Regatul Romania?o alegere pierduta sau furata?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de stefan florin

' EL doar a ingaduit-o, dar nu a fost dorinta LUI, ci a oamenilor.

Pe de altă parte, se poate observa că avem dovada biblică cel puţin că Dumnezeu a îngăduit monarhia. Nu se poate spune acelaşi lucru despre democraţie.

Când evreii au trecut la monarhie, ei nu au făcut-o venind dinspre democraţie. Forma lor de guvernământ era ceea ce azi am numi "teocraţie". Cei care aveau puterea reală încă din vremea lui Moise erau preoţii, nu politicienii sau entitatea difuz numită "popor". Judecătorii (cum se numeau), adică preoţii conducători erau foarte apropiaţi Domnului: e de înţeles de ce El a privit cu circumspecţie dorinţa oamenilor de a primi de la El un rege. Le-a îndeplinit dorinţa şi l-a întărit şi l-a iubit atât de mult pe David încât, din "osul lui" se va încarna, peste veacuri, El Însuşi.

Iar cei care inca mai cred ca monarhia aduce prosperitate le spun un singur lucru: priviti la SUA. A ajuns un imperiu care face politica mondiala ca forma de guvernamant republica federativa si NU monarhie

Un colos cu picioare de lut. La urma urmei, SUA este o republică cam la fel de mult pe cât este Marea Britanie un regat sau Japonia un imperiu. Dar nimeni nu ştiu să coreleze, în mod serios, prosperitatea cu forma de guvernământ. Vedem bine acest lucru studiind istoria statelor din actualul teritoriu al Italiei. Vedem cum au coexistat republici (Veneţia), teocraţii (Roma), monarhii ereditare (Sicilia), despotisme luminate sub mască republicană (Florenţa) sau ducate autonome (Mantova). O largă paletă de forme de guvernământ au coexistat, greu de spus care era mai prosperă. Adevărata problemă este: care e forma de guvernământ care ar fi mai avantajoasă pentru poporul român în ACEASTĂ etapă istorică ? Părerea mea personală este că aceasta este monarhia, aşa cum a fost în România Clasică. Desigur, cine are opţiune republicană poate să mai încerce şi la următoarele alegeri, şi la celelalte, şi le celelalte, şi tot aşa. Atâta doar, că observ cum îmbătrânesc în timp ce contemporanii mei îl caută pe "cel mai bun fiu al poporului" în iluzia că numai republicanismul l-ar scoate în faţă. Marele meu noroc este că mă interesează aceste lucruri tot mai puţin: eu oricum trăiesc într-un regat, iar regele meu ţine în mâini întregul glob pământesc. L-aţi văzut ? E înfăţişat pe absidă. Cum intraţi, portretul lui e chiar în faţă.

[stefan florin]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Pe de altă parte, se poate observa că avem dovada biblică cel puţin că Dumnezeu a îngăduit monarhia. Nu se poate spune acelaşi lucru despre democraţie.

Când evreii au trecut la monarhie, ei nu au făcut-o venind dinspre democraţie. Forma lor de guvernământ era ceea ce azi am numi "teocraţie". Cei care aveau puterea reală încă din vremea lui Moise erau preoţii, nu politicienii sau entitatea difuz numită "popor". Judecătorii (cum se numeau), adică preoţii conducători erau foarte apropiaţi Domnului: e de înţeles de ce El a privit cu circumspecţie dorinţa oamenilor de a primi de la El un rege. Le-a îndeplinit dorinţa şi l-a întărit şi l-a iubit atât de mult pe David încât, din "osul lui" se va încarna, peste veacuri, El Însuşi.



Un colos cu picioare de lut. La urma urmei, SUA este o republică cam la fel de mult pe cât este Marea Britanie un regat sau Japonia un imperiu. Dar nimeni nu ştiu să coreleze, în mod serios, prosperitatea cu forma de guvernământ. Vedem bine acest lucru studiind istoria statelor din actualul teritoriu al Italiei. Vedem cum au coexistat republici (Veneţia), teocraţii (Roma), monarhii ereditare (Sicilia), despotisme luminate sub mască republicană (Florenţa) sau ducate autonome (Mantova). O largă paletă de forme de guvernământ au coexistat, greu de spus care era mai prosperă. Adevărata problemă este: care e forma de guvernământ care ar fi mai avantajoasă pentru poporul român în ACEASTĂ etapă istorică ? Părerea mea personală este că aceasta este monarhia, aşa cum a fost în România Clasică. Desigur, cine are opţiune republicană poate să mai încerce şi la următoarele alegeri, şi la celelalte, şi le celelalte, şi tot aşa. Atâta doar, că observ cum îmbătrânesc în timp ce contemporanii mei îl caută pe "cel mai bun fiu al poporului" în iluzia că numai republicanismul l-ar scoate în faţă. Marele meu noroc este că mă interesează aceste lucruri tot mai puţin: eu oricum trăiesc într-un regat, iar regele meu ţine în mâini întregul glob pământesc. L-aţi văzut ? E înfăţişat pe absidă. Cum intraţi, portretul lui e chiar în faţă.

REGELE de care ati pomenit e SINGURUL pe care ar trebui sa sa-l dorim, nu unul pamantesc care de multe ori nu a facut voia REGELUI ceresc. Si totusi nu ati spus unde anume in Biblie, mai ales in NT scrie ca Hristos ar fi zis ca forma de guvernare pamanteasca e monarhia

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de stefan florin

REGELE de care ati pomenit e SINGURUL pe care ar trebui sa sa-l dorim, nu unul pamantesc care de multe ori nu a facut voia REGELUI ceresc.

Dar preşedinţii au făcut-o de multe ori ? Ce aţi spune să puneţi pe două coloane: pe una regii din ultimul secol despre care ştim că au făcut voia Lui, pe cealaltă preşedinţii din ultimul secol care au făcut voia Lui ?

Si totusi nu ati spus unde anume in Biblie, mai ales in NT scrie ca Hristos ar fi zis ca forma de guvernare pamanteasca e monarhia

OK, atunci să reiau: Biblia nu ne spