Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie

În prealabil postat de Mihailc

Melissa, astăzi se pare că eşti un pic supărată pe genul masculin....

Nu cred că oamenii trebuie să divorţeze la prima criză matrimonială majoră. În cazul ăsta femeia e în situaţia de a compensa cu multă dragoste ieşirile (posibil nevrotice) ale bărbatului. Desigur, dacă se întâmplă invers, bărbatul va prelua iniţiativa rezolvării crizei. Nu e un capăt de ţară! Dacă citim din celebrul Corinteni 13, cam un sfert de grilă trebuie să aplice de acolo doamna.
Se spune că prima criză matrimonială e cea mai grea. Dacă o treci cu bine, eşti vaccinat pentru următoarele....

Deloc nu-s suparata pe genul masculin..Revolta mea e chiar fata de genul feminin, care accepta compromisuri si nu inteleg de ce..

Adica tu spui ca o sotie BATUTA bine, trebuie sa compenseze cu multa dragoste iesirile nevrotice ale sotului????:-)
Scuza-ma dar avem opinii diferite.:-)
Eu NU tolerez violenta indiferent in ce domeniu se manifesta..Dar dintre toate, violenta domestica imi pare cea mai grava si fara cale de intors sau negociere..Pur si simplu eu nu cred ca Dumnezeu a facut femeia ca sa o bata barbatul! Daca o femeie nu e fericita si implinita in casnicie, inseamna ca nu s-a casatorit cu barbatul EI!:-)Punct.:-)

[Azzuurra]

În prealabil postat de caty_deea

Pai el nu cred ca spune asta duhovnicului pentru ca lui nu i se pare ca greseste.Zice ca mai are nervi si o roaga sa aiba rabdare.Ea e o fata f buna si lasa mult de la ea.Considera ca trebuie sa se jertfeasca.

E foarte bine daca spune ea duhovnicului ceea ce se intampla cu el, dar nu la spovedanie. Asa, atunci cand se spovedeste el, preotul il poate mustra pentru greselile lui fara sa fie legat de secretul spovedaniei fata de sotie si ii poate ajuta pe amandoi. Daca marturiesc fiecare intamplarile familie, lucrurile sunt si mai usoare pentru duhovnic.

"Am observat că unii duhovnici spun bărbaţilor care au probleme cu femeile lor: "Fă răbdare, căci aceasta este crucea ta. Ce să facem? Vei avea plată de la Dumnezeu". Merg apoi femeile şi le spun şi lor:

"Fă răbdare, ca să iei răsplată de la Dumnezeu". Adică se poate să fie amândoi vinovaţi şi la amândoi duhovnicul să le spună: "Fă răbdare!". Şi atunci cel care este vinovat îşi odihneşte gândul crezând că îl suportă pe celălalt, în timp ce în fiecare zi îl face să-şi iasă din fire.

.................................................. .................

Nici voi să nu îndreptăţiţi vreodată pe femeile care vin aici şi vi se plâng de bărbaţii lor. Eu nu îndreptăţesc nici pe bărbaţi, nici pe femei, ci numai îi fac să se pună pe gânduri. Să presupunem că femeia îmi spune: "Bărbatul meu bea, vine acasă noaptea târziu, înjură...". "Ascultă, îi spun, atunci când se întoarce noaptea acasă beat, să te porţi cu el cu bunătate.

Dacă începi să cârteşti, zicând: «De ce ai întârziat? Cum de vii la această oră? O să te mai schimbi vreodată? Uită-te în ce hal ai ajuns. Lucrul acesta nu se întâmplă de o zi sau două. Câtă răbdare să mai fac?» şi mai faci şi o mutră acră, atunci diavolul îi va spune: «Mă, de ce mai stai cu proasta asta? Du-te şi te distrează cu alta!».

Se poate să ai dreptate, însă diavolul îl va încurca în altă parte dacă procedezi astfel. Iar dacă tu te porţi cu el cu bunătate şi faci puţină răbdare şi rugăciune, fără să te plângi de ceea ce face acela, va vedea puţină însorire, se va pune pe gânduri şi se va îndrepta". După aceea vine bărbatul şi-mi spune: "Femeia mea cârteşte, strigă". "Măi omule, îi spun atunci, copiii şi biata ta femeie te aşteaptă cu nerăbdare până la miezul nopţii, iar tu te întorci acasă beat şi începi să înjuri? Ruşine! Te-ai căsătorit să-ţi chinuieşti familia?".

Există cazuri în care se poate să aibă dreptate şi unul şi celălalt. Odată spuneam unui grup de creştini cât de curat a fost Makriyanis10. Avea curăţie trupească şi sufletească. Atunci sare unul din grup şi spune: "Părinte, hai să nu-1 scoatem acum şi pe Makriyanis sfânt!". "Şi de ce nu?" îl întreb.

"Pentru că o bătea pe femeia lui", îmi răspunde. Stai să-ţi spun cum se petreceau lucrurile. Makriyanis, atunci când se întâmpla să aibă vreun ban şi venea la el vreo văduvă care avea copii, i-1 dădea. însă femeia lui, sărmana, cârtea, spunându-i: «Dar şi tu ai copii, de ce ai dat banul?». Atunci acela îi dădea una şi-i spunea: «Tu îl ai pe bărbatul tău, care te va ajuta. însă aceea, sărmana, nu are pe nimeni. Cine să poarte grijă de ea?». Adică amândoi aveau dreptate".

Apoi, dacă unul din soţi trăieşte duhovniceşte, şi are dreptate, totuşi nu trebuie să ceară dreptate, deoarece, ca un om duhovnicesc ce este, trebuie să înfrunte în chip duhovnicesc nedreptatea. Adică să le înfrunte pe toate potrivit dreptăţii dumnezeieşti, căutând să-1 odihnească pe celălalt.

Căci, dacă un suflet este slab şi greşeşte, are oarecum circumstanţe atenuante. însă celălalt, care este într-o stare duhovnicească mai bună, dar nu arată înţelegere, greşeşte mult mai mult. Dacă şi oamenii duhovniceşti înfruntă lucrurile lumeşti cu dreptatea lumească, ce se va întâmpla după aceea? Trebuie să meargă mereu la judecătoriile lumeşti. De aceea se chinuiesc oamenii."

"Într-o zi a venit la Colibă cineva şi mi-a spus că este foarte mâhnit, pentru că nu se înţelege cu femeia lui.

Cu toate acestea am văzut că nu există ceva serios între ei. El are o “umflătură”, femeia lui alta şi de aceea nu se pot apropia unul de altul. Au nevoie de puţină “rindeluire”. Ia două scânduri nerindeluite, una care are un nod într-un loc, iar cealaltă în alt loc, încearcă să le uneşti, şi vei vedea că rămâne un gol între ele. Dacă însă rindeluieşti puţin una dintr-o parte, iar cealaltă din partea opusă, dar cu aceeaşi rindea, îndată se vor uni[2].

Unii bărbaţi îmi spun: “Nu mă înţeleg cu femeia mea. Avem caractere deosebite. Cum poate face Dumnezeu astfel de lucruri ciudate? Nu putea, oare, rândui nişte situaţii astfel încât să se potrivească soţii, ca să poată trăi duhovniceşte?”.

“Nu înţelegeţi că în deosebirea caracterelor se ascunde armonia lui Dumnezeu? Caracterele deosebite creează armonia. Vai vouă, dacă aţi avea acelaşi caracter! Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă, de pildă, amândoi v-aţi mânia repede. Aţi fi dărâmat casa. Sau, dacă amândoi aţi fi cu caractere blânde. Aţi fi dormit în picioare. Dacă aţi fi fost zgârciţi, v-aţi fi potrivit, dar aţi fi mers amândoi în iad. Iar dacă aţi fi fost amândoi cu dare de mână, aţi fi putut ţine casa? Aţi fi distrus-o şi copiii voştri ar fi umblat pe drumuri. Dacă un lemn strâmb ia tot un lemn strâmb, nu-i aşa că nu se vor potrivi între ele? Ci se vor omorî într-o zi. Dar ia ascultaţi ce se întâmplă. Dumnezeu rânduieşte ca unul bun să ia un lemn strâmb, ca să-l ajute, pentru că se poate ca acela să aibă intenţie bună, dar să nu fi fost ajutat de mic."

