Dati-mi un sfat, va rog

În prealabil postat de anna21

O exploateaza emotional (ea a vrut studii afara, a vrut un job mai solicitant, parintii lui o descurajeaza sistematic), UITAND CA NU AU NICI UN DREPT, PT. CA TINERII NU SUNT CASATORITI!!!

Aici eu sunt si mai riguroasa decat tine si spun ca ORICUM NU AU NICI UN DREPT sa exploateze fata(nora)emotional, chiar daca SUNT CASATORITI. Deloc nu sunt de acord sa-si bage parintii nasul in casnicia copiilor.Si apreciez ca fiind corecta si cea mai potrivita relatia distanta si respectuasa cu socrii.E o vorba aici in Ardeal : cu soacra e bine sa stai pe aceiasi strada ( str. M.Eminescu de exemplu), dar in orase diferite!:-)

[Yasmina]

În prealabil postat de Melissa

Aici eu sunt si mai riguroasa decat tine si spun ca ORICUM NU AU NICI UN DREPT sa exploateze fata(nora)emotional, chiar daca SUNT CASATORITI. Deloc nu sunt de acord sa-si bage parintii nasul in casnicia copiilor.Si apreciez ca fiind corecta si cea mai potrivita relatia distanta si respectuasa cu socrii.E o vorba aici in Ardeal : cu soacra e bine sa stai pe aceiasi strada ( str. M.Eminescu de exemplu), dar in orase diferite!:-)

Pai astia din Ardeal,au un simt al umorului de invidiat :)))

Lasand gluma la o parte,mi-a placut foarte tare comentariul annei21 si completarea ta!
Parintii ne au in grija pana la majorat,apoi este cazul sa ne stergem casul si sa luam decizii;faptul ca o femeie sau fata trebuie sa fie manipulata de catre parintii prieytenului sau ai sotului este de blamat!Dupa ce iti iei sot,asculti de acesta(consens matrimonial)dar nu si de parintii lui!
Prietena mea proaspat casatorita locuia cu socrii ei in casa;acestia le-au"interzis"sa faca copii in primii ani de casatorie,mai precis atat cat urmau sa stea cu ei,pana isi puneau locuinta la punct!!!
Mare-i gradina!!!!!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Melissa

Aici eu sunt si mai riguroasa decat tine si spun ca ORICUM NU AU NICI UN DREPT sa exploateze fata(nora)emotional, chiar daca SUNT CASATORITI. Deloc nu sunt de acord sa-si bage parintii nasul in casnicia copiilor.Si apreciez ca fiind corecta si cea mai potrivita relatia distanta si respectuasa cu socrii.E o vorba aici in Ardeal : cu soacra e bine sa stai pe aceiasi strada ( str. M.Eminescu de exemplu), dar in orase diferite!:-)

Precizez de la inceput ca nu am nimic , absolut nimic , cu sora Melissa , de discutat , de impartit sau de polemizat . Nu ma intereseaza asa ceva si nici nu voi raspunde unei eventuale polemici .
Folosesc insa tipul de idee pusa in vehicul ca sa extind parerire mele legate de intrarea fara feciorie in casatorie si altele legate de ,,familia" tinerilor .


Asadar, dupa ce ca se fac pacate mari, grele, cu nemiluita, pina acolo incit se ajunge la patima (cuplul se invedereaza in desfrinare, apoi apeleaza la mijloace de lupta impotriva aparitiei unei noi vietii deoarece in ziua de astazi copii nu mai aduc bucuria fireasca a unui fiu sa fiice intr-o familie ci doar bucuria programarii aparitiei lor care se aseamana f. bine cu bucuria unui concediu programat de 2 ani si pt. care s-a facut si ,,tratamente' sustinute de stringere de bani ca sa se poata intimpla) diavolul vine si ii ridica pe tineri la o noua teapta de pacate , afundindu-i in mocirla faradelegii si ducindu-i la spolierea aproape completa a Duhului Sfint prin practicarea de noi faradelegi .
Ca si cum nu ar fi deajuns ceea ce au facut pina acum , diavolul vine sa ii invete pe tineri cu unul din cele mai rafinate si mari pacate numite MINDRIA .
Dar ca sa nu se prinda prostii de tineri si sa nu-si constientizeze starea lor reala , sa nu se poata sesiza de despartirea de Dumnezeu ii leaga la ochi si la urechi spunindu-le si invatindu-i ca mindria nu este nici pe departe mindrie precum invata biserica, nu, ci ea este PERSONALITATE, MATURITATE, NEVOIE DE PRESTANTA, RESPECT DE SINE si DEMNITATE .
Adica dintr-o data tinerii casatoriti , incalcind poruncile lui Dumnezeu (cele 10 porunci, poruncile legate de pacatele strigatoare la cer, invataturile , sfaturile , povetele si poruncile cuprinse in Ecleziast, Psaltire si Pildele lui Solomon, legate de parinti si parintii duhovnicesti /nasi) se desteapta asa peste noapte si incep sa puna in fata parintilor tot felul de conditii care de cele mai multe ori sunt inafara invataturii , a traiului crestin si a vietii in duh si adevar .
Dar asa se intimpla deoarece atunci cind pornesti in viata cu stingul nu te mai slabeste asa usor Lucifer si iti pune tot felul de legaturi de pacate care se canonisesc greu , numai sa-i ramii lui sluga .

Revenind insa la parinti , spunem ca acest trai, acest fel de viata (cu parinti dat naibii de moderni ce sunt, care accepta desfriul copiilor lor , care ajung la discutii serioase prin impunerea pretentiilor sau acceptarea de pretentii jignitoare , care dezavueaza sau chiar lupta in timp impotriva copiilor lor , s.a.m.d.) nu se intimpla decit in familiile care il au pe Dumnezeu doar un nume in vorbirea curenta si nimic mai mult . De asemenea, asa se intimpla si cu copii proveniti din familii crestine dar care impinsi de draceasca emancipare, cit mai de devreme, nu-si mai asculta parintii si isi iau viata din miinile lui Hristos in propriile lor madulare crezind ca asa este mai bine si incep sa dea lectii in stinga si dreapta !

Ascultarea si supunerea a rinduit-o Dumnezeu peste tot in lume, nu este intimplataoare si nici benevola : in societate se asculta de autoritati, la serviciu, la scoala, in familie, orisiunde este rinduiala pusa de Atotputernicul . Ascultarea si supunerea cu dragoste si liber consimtit este de origine dumnezeiasca , rasvratirea , punerea la punct, personalitatea puternica in desfasurare, demonstratiile de forta pt. luare aminte, si altele asemenea acestora este de sorginte draceasca !

Fiecare face in viata lui ce doreste , dar revenind la o postare facuta ieri, puterea de discernamint este musai sa ne o pastram , ori pt. aceasta trebuie sa tinem f. aproape de Hristos, nefacind nici un gind sau gest in contra .
Pai unde este iubirea aproapelui , atit de proferata si care ne da pe spate cind posteaza cite un frate, aflat in risipa de har despre asemenea iubire, cind noi apreciem, aprobam sau chiar sustinem si promovam DEMNITATEA NEAPARATA a norei in fata soacrei, sau si invers ? Unde mai este iubirea ? Cum trebuie sa fie iubirea dumnezeiasca , si nu cea civica, umana / Cum ??? Pai ne invata deosebit de bine Sf. Ap. Pavel in I Cor/13 : ,,... dragostea este indelung rabdatoare, nu se lauda, nu se trufeste , nu cauta ale sale , nu se umple de minie ..."
Iata fratilor cum arata iubirea cea adevarata si nici decum a invata vreodata vreo nora sau o soacra sa se indreptateasca pe sine , indiferent de motiv !
Seamana dragostea descrisa de Pavel cu cea pe care o gasim aici pe forum , de exemplu ? Pai nu zice extraordinar de bine David proorocul cind spune ca ,,... tot omul minciuna este " sau cind ne dezvaluie adevarul tainic : ,, ... omul in cinste fiind alaturatu-sa dobitoacelor (in minie, in furie, in nejudecare, in nediscernere de duh) celor fara de minte si s-a asemanat lor "
Sau poate vreti sa spuneti ca pina acum pe forum s-a vorbit de iubirea draceasca ?: eu te iubesc tare mult dar numai daca si tu esti cumsecade si ma iubesti la fel . Aceste ginduri si idei daca le avem , nu mai sunt de la Dumnezeu ... si ma tem suficient de mult ca este cea mai frecventa situatie intilnita .
Eu insumi am provocat multi frati in mod absolut intentionat , dintre cei care se fring de dorul si iubirea aproapelui , pt. a vedea ce fel de dragoste practica !. Multora nu le-am mai spus concluziile deoarece intr-o buna zi se vor trezii singuri, daca intr-adevar au vreo legatura cu Hristos , adica daca inafara risipei de vorbe fierbinti mai au si altceva in suflet !

In aceste conditii eu cred ca este mult mai potrivit sa invatam tinerii prieteni sau proaspeti casatoriti nu cum sa-si puna socrii si parintii la respect traducindu-le astfel noul statut pe care ei l-au dobindit si cazind negresit in mari pacate ci procedind la a sta si a merge numai in caile si poruncile Domnului , a se feri de orice pacat deoarece :
,,Toate caile Domnului sunt mila si adevar pt. cei ce cauta asezamintul Lui si marturiile Lui". Numai asa se ajunge la adevar si se poate trai din milele Domnului !!

Deci sa ne ferim sa dam apa la moara satanei si sa ne opunem f. tare de a merge in viata din patimi in patimi deoarece in starea de ,,intesat" de pacate nu se poate trai mult, nu ingaduie Dumnezeu asa ceva si tot se intimpla ceva, se sparge buba si atunci este vai si amar de toti !

[anna21]

Postarea aceasta imi aduce in minte multe intrebari, carora nu le-am gasit raspuns, legate de ascultarea de sot si de parinti (includ aici socrii).

Unde incepe si unde se termina ascultarea?

Revenind la relatia cu socrii/parintii.. Ce te faci cand ei vor desfranarea copiilor, impotrivindu-se casatoriei?
Sau cand sfatuiesc la avort?
Sau cand aproba/sustin alte pacate, prea jenante pt a fi numite?

Chiar daca distantarea de socrii ar traduce o mandrie draceasca, eu tot cred ca este cea mai buna solutie pentru a-mi proteja copiii de lucruri pe care nu vreau sa le auda in familie. Poate o sa auda in alte parti.. Dar nu la varste mici si nu in familie!

Ca exemplu recent: ce-i spun copilului cand ma intreaba daca domnisoara X este matusa lui? Un fel de matusa? Una.. temporara?
A hotarat sa rezolve el situatia si i-a spus candid iubitei cumnatului: "eu te iubesc mult si vreau sa fii matusa mea. Dar trebuie sa te mariti. Fa-o mai repede ca sa fii si tu familie, ca acum nu esti nimic"

Eu nu am crescut in mediu crestin, dar unele lucruri au fost clare din copilarie.. De ex imi amintesc ca parintii mei aveau o cunostinta care traia cu secretara lui. Parintii mei credeau ca sunt mica si nu inteleg nimic si incercau sa ascunda natura relatiei dintre acei oameni. Dar eu ghiceam si nu puteam sa inteleg de ce parintii mei erau prieteni cu aceia. Ma tot intrebam: ei nu vad ca este gresit ce se intampla? De ce nu face nimeni nimic?

Poate ca astfel gandeste si fiul meu cand vede astfel de relatii care imita casatoria dar sunt nefuresti. Poate ca si pe el il deranjeaza profund si vrea sa indrepte lucrurile (ca de aceea a sfatuit-o pe domnisoara sa se marite).
Poate ca asteapta de la mine sa fac ceva si e dezamagit (asa cum eu eram nedumerita in copilarie de prietenia parintilor mei cu omul ce traia cu secretara). Doar ca eu nu pot cere oamenilor sa se casatoreasca.
Dar parintii lor pot face asta.

(Ca urmare am deschis intamplator cu soacra discutii despre gravitatea concubinajului (la modul general). Doar ca sa aflu cu stupoare ca i se pare un fapt firesc? Cu tot riscul sa gresesc, chiar cred ca cea mai buna solutie pt protejarea copiilor este distantarea de membrii familiei care le promoveaza.. Nu e mare iubire, dar datoria pe care o am fata de cei mici este mai importanta. Asta macar pana eu inteleg lucrurile destul de bine pt. a putea gestiona altfel situatia.)

Astea au fost asa.. Niste ganduri. Stiu ca este porunca dumnezeiasca ascultarea de parinti (implicit socrii) si ma intrebam cum sa fac aceasta, dar chiar cred ca multe sfaturi nu sunt de folos.

[DragosP]

În prealabil postat de Ana_Maria

Urma sa ma casatoresc cu persoana iubita cel tarziu anul viitor....

N-am citit tot ce s-a scris în thread până acum.
Dar dacă ai cerut un sfat, ia unul de la un om care începe să încărunţească: nu e ultimul bărbat de pe pământ, lasă-l în plata Domnului, roagă-te pentru el, dar mai ales roagă-te pentru tine.

Doamne ajută!

[constantin1]

În prealabil postat de Ana_Maria

Urma sa ma casatoresc cu persoana iubita cel tarziu anul viitor.Pe modelul actual al relatiilor moderne, ne-am mutat impreuna. Nu ar fi fost asta o problema, pentru ca ne intelegeam foarte bine, ca familie, daca pot sa spun asa. Greseala noastra ne-am angajat impreuna, pe acelasi proiect, la aceeasi firma. Practic, la serviciu ar fi trebuit sa fim colegi, in timpul liber, un cuplu. Am amestecat borcanele si din cauza serviciului am inceput sa ne certam. La un moment dat, in viata lui a aparut o femeie de moravuri usoare, pe care eu nu am bagat-o in seama la momentul potrivit. La ultima cearta, pe motiv neintemeiat ( a recunoscut ca a exagerat si ca nu avea dreptate) s-a dus la ea. Si de atunci cam sunt impreuna. Certurile noastre nu aveau niciodata un temei, ci erau niste exagerari, suparari de moment, sau din cauza programului foarte incarcat si stresului acumulat in timp ( noi fiind studenti, ultimul an, amandoi).
Parintii lui sunt foarte suparati, au incercat sa il faca sa acorde o sansa relatiei noastre, mai ales ca eu mi-am schimbat si serviciul, dar el e cu ea. Stiu ca tine inca la mine si ca e doar o ratacire de moment. Ar vrea sa se intoarca la mine, dar e prins momentan intr-o "relatie", sau cel putin asa spune el (adica e cu ea). Incerc sa il fac sa renunte la ea, dar nu vrea. Dati-mi un sfat, ce as putea sa fac ca sa il determin sa renunte la ea si nu neaparat sa se intoarca la mine. Am incredere in Dumnezeu si stiu ca el ne va lumina calea, dar atata timp cat e langa ea, el se autodistruge (e tot timpul obosit, miroase a fum de tigara, desi el nu fumeaza, ea da), ceea ce nu facea cand eram impreuna, oricat de greu ne era.

Uita-l cati poti de repede! Poti sa treci peste multe lucruri intr-o relatie, dar peste infidelitate nu. Cauta pe altcineva, daca vrei o relatie, investeste timpul in tine, daca nu. Priveste putin in viitor si gandeste-te cum va arata relatia voastra peste cinci ani (cand veti fi casatoriti si cu copii); ce vei face daca va repeta povestea de acum?

[Ana_Maria]

Nu am spus neaparat ca daca fumeaza e o femeie usoara. Fumatul e doar un viciu.
Ne intalnim pentru ca mai avem de lucrat la un proiect impreuna pentru cateva zile.
Parintii lui sunt niste oameni extraordinari, care i-au cultivat niste principii, pe care acum el nu si le mai respecta.

[adrian010155]

În prealabil postat de Ana_Maria

Urma sa ma casatoresc cu persoana iubita cel tarziu anul viitor.Pe modelul actual al relatiilor moderne, ne-am mutat impreuna. Nu ar fi fost asta o problema, pentru ca ne intelegeam foarte bine, ca familie, daca pot sa spun asa. Greseala noastra ne-am angajat impreuna, pe acelasi proiect, la aceeasi firma. Practic, la serviciu ar fi trebuit sa fim colegi, in timpul liber, un cuplu. Am amestecat borcanele si din cauza serviciului am inceput sa ne certam. La un moment dat, in viata lui a aparut o femeie de moravuri usoare, pe care eu nu am bagat-o in seama la momentul potrivit. La ultima cearta, pe motiv neintemeiat ( a recunoscut ca a exagerat si ca nu avea dreptate) s-a dus la ea. Si de atunci cam sunt impreuna. Certurile noastre nu aveau niciodata un temei, ci erau niste exagerari, suparari de moment, sau din cauza programului foarte incarcat si stresului acumulat in timp ( noi fiind studenti, ultimul an, amandoi).
Parintii lui sunt foarte suparati, au incercat sa il faca sa acorde o sansa relatiei noastre, mai ales ca eu mi-am schimbat si serviciul, dar el e cu ea. Stiu ca tine inca la mine si ca e doar o ratacire de moment. Ar vrea sa se intoarca la mine, dar e prins momentan intr-o "relatie", sau cel putin asa spune el (adica e cu ea). Incerc sa il fac sa renunte la ea, dar nu vrea. Dati-mi un sfat, ce as putea sa fac ca sa il determin sa renunte la ea si nu neaparat sa se intoarca la mine. Am incredere in Dumnezeu si stiu ca el ne va lumina calea, dar atata timp cat e langa ea, el se autodistruge (e tot timpul obosit, miroase a fum de tigara, desi el nu fumeaza, ea da), ceea ce nu facea cand eram impreuna, oricat de greu ne era.

