar cand a fost vorba de defaimare s-a umplut threadul de pagini intregi. Au aparut dispute dintre cele mai diverse cu chemari in ajutor spre sustinere si mici tabere. Foarte urat exemplu domnilor si doamnelor mai ales la categoria invatatura sfintilor despre faptele cele bune.
Dar asta suntem, niste pacatosi cu totii, unii mai constienti de asta altii mai putin constienti.
Domnul sa ne miluiasca!