"- Părinte, cum poţi face faţă unuia care este nervos?

- Prin răbdare.

- Şi dacă nu ai?

- Mergi şi cumpără! Se vinde la super-market…

Ascultaţi, atunci când celălalt este mânios, orice i-ai spune nu poţi face nimic. Este mai bine ca în clipa aceea să taci şi să te rogi. Prin rugăciune acela se va calma, se va linişti şi după aceea te vei putea înţelege cu el. Uită-te şi la pescari! Ei nu merg la pescuit dacă marea nu este liniştită, ci fac răbdare până ce va îndrepta vremea.

- Părinte, cui se datorează nerăbdarea oamenilor?

- Multei lor păci lăuntrice… Dumnezeu a legat mântuirea oamenilor de răbdare. “Cel care va răbda până în sfârşit acela se va mântui”- Mt. 10, 22, spune Evanghelia. De aceea Dumnezeu îngăduie greutăţi şi diferite încercări pentru ca oamenii să se exerseze în răbdare.

Răbdarea porneşte de la dragoste. Ca să-l rabzi pe celălalt, trebuie să te doară pentru el. Şi văd că numai prin răbdare se menţine familia. Am văzut fiare care au devenit mieluşei. Prin încredere în Dumnezeu lucrurile evoluează duhovniceşte cu multă uşurinţă.

Odată, atunci când eram la mănăstirea Stomiu, am văzut în Koniţa o femeie a cărei faţă strălucea. Era mamă a cinci copii. După aceea mi-am adus aminte cine era. Bărbatul ei era tâmplar şi de multe ori lua lucrări împreună cu meşterul meu. Numai un cuvânt dacă îi spuneau sătenii la care lucra, ca de pildă, “Meştere, oare n-ar fi bine să facem lucrul acesta aşa?”, el se înfuria. “Cu mine o faci pe dascălul?”, le spunea. Rupea sculele, le arunca şi pleca. Dacă la case străine lăsa treaba neterminată şi pe toate le spărgea, închipuieşte-ţi ce făcea acasă. Un astfel de bărbat avea acea femeie. Cu acest om nu puteai sta nici măcar o singură zi, iar ea trăia cu el de ani de zile. Fiecare zi era pentru sărmana femeie mucenicie, însă ea pe toate le suporta cu multă bunătate şi făcea răbdare. Şi fiindcă ştiam situaţia din casa lor, atunci când o întâlneam, o întrebam: “Ce face meşterul? Lucrează?”. “Ei, când mai lucrează, când mai stă puţintel”. “Cum o duceţi?”. Toarte bine. Părinte!”, îmi răspundea aceea. Şi aceasta o spunea din toată inima ei. Nu punea la socoteală nici faptul că bărbatul ei strica sculele – şi scule de valoare – nici că era nevoită, sărmana, să lucreze pe la străini, ca să se poată descurca. Vedeţi cu câtă răbdare, cu câtă bunătate şi cu câtă nobleţe sufletească le înfrunta pe toate?! Şi nici măcar nu clevetise vreodată. De aceea Dumnezeu îi dăruia mereu harul Său, încât fata îi strălucea. A reuşit să-şi crească şi pe cei cinci copii ai ei, care apoi au devenit nişte oameni foarte buni.

- Părinte, cum de a reuşit acea femeie să nu-şi osândească bărbatul?

- Printr-un gând bun: “Este bărbatul meu. O fi spus şi el vreun cuvânt. Eu dacă aş fi fost în locul lui, poate aş fi făcut la fel”. Punea în lucrare Evanghelia şi de aceea Dumnezeu îi trimitea harul Său. Şi dacă oamenii din lume fac răbdare şi se umplu de har, cu cât mai mult trebuie să facem răbdare noi monahii, care avem toate condiţiile şi toate posibilităţile pentru o viată duhovnicească.

După cum am înţeles, cele mai mari scandaluri, nu numai în familii, ci şi în state, se fac de la lucruri de nimic. În familie unul trebuie să se smerească înaintea celuilalt, să-i imite virtuţile, dar să-i suporte şi capriciile. Pentru o astfel de înfruntare a lucrurilor, foarte mult îl ajută pe cineva atunci când se gândeşte că Hristos S-a jertfit pentru păcatele noastre şi ne rabdă pe toţi, miliarde de oameni, deşi este fără de păcat, în timp ce noi, atunci când suntem chinuiţi de capriciile altora, ne plătim păcatele. Bunul Dumnezeu le rânduieşte astfel încât unul, cu harisma cu care este înzestrat, să-l ajute pe celălalt şi, prin cusurul pe care îl are, să se smerească înaintea aceluia. Pentru că fiecare om are harismele sale, dar are şi câteva cusururi pe care trebuie să se nevoiască să le taie."

[Azzuurra]

În prealabil postat de Melissa

Aceasta femeie s-a casatorit cu barbatul nepotrivit. Ce ar trebui sa faca? Sa plece cat vede cu ochii, asta ar trebui sa faca. Sa divorteze de urgenta.

:d Cum sa nu. Nu vad vreun duhovnic recomandand asa ceva. Sau daca, din intamplare, problemele de la servici te vor afecta in asa fel incat sa-l jignesti pe sotul tau? Recomanzi acelasi lucru? Si juramintele nu le-ai facut ca la prima suparare sa pleci. Viata asta, niciodata nu se stie ce-ti rezerva ziua de maine.

"Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. “Si vor fi cei doi un trup…” zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). “Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta…”, adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata. " Invatatura de credinta crestina ortodoxa

As vrea sa dau un citat neduhovnicesc sau sa zicem ca inspiratia n-a fost de natura duhovniceasca. In Printesa Sissi(cred ca in desene, poate si in film), principesa pleaca la mama acasa pentru ca Franz a insinuat sau a facut-o direct nesimtita. Si la care mama i-a spus ceva de genu:"De cate ori m-a facat tatal tau (sau si eu l-am facut) nesimtita, ar fi trebuit sa ne separam de n ori pana acum". :D

În prealabil postat de caty_deea

Asa se si intampla.Dupa o criza din asta ea ii spune ca a gresit(alteori ii da dreptate,se invinovateste) el isi da seama si o ia in brate spunandu.i ca o iubeste si ca sa mai aiba rabdare cand il mai apuca nervii

Un ultim sfat neduhovnicesc, ca si asa "am vorbit" cam mult. Am ascultat intr-o zi la radio ca daca cineva se manie sa nu ii raspunzi si sa-l privesti, incercand sa nu auzi ceea ce spune, si sa te uiti la el si sa vezi ce face mania din om si s-ar putea sa te bufneasca rasul. Si recomanda ca in momentul acela sa taci si dupa, sau chiar si atunci tu sa-i raspunzi cu "te iubesc" sau orice alt lucru dragut, si ai sa observi ca se va schimba. (Daca situatia e incredibil de grava poti si doar sa taci, tot ajuta).

Si intr-un alt reportaj spunea ca daca un copil are un tata bataus sa invete amandoi un cuvant cand sunt pe pace. Adica cand pot vorbi normal, sa discute despre cat de grav e sa te maniezi sau sa dai in copilul tau si sa-si aleaga un cuvant impreuna, ca de exemplu "broasca". Si atunci cand barbatul(sau chiar femeia), pierdundu-si controlul si vrand sa-l bata, sa pronunte cuvantul "broasca" si in acel moment, "vinovatul" va constientiza prostia si se va lasa de batut.

P.S. Cu exceptia unui citat unde am specificat cartea, restul sunt preluate din Cuviosul Paisie Aghioritul, "Viata de familie"

În prealabil postat de Azzuurra

:d Cum sa nu. Nu vad vreun duhovnic recomandand asa ceva. Sau daca, din intamplare, problemele de la servici te vor afecta in asa fel incat sa-l jignesti pe sotul tau? Recomanzi acelasi lucru? Si juramintele nu le-ai facut ca la prima suparare sa pleci. Viata asta, niciodata nu se stie ce-ti rezerva ziua de maine.
"

nu exista intimplare .... nu ai cum sa il jignesti pe sotul tau DACA SUNTETI UN SINGUR TRUP ca te jignesti pe tine .... daca faci asta NU SUNTETI UN SINGUR TRUP , iar MINCIUNA iese la iveala ( erai altfel cind ne/am casatorit , vai ce te/i schimbat dupa ce am ramasa insarcinata si alte bazaconii ) asadar daca ce am pus in paranteza apar VA MINTITI ca aveti vreo taina a casatoriei .....
juraminte PE MINCIUNA ? sau tu te referi la aia cu bine si rau ?
da juramintul CA DUMNEZEU E IUBIRE , unde e ? sau CREDINTA SFINTEI TAINE A NUNTII unde e? .... astea le luam ca taine si nu discutam .... cita prostie ( lipsa de invatatura )

multa iubire

În prealabil postat de Azzuurra

:
"Sa nu uite mirii ca legatura cu care Taina nuntii uneste pe barbat si femeie este sfanta si vesnica, pentru ca este binecuvantata si consfintita de Biserica, adica intarita de Dumnezeu insusi. Precum auzim in Apostolul ce se citeste la cununie, aceasta legatura e asemanata de Sf. Apostol Pavel cu legatura sfanta si tainica dintre Hristos si Biserica (Efes. 5, 23 s.u.). Ea trebuie sa ramana deci trainica si statornica si nu poate fi desfacuta pentru orice nepotrivire trecatoare, sau pentru alte pricini marunte care tulbura din cand in cand pacea si linistea caminului. Supararile si necazurile, mici sau mari, de care nimeni nu este scutit in viata, pot umbri uneori intelegerea si armonia ce trebuie sa dainuiasca intre soti; dar ele nu sunt temeiuri pentru divort, adica pentru desfacerea casniciilor. “Si vor fi cei doi un trup…” zice Sfantul Apostol Pavel despre cei ce se insotesc prin Taina nuntii (Efes. 5, 31). “Si pe care i-a unit Dumnezeu, omul sa nu-i desparta…”, adauga Biserica, citand pe Mantuitorul. Numai pacatul adulterului de care s-ar face vinovat unul din soti da celuilalt dreptul de a rupe legatura casatoriei, pangarita prin pacat. Si numai moartea desparte vremelnic pe sotii care s-au iubit in aceasta viata, pentru ca sa-i uneasca din nou, pentru vesnicie, in cealalta viata. " Invatatura de credinta crestina ortodoxa
"

cam mult scrii , prost si fara rost ... hai sa luam pasajul
Pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este
asadar acolo este O COMPARATIE
daca barbatul este necredincios , desfrinat , etc etc etc si prin casatorie devine cap al femeii , cum poti tu sa il compari cu hristos care e cap al bisericii ?
2. BISERICA ESTE TRUPUL SI SANGELE LUI HRISTOS ... asta e adevarul
sa intelegem ca femeia este trupul si sangele barbatului ?
etc etc etc

asadar DIFERENTE mari intre CE SCRIE si ce se face .... oamenii CARE NU SE POTRIVESC NICI O TAINA DIN LUME nu ii va face HRISTOS SI BISERICA LUI .... adica UN SINGUR TRUP ....
multa iubire

scrie mai putin pe viitor si sa gindesti inainte
multa iubire
PS DACA VREI LUAM TOT PASAJUL LA PURICAT SA ITI ARAT CA NU APLICATI NIMIC DIN CE SCRIE .... ba va mai si mintiti ca duceti nu stiu ce cruci ....
multa iubire

În prealabil postat de Azzuurra

:
As vrea sa dau un citat neduhovnicesc sau sa zicem ca inspiratia n-a fost de natura duhovniceasca. In Printesa Sissi(cred ca in desene, poate si in film), principesa pleaca la mama acasa pentru ca Franz a insinuat sau a facut-o direct nesimtita. Si la care mama i-a spus ceva de genu:"De cate ori m-a facat tatal tau (sau si eu l-am facut) nesimtita, ar fi trebuit sa ne separam de n ori pana acum". :D
"

de la sfaturi din astea iubirea nu exista ci DOAR IPOCRIZIA .... omul e invatat de mic sa nu mai fie sincer cu el insusi . sa nu se mai gindeasca etc .... asadar desenele animate nu au nimic de a face cu TAINA CUNUNIEI ...
multa iubire

În prealabil postat de caty_deea

Daca doi tineri din biserica se casatoresc (fiind curati ),au duhovnic,se spovedesc si incearca sa faca voia Domnului,cum e posil ca dupa casatorie,el sa se schimbe atat de mult incat sa vorbeasca urat,sa jigneasca,sa.i sara tandara din orice si sa nu.si respecte sotia,chiar sa incerce sa o loveasca?Sa fi fost defecte sau chiar vreo boala la el,pe care ea sa nu le fi observat dinainte?Ce e de facut? Ea sa suporte si sa se roage pt el?Ce ar trebui sa faca femeia daca primeste bataie?

Aceasta femeie s-a casatorit cu barbatul nepotrivit. Ce ar trebui sa faca? Sa plece cat vede cu ochii, asta ar trebui sa faca. Sa divorteze de urgenta.

Acest barbat s-a casatorit cu femeia nepotrivita. Si o femeie buna,calda, iubitoare etc te poate scoate din minti daca nu e ceea ce-ti lipseste si ceea ce-ti doresti .El de asemenea, ar trebui sa plece cat vede cu ochii, ca sa nu ajunga din cauza frustrarilor, nemultumirilor,dezamagirii etc..sa o innoade in bataie..sau mai rau..

În prealabil postat de caty_deea

Daca doi tineri din biserica se casatoresc (fiind curati ),au duhovnic,se spovedesc si incearca sa faca voia Domnului,cum e posil ca dupa casatorie,el sa se schimbe atat de mult incat sa vorbeasca urat,sa jigneasca,sa.i sara tandara din orice si sa nu.si respecte sotia,chiar sa incerce sa o loveasca?Sa fi fost defecte sau chiar vreo boala la el,pe care ea sa nu le fi observat dinainte?Ce e de facut? Ea sa suporte si sa se roage pt el?Ce ar trebui sa faca femeia daca primeste bataie?

umila mea parere este ca ea , ca oricare alta fiinta de pe mica noastra planeta, trebuie sa isi aduca aminte ca unicul scop pentru care am fost creati este de a ne asemana tot mai mult (pana la desavarsire) cu Dumnezeu ( in virtute si in iubire); restul , toate(casnicie, loc de munca , conjuncturi sociale, oamenii din jur etc) , sunt secundare si (asa ar trebui privite, caci asa si sunt pana la urma) subordonate acestui scop.; sunt doar mijloace de a putea atinge acesta ultima menire. De aceea , ea, ca si noi toti, trebuie sa ne smerim in orice greutate ce o intampinam si sa o privim ca pe un mare dar a lui Dumnezeu de a putea exersa si trai virtutea (rabdarea, smerenia, blandetea, si in final, dragostea adevarata, cea lipsita de orice urma de egoism). De aceea, oamenii spirituali, multumesc si primesc cu mare smerenie si umilinta greutatile si nedreptatirile ce li se fac.
Apoi , ar putea sa constientizeze ca a fost totusi alegerea sa de a fi alaturi de acel barbat, si si-ar putea da seama ca, cine nu se ingrijeste intai sa il cunoasca pe Dumenzeu si pe sine insusi, si sa il iubeasca mai presus de orice, trebuie sa stie ca mai devreme sau mai tarziu va avea probleme in viata. Adica, cine nu are aceasta preocupare si virtute, intai de toate, nu are nici lumina necesara (ce deriva din adevarata iubire a lui Dumenzeu) de a face alegerile corecte in viata care sa ii aduca bucurie, si nu intristare si mahnire.
Daca noi , oamenii, nu facem alegeri in deplina cunostinta de cauza, deci cu deplin discernamant (pe care sfintii il socoteau cununa virtutilor) nu putem sa ne asteptam ca acea alegere sa fie si una buna, adica sa nu ne aduca necazuri mai devreme sau mai tarziu. Iar daca o facem cu discernamant(adica avem cunostinta de ce implica acel drum ales de noi), inseamna ca , din dragoste pentru aproapele si pentru Dumnezeu, vom indura , fara sa murmuram sau sa cartim, si neplacerile ce vor veni pe parcurs dupa alegerea noastra, privind insa nu la binele nostru, ci la folosul aproapelui

[andrewww]

În prealabil postat de caty_deea

Daca doi tineri din biserica se casatoresc (fiind curati ),au duhovnic,se spovedesc si incearca sa faca voia Domnului,cum e posil ca dupa casatorie,el sa se schimbe atat de mult incat sa vorbeasca urat,sa jigneasca,sa.i sara tandara din orice si sa nu.si respecte sotia,chiar sa incerce sa o loveasca?Sa fi fost defecte sau chiar vreo boala la el,pe care ea sa nu le fi observat dinainte?Ce e de facut? Ea sa suporte si sa se roage pt el?Ce ar trebui sa faca femeia daca primeste bataie?

Alaturi de biserica eu consider ca ea ar trebui sa discute cu el,iar daca asa nu da niciun rezultat sa apeleze la o persoana specializata in asa ceva,un psiholog.

[mladitza]

Exact dupa ce ne-am casatorit s-a schimbat sotul meu....tocmai cum tu caty relatezi despre prietena ta...suntem in primele luni ale casatoriei si habar nu am de unde aceasta schimbare brusca..problema este ca simt ca cedez psihic deja din urma jignirilor teribile...parca totul e contra mea...toti au devenit mai importanti ca mine, pretenii betivi (ma minte din cauza lor, cand ii cu ei injura si bea si el) Cand ii zic despre invataturile Domnului imi spune ca El a venit pentru cei pacatosi, ceea ce inteleg, dar nu s-a facut una cu ei..nu??? ceea ce face el, se apleaca dupa cum bate vantu.....ajutati-ma cu un sfat va rog ca nu mai stiu ce sa fac, simt ca ma prabusesc total, si totul e din ce in ce mai rau.....Intotdeauna speram ca sa am o casnicie in care putem comunica, sa ne intelegem, Domnul sa fie pe primul loc orice ar fi, Sunt o sotie supusa, dar la rau nu pot sa ma supun, ce pot face???? Nu vreau sa ma laud ca ma rog, dar chiar ma rog si parca atunci el devine si mai rau...

[AlinB]

Pai intreaba-l ce vrea de la casatoria asta, de la tine, care ii sunt asteptarile, dezamagirile, si poate ai sa intelegi de ce se comporta asa.

Oare se rezuma toate problemele la prietenii lui?

Tu nu stiai ce prieteni are, inainte de casatorie? Ca e o vorba: spune-mi cu cine te insotesti..

[mladitza]

Din pacate nu vrea sa comunice cu mine, cand as vrea sa vorbim si incep frumos bland sa aflu si eu care e problema el incepe a urla la mine si a ma injura...el ar vrea ca eu sa ii accept acesti prieteni (care nici pe mine nu ma respecta macar cu un salut), sa accept muzica care o asculta( bug mafia si mai bine sa nu enumar) sa accept ca el vrea sa bea, si tot mai mult...
Inainte de casatorie imi zicea ca vrea o viata numai si numai cu Domnu, imi vorbea si din Sf. Scriptura, pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, vroia foarte mult o fetita (ca acuma nici sa nu se atinga de mine ca nu cumva sa avem un copilas, si asta de cand ne-am casatorit) ii ziceam de prieteni si mi-a dat dreptate ca nu e bine sa stea in preajma lor(precizez ca unul din ei e si colegul de la locul de munca)....mi-a zis ca mult s-a rugat pentru mine, ca Domnu sa ii dea o sotie credincioasa....ma intreb acuma, de ce? ca sa isi bata joc de mine? sa urle, injure si sa dea in mine? cand e in preajma credinciosilor se da drept un credincios de nota 10, cum e in preajma prietenilor incepe a injura si a vorbi intr-un limbaj foarte urat si vulgar.. si ma minte foarte des, ceea nu suport deloc, minciuna..l-am rugat sa nu mai minta, mai degraba sa imi spuna adevarul oricat de dureros ar fi, prefer adevarul....