Dati-mi un sfat, va rog

[AlinB]

În prealabil postat de vintage

M-ati intrebat amandoi ce inseamna 'rasfatati'. In cazul meu, al copiilor mei, care sunt mari de-acum... "rasfatati" inseamna tratati cu ingaduinta cu multa, prea multa blandete pe care am numit-o dragoste parinteasca. Daca l-as fi rugat pe fratele Zaharia sa-mi spuna cum se numeste acest mod in care mi-am crescut copii ar fi zis: "duiosie draceasca", "neiubire", "moleseala"... Si nu ar fi gresit deloc.
Ca si copilasi, au fost cuminti si destul de ascultatori. Nu mi-au facut probleme, i-am invatat usor sa fie respectuosi, sa se roage seara si dimineata, sa-mi ceara voie cand trebuiau sa plece undeva sau sa faca vre-un lucru mai deosebit, au invatat foarte bine la scoala si aceste toate mi-au fost deajuns pentru a le oferi tot ce-si doreau (in limita bugetului familiei, uneori si peste...). Nu i-am pus la treaba (oricum, stam la bloc dar in vacante la bunici puteau sa munceasca...), nu, pentru ca: "sunt copii, lasa ca or sa munceasca ei la maturitate"... I-am alintat, i-am dragalit, le faceam toate mofturile in privinta mancarii. Nu le-am facut un program ordonat de trezire si culcare... si multe de acest fel.

Acum, ca si adulti ( fiul are 30 (!) si fiica 23 de ani) stau tot cu noi. Nu are niciunul o relatie cu o fata, respectiv, un baiat de mult timp. Nu le-am permis, singura interdictie ferma, dealtfel, sa se mute cu prieten(a). Acuma, nu stiu daca sunt inca acasa pt ca m-au ascultat sau pt ca nu si-au dorit sa se mute, cert este ca ei stiu parerea mea si se pare ca pana acum au acceptat-o. dar sunt sigura ca daca si-ar dori foarte mult sa locuiasca impreuna cu iubita sau iubitul ar face-o cu toata supararea si lacrimile mele...
Fiul meu a terminat scoala, lucreaza. Contribuie si el la cheltuieli, nu zic nu... dar cu fff putin. Este f. dezordonat.
Fiica este studenta inca, si ne stoarce de bani... mai lucreaza si ea cate ceva... E harnica, ordonata si cu gura mare.
Iata doi copii rasfatati pe care ii iubesc de ma prapadesc! le fac toate mofturile si acum, ii las sa doarma pana la pranz, ii alint si sunt scava lor.

1. Hm, am fost tentat sa inteleg ca prin "rasfatati" se traduce o atitudine nepotrivita din partea lor, ei bine nu vad nimic in acest sens.

2. Ca i-ati rasfatat putin cam peste, asta e a doua problema si nu are cu nimic de a face cu duritatea propusa de dl. Zaharia si nici cu blandetea de parinte model.
Blandetea e una, sa-i feriti de munca si responsabilitati e alta.

Iar treaba cu relatiile, e o problema separata, un alt capitol al educatiei, ca sa zic asa.

[AlinB]

În prealabil postat de zaharia_2009

Sfintul Vasile cel mare ne spune : ,,...prieten imi este acela care imi arata greselile mele ".

Da, dar nu toti sunt Sf. Vasile cel Mare.

Pornind de la aceste cuvinte , un frate adevarat cred ca este acela care vazindu-l pe fratele sau ca este/traieste in mare pacat/patimi nu cauta sa-l compatimeasca , sa-i vorbeasca in mod expres frumos si cu menajamente (aviz fraiericilor de serviciu : nu voiesc sa spun ca trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat !),

1. "sa nu-i vorbeasca in mod expres frumos"?
2. "nu (..) trebuie sa-i vorbesti in vreun fel mizerabil neaparat"?

Cum se traduc astea in romaneste?
Daca e sa consult o carte despre dublul inteles a unor jocuri verbale ar suna cam asa:

1. "nu te stradui sa-i vorbesti frumos, oricum nu merita, e un mizerabil"
2. "nu-i vorbi mizerabil, dar chiar daca ii vorbesti mizerabil, nu te simti deranjat, o merita".

", noi de ce sa le mascam si sa zicem ca nu este chiar asa, ci ca sunt ,,de viata" ?!"

Nu te flata singur, nu a zis nimeni asa, oricum nu in sensul asta.

ori atit de silnice incit sunt impotriva duhului sfint fiind de neiertat !)

Se scrie "Duhului Sfant" (te-a luat valul predicarii) si nu exista pacate care in sine sunt de de neiertat.
Doar inima impietrita si care nu vrea iertare face pacatele - oricare pacate, de neiertat.

cind aud de un frate inglobat in patimi : lasa mai, nu te necaji, toti suntem oameni , toti gresim ... nu-i nimic , Dumnezeu ce treaba mai are decit sa ne ierte pe noi chiar si prin intermediul netului . Hai , gata , nu te mai speria fara rost !

Personal, n-am vazut pe nimeni facand asa, chiar sunt curios unde ai vazut asta daca nu cumva este iarasi o fantezie persoanala.

Pentru iertarea pacatelor, toata lumea face trimitere la duhovnic, pentru un sfat de viata, fiecare contribuie cu ceea ce stie, aici duhovnicul contribuie si el dar hotararea ultima este a omului.

Sa ma despart sau nu? Sa stau acolo sau aici? Pentru lucrurile astea nu exista retete ca in cazul valorilor morale.

Dar iarasi aviz fratilor neonesti care se reped deobicei , din initiativa lor insasi, la ce este mai rau si nu la bun, ca acest adevar si dreptatea nu se marturiseste zbierind , sa nu intelegeti asa , ori stimbindu-ne la interlocutor sau holbind ochii , ori gesticulind violent !!! Nu fratilor , sa nu va inchipuiti ca dreapta marturisire se face asa ! Se face calm , linistit,cu mult discernamint dara fara a ascunde ceva oricit de mic sau fara a folosi cuvinte inselatoare , ci direct si pe fata !

Hm, nu stiu de ce dar mie discursul asta nu imi inspira calm.
Poate altora..
Si l-ai mai si micsorat pe Dumnezeu in cateva locuri..

Mai bine sa se supere sora si sa se infioare si sa se cutremure dar sa se opreasca de la pacate si sa se indrepte decit sa creada ca de, asa se intimpal in epoca asta moderna la fetele ,,serioase" si ca mai toate au patit la fel si ca in timp isi va gasi si ea norocul si totul va fi bine pina la urma !
Da se poate proceda si asa , dar aceasta nu este marturisire crestina , ci masluire necrestina!

Nu prea ai citit topicul, sora merge deja la duhovnic si a scris deja ca si-a inteles greseala si nu o sa o mai repete.