Argumentele in privinta existentei lui Dumnezeu

[Mihai36]

Din cite mi-am dat seama cei care sint dispusi sa creada sint cei care isi doresc binele spiritual, evolutia, ordinea.
Atita vreme cit nu dispunem inca de o metoda imediata prin care sa ii ajutam in obtinerea unei certitudini spirituale interioare ramin tot metodele ontologice.
Faptul ca exista premonitie, deja vu, vis anticipativ inseamna ca desfasurarea evenimentelor si inlantuirea gindurilor -perceptiilor era dinainte stabilita iar daca este o asemena ordine ea nu putea sa fie intimplatoare - este creeata de o inteligenta mult superioara si cu un anume scop.
Apoi legea sincronicitatii a-cauzale tot pe acelasi lucru se bazeaza. Ceea ce demonstreaza experiemntal ca nimic nu este intimplator.

Primul ADN al primului oganism unicelular nu putea sa se aranjeze si sa functioneze intimplator.
e si seria asta :
http://www.youtube.com/watch?v=m3ITW...eature=related

[simona-carmen]

Exista o perioada de "ucenicie" cand ajungi la indoiala despre care vorbesti,care mai tirziu devine inutila...ajungind sa simti ceea ce nu poti intelege ...

[razaudi]

Da, eu am dovezi rationale, logice si matematice ca Dumnezeu exista.
Va rog intrati pe www.dumnezeuexista.ro
Multumesc.

[mihaigr]

Eu gasesc doua argumente esentiale ale existentei lui Dumnezeu:
I. Creatia inteligenta atat a materiei si mai ales a vietii, care "vorbesc" de existenta unui Creator inteligent.
II. Dragostea care este Estenta Vietii dar si Esenta invataturii Crestine, invatatura lasata de Dumnezeu.
Pot sa exemplific astfel:
I. Creatia inteligenta atat a materiei si mai ales a vietii.
Atat materia cat mai ales viata nu puteau sa para intamplator, in spatele unei creatii inteligente nu poate fi decat un Creator inteligent, materia este supusa unor anumite legi ale fizicii lasate de Dumnezeu, legi care se respecta cu o precizie matematica, daca nu s-ar respecta aceste legi lumea ar deveni un hoas (http://www.lovendal.net/wp52/18-para...a-creatorului/), sau un alt exemplu pamantul este situat la pozita ideala fata de soare, daca ar fi mai aproape s-ar supraincalzi si daca ar fi mai departe s-ar raci prea mult in ambele conditii nu ar mai putea supravietiu nimeni si mai sunt multe alte exemple care arta ca materia este inteligent structurata. Iar viata se dovedeste a fi mult mai complexa si mai intelegent creata, daca te gandesti numai la o celula vie care e o adevarata "uzina" in miniatura si pe care stiinta actuala nu a reusit sa o reproduca nici la 1% din performanta ei, celula are un set de functii si activitati bine definite si e la dimensiuni microscopice. Numai organismul uman cuprinde intre 75 si 300 trilioane de celule la un momentdat si din acestea majoritatea se regenereaza la un interval de timp sau creierul uman genereaza mai multe impulsuri electrice intr-o zi decat toate telefoanele din lume. A spune ca viata a aparut intampator e o aberatie la fel de mare cu a spune ca masina, calculatorul, telefonul sau televizorul nu au fost facute de niste persoane inteligente ci au aparaut intamplator.
Voltaire spunea: "Lumea ma pune pe gânduri si nu pot sa cred ca acest orologiu poate sa existe fara un ceasornicar".
Petre Tutea spunea:
"Fara Dumnezeu, omul ramane un biet animal rational si vorbitor ,
care vine de nicaieri si merge spre nicaieri"
"Omul capata cu adevart sens cand este cu Dumnezeu."
Iar in Bibile gasim citate despre creatia Divina:
Regele David afirma: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu si întinderea lor vesteste lucrarea mâinilor Lui" (Psalmul 19:1).
"Ridicati-va ochii în sus si priviti! Cine a facut aceste lucruri? Cine a facut sa mearga dupa numar, în sir, ostirea lor?" (Isaia 40:26).
"Orice casa este zidita de cineva, dar Cel ce a zidit toate lucrurile este Dumnezeu" (Evrei 3:4).
II. Dragostea care este Estenta Vietii dar si Esenta invataturii Crestine, invatatura lasata de Dumnezeu.
Dragostea ca Esenta invataturii Crestine se poate vedea din urmatoarele citate biblice:
"Invatatorule, care porunca este mai mare in Lege?
El i-a raspuns: Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.
Aceasta este marea si intaia porunca.
Iar a doua, la fel ca aceasta: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
In aceste doua porunci se cuprind toata Legea si proorocii." (Ev. Matei 22:36-40)
"Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, asa si voi sa va iubiti unul pe altul.
Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei, daca veti avea dragoste unii fata de altii." (Ev. Ioan 13:34-35)
"Adevarat zic voua, intrucat ati facut unuia dintr-acesti frati ai Mei, prea mici, Mie Mi-ati facut." (Ev. Matei 25:40)
Iar faptul ca esenta vietii este dragostea se poate exemplifica astfel:
Privind la viata omului observam ca:
1. suntem conceputi din iubire (iubirea celor doi soti si a lui Dumnezeu)
2. ne nastem din iubire (o mama adevarata care isi iubeste copilui chiar din momentul zamislirii isi doreste acel copil si il va naste acceptand jertafa nasterii cu toate durerile si riscurile ei pentru o noua viata, pe cand acea femeie care nu-si iubeste copilul ori il avorteaza ori il abandoneaza dupa nastere din egoism)
3. crestem de mici cu dragoste (parintii care-si iubesc copilul se sacrifica sa-l creasca si sa-l educe cu toate greutatile care sunt, pe cand cei iresponsabil si lipsiti de dragoste parinteasca ori il abandoneaza ori ii ignora educatia si cele necesare pentru buna crestere)
4. traim prin iubire (oamenii pot convietui daca dau dovada de un minim de respect si de dragoste intre ei, altfel cand lipsete dragostea isi face loc ura si ajung sa-si faca rau pana chiar a lua viata unul altuia si astfel e evident ca tot prin dragoste traim).
5. si chiar si pentru cei care nu mai sunt printre noi tot dragostea ne leaga de ei (ii pomenim la biserica, facem milosteni pentru ei si asta tot din dragoste, cum se spune tot in biblie "Dragostea nu cade niciodata.")
Si bine inteles nu in ultimul rand la toate aceste etape contribuie in primul rand bunul Dumnezeu cu marea sa iubire, prin purtarea lui de grija atat pentru cresterea fizica, educativa si spirituala cat si pentru a ne calauzi pasii spre mantuire ca in final sa avem parte de fericire.
Practic acest ciclu se repeta pentru fiecare om facand ca existenta noasta dealungul timpului, in care s-au succedat atatea generatii, sa fie posibila tot datorita Dragostei.

Astfel Creatorul nostru, bunul Dumnezeu, atat prin viata noastra cat si prin invatatura crestina lasata noua prin Sfanta Biserica (Biblie, Vietile Sfintilor etc.) ne arata ca ESENTA VIETII si a LEGII CRESTINE este DRAGOSTEA, o dovada clara ca suntem creati de Cel care nea vorbit prin Mantuitorul Iisus Histors Fiul Lui Dumnezeu, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu Fecioara Maria, Apostoli, Porooroci si Sfinti Pariniti unind toate acest invataturi in jurul iubirii.
Din toate religiile lumii singura care are ca temelie de invatatura Dragostea este Religia Crestina.

[HoratiuM]

În prealabil postat de bogdan81

Am dorit sa deschid acest topic pentru ca mi se pare un subiect important de discutat.
In sensul ca daca ar exista evidente rationale in privinta existentei lui Dumnezeu, credinta ar fi mai usor de propovaduit si multi nu ne-ar mai acuza pe noi crestinii ca suntem ignoranti si obscurantisti si ca indrugam vrute si nevrute.
Intrebarea ar fi: poate ratiunea sa ne calauzeasca la raspunsul intrebarii : Exista Dumnezeu?
Care sunt limitele acestei ratiuni umane si pentru ce a fost ea data omului.
Dupa cum se stie, teologul catolic Toma de Aquino a considerat ca pot fi aduse argumente rationale pentru existenta lui Dumnezeu.
De asemenea, un alt teolog apusean, Anselm de Canterbury, a dat un argument foarte problematic, pe care unii il accepta iar altii il contesta cu inversunare, argumentul ontologic.
De-a lungul timpului, o serie de mari filozofi au incercat sa dea un raspuns acestei intrebari.
Exista argumente rationale care sa dovedeasca existenta lui Dumnezeu?
Unii, precum Descartes sau Leibniz, au adus ei insisi asemenea argumente, plecand de la argumentul ontologic, dar si de la argumentele lui Toma de Aquino.
Altii, precum Immanuel Kant s-au luptat din rasputeri sa demonteze aceste argumente.
Au existat si autori crestini, precum Pascal, care, din cate stiu eu, s-au impotrivit argumentelor rationale ale existentei lui Dumnezeu.
As dori sa stiu, cu argumente bineinteles, parerea celor de pe acest forum.
Mai rezista astazi aceste argumente. Au fost ele vreodata argumente suficiente pentru a risipi indoiala, care, sa recunoastem, isi face de multe ori simtita prezenta in vietile noastre?
Ce credeti?

Obiecţia kantiană vine, de fapt, de la Aristotel care spusese în Analitica secundă (cap. VII, cartea II): „Existenţa nu aparţine niciodată esenţei lucrului.” („Esse autem nullius rei essentia est, quandoquidem ens non est genus” în traducerea latină).

În varianta kantiană expresia are forma bineştiută: „existenţa nu poate fi niciodată predicat al unui lucru” (vz. „Critica...”, ed. Iri, pp. 459-461).

Ce înseamnă că un lucru nu poate avea în definiţia sa existenţa ca predicat? Înseamnă că obiectul în cauză nu este spontan, deci că nu poate intra în existenţă cu de la sine putere, ci că este determinat de către altceva, cauzal, pentru a exista. Adică, existenţa se află în afara sa, el obţinând-o, într-un fel sau altul, de la altceva decât sine însuşi.

Or, un lucru căruia propria existenţă îi este exterioară, este un lucru determinat. Problema este că multitudinea lucrurilor determinate nu poate subzista prin ea însăşi întrucât fiecare determinaţie exclude o infinitate din Real, ceea ce o face dependentă de ceea ce exclude sau de ceea ce îi scapă. Urmează că e apodictică O Nedeterminare, Un Necondiţionat care să menţină determinaţiile ca atare. Dar Nedeterminatul nu mai ascultă de legea determinării, aceea de a avea cauza în afara ei înseşi. Nedeterminatul nu are limită, ceea ce implică subzistenţa Sa pură chiar şi „înainte” de propria sa ocurenţă. Adică înaintea Nedeterminării este tot Nedeterminarea. Deci nu mai avem un regim de cauzalitate externă. Deci nu mai avem un predicat existenţial care să Îi fie acordat Nedeterminării din ceva exterior Nedeterminării Înseşi, deoarece Nedeterminarea este Totalitatea.

Altfel, de vreme ce existenţa trebuie acordată mereu unui termen de ceva din afara sa, am avea mereu un lanţ necesar de atribuţii existenţiale în care nici un termen al înlănţuirii nu ar avea nici măcar propria existenţă — ea fiind mereu tributară unui alt termen anterior sieşi — pentru a da mai departe existenţa. Deci existenţa însăşi — ca act de a se afla prezent, în fiinţă — trebuie să fie dată originar de undeva şi nu poate fi dată originar decât de către o instanţă pentru care ea nu mai vine din afară. Asta înţelegea Sf. Anselm prin „id quo majus cogitari nequit”.

[Tomita]

Parerea mea este ca Dumnezeu nu vrea sa se descopere rational omului in cautarea Adevarului dar se descopera rational omului care cunoaste Adevarul. Diferenta consta in bruma de credinta si lupta care o duci cu tine insuti (cu renuntarea la egoism). Toate argumentele rationale omul necredincios nu le vede, este “orb”, asa cum intr- o oarecare masura este si cel credincios...pe masura ce "creste" duhovniceste devine clarvazator, profet...
Daca nu ai credinta cauti raspunsuri. Le poti “vedea” daca esti dispus sa faci sacrificii, sa suferi pentru cei din jur (si intr-un fel pentru Dumnezeu). Fiecare zi vine cu o multime de teste...
Poti sa citesti Biblia, sute de carti, sa vorbesti cu o multime de oameni daca pastrezi egoismul vei ajunge cu parere de rau la acelasi rezultat: “Nu exista Dumnezeu”.
Asa cum spune si Dumnezeu bogatului din iad - nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.
Credinta inseamna o depasire a planului rational.
Rationalul se sterge in fata credintei puternice. Ce e rational in a opri ploaia cum a facut Sf. Ilie?...cand ti se activeaza centrii nervosa superiori si te asculta natura? Atunci poti si sa mergi pe apa, sa chemi muntele la tine, etc...

[bogdan81]

Un mare apologet crestin, filozoful William Lane Craig discutand argumentul cosmologic al existentei lui Dumnezeu.
Este o pledoarie interesanta si va invit sa o urmariti :

http://www.youtube.com/watch?v=M-hrP-8bmk8

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Un mare apologet crestin, filozoful William Lane Craig discutand argumentul cosmologic al existentei lui Dumnezeu.
Este o pledoarie interesanta si va invit sa o urmariti :

http://www.youtube.com/watch?v=M-hrP-8bmk8

Din pacate, filmul nu mai e disponibil, dar W.L. Craig e un nume cunoscut si foarte activ.
Pe langa aceste argumente filosofice ale existentei lui Dumnezeu (unele sistematizate de Sf Toma din Aquino intr-un mod nedepasit) sa nu ignoram nici argumentele stiintifice pe care actualele posibilitati tehnice de investigatie ni le pun la dispozitie.
Despre miracolele euharistice exista un mare numar de dovezi si analize. Iata, de exemplu, aici:
https://www.youtube.com/watch?featur...&v=qbg_dhI4XCs

[bogdan81]

Cand spuneti ca se poate sti cu certitudine ca exista Dumnezeu, numai cu ajutorul ratiunii naturale, la ce fel de certitudine va referiti? La o certitudine de tip matematic.
Daca e asa, atunci ma indoiesc serios de asta.
Eu va voi spune deschis, si asta e doar o parere personala.
Il caut pe Dumnezeu, dar nu m-au putut niciodata linisti argumentele lui Toma de Aquino sau argumentul ontologic. Ele sunt argumente pentru cineva care deja crede in Dumnezeu.
Pentru cine nu crede, ele nu pot dovedi nimic.
Iar cine crede nu mai are nevoie de argumente, cel putin nu de acest tip.
Kant, un filosof care a facut si multe greseli, a avut dreptate cand a dat celebrele sale antinomii din Critica ratiunii pure. Ratiunea omului, singura, nu poate dovedi nici existenta, nici inexistenta lui Dumnezeu, tot asa cum nu poate spune daca spatiul si timpul sunt finite sau infinite, daca determinismul este adevarat sau daca exista liber arbitru.
Acestea sunt probleme de credinta.
Daca doriti, ma pot opri asupra argumentului care-l considera pe Dumnezeu cauza lumii, cauza prima. Lasand la o parte faptul ca fizica cuantica, prin experimentele care au evidentiat dubla natura a luminii si a materiei, unda-corpuscul, a pus sub semnul intrebarii notiunea de cauzalitate asa cum o intelegem noi, lasand asta la o parte, nu reiese de nicaieri ca trebuie abandonata, din punctul de vedere strict al ratiunii, ideea unui sir infinit de cauze, pentru a ne opri la o cauza prima. Mai mult decat atat, asa cum a aratat Kant, Dumnezeu nu poate fi gandit ca o cauza a lumii, deoarece de indata de facem asta, el isi pierde transcendenta devenind o cauza imanenta lumii.
Sunt crestin ortodox si nu stiu care este pozitia bisericii in aceasta privinta.
Aceasta e doar parerea mea personala.
Accept insa ca ma pot insela si astept argumente.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de bogdan81

Cand spuneti ca se poate sti cu certitudine ca exista Dumnezeu, numai cu ajutorul ratiunii naturale, la ce fel de certitudine va referiti? La o certitudine de tip matematic.

Părerea mea este că cele trei texte pe care le-am reprodus sugerează mai degrabă că Dumnezeu este accesibil cunoaşterii observaţionale (empirice), mai degrabă decât uneia de tip matematic. Sau, în limbaj kantian, unei cunoaşteri aposteriorice mai degrabă decât uneia apriorice.

Accept insa ca ma pot insela si astept argumente.

Citiţi preambulul Catehismului de la Baltimore despre finalitatea omului, aici: http://www.catehism.ro/cb_Lectia01_f...tea_omului.htm

Asta e ceea ce înţeleg eu prin cunoaşterea empirică a exstenţei lui Dumnezeu.