Roaga-te pentru el, asa este bine, dar gandeste-te ca femeia care vrea sa se casatoreasca si priveste serios conceptul de familie, are nevoie de un barbat responsabil, cu caracter puternic, in masura sa asigure unitatea, echilibrul si durabilitatea familiei.

[korinna]

Singura rugaciunea! Rugaciunea este "antrenamentul" sufletului asa cum orice alt sport este antrenamentul trupului.

Ana Maria, incearca sa citesti in fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului, sau Ac. Sf. Acoperamant, sau orice alt acatist in cinstea Maicii Domnului. O sa vezi ca o sa-ti raspunda mult Milostiva noastra Maica.

Daca nu ai sa reusesti la inceput tot odata, cate putin dimineata, continui la amiaza si apoi seara. Mai faci ceva, mai citesti un pic si tot asa. Rabdare, rabdare, rabdare.

Domnul se va milostivi de noi daca ne spovedim curat, ne rugam si incercam sa facem voia Lui si faptele bune pe cat putem. Ce-ar fi viata asat fara nevointa, fara un pic de suferinta. Toate pentru indreptarea noastra sunt. Incearca sa iesi din pacate si sa faci voia Domnului in toate.

Nu ai cum sa-ti dai seama daca Domnul ti-a incredintat tie misiunea de a-l schimba in bine pe omul acesta, dar faptul ca din varii motive nu esti fericita, ai primit o invitatie clara catre rugaciune, post si spovedanie. Deci catre pocainta.

Insa nu uita spovedania si postul sunt fooooaaarte folositoare, dar rugaciunea este de aur.

Cu Domnul inainte la razboi, la lupta cu noi insine!
Doamne miluieste! :)

[Adriana-Simona]

În prealabil postat de Ana_Maria

Urma sa ma casatoresc cu persoana iubita cel tarziu anul viitor.Pe modelul actual al relatiilor moderne, ne-am mutat impreuna. Nu ar fi fost asta o problema, pentru ca ne intelegeam foarte bine, ca familie, daca pot sa spun asa. Greseala noastra ne-am angajat impreuna, pe acelasi proiect, la aceeasi firma. Practic, la serviciu ar fi trebuit sa fim colegi, in timpul liber, un cuplu. Am amestecat borcanele si din cauza serviciului am inceput sa ne certam. La un moment dat, in viata lui a aparut o femeie de moravuri usoare, pe care eu nu am bagat-o in seama la momentul potrivit. La ultima cearta, pe motiv neintemeiat ( a recunoscut ca a exagerat si ca nu avea dreptate) s-a dus la ea. Si de atunci cam sunt impreuna. Certurile noastre nu aveau niciodata un temei, ci erau niste exagerari, suparari de moment, sau din cauza programului foarte incarcat si stresului acumulat in timp ( noi fiind studenti, ultimul an, amandoi).
Parintii lui sunt foarte suparati, au incercat sa il faca sa acorde o sansa relatiei noastre, mai ales ca eu mi-am schimbat si serviciul, dar el e cu ea. Stiu ca tine inca la mine si ca e doar o ratacire de moment. Ar vrea sa se intoarca la mine, dar e prins momentan intr-o "relatie", sau cel putin asa spune el (adica e cu ea). Incerc sa il fac sa renunte la ea, dar nu vrea. Dati-mi un sfat, ce as putea sa fac ca sa il determin sa renunte la ea si nu neaparat sa se intoarca la mine. Am incredere in Dumnezeu si stiu ca el ne va lumina calea, dar atata timp cat e langa ea, el se autodistruge (e tot timpul obosit, miroase a fum de tigara, desi el nu fumeaza, ea da), ceea ce nu facea cand eram impreuna, oricat de greu ne era.

Patima a fost mereu acolo ca altfel nu l-ar fi prins asa usor, dar nu e treaba mea sa va judec.
Ideea e urmatoarea, daca vrei sa iti fie bine, renunta la el schimba-ti viata si renunta la orgolii. Lasa lumea sa barfeasca. Mai bine sa barfeasca acum, decat sa suferi tot restul vietii tale dupa ce te casatoresti cu el. Niciodata nu va mai fi la fel, si vei regreta.
Daca vrei sa ii fie bine, roaga-te pentru el, pomeneste-l la slujbe.
Iar daca vrei sa iti recapeti pacea, incearca sa te spovedesti la un duhovnic bun si sa te schimbi. Aceasta te va ajuta si pe tine dar si pe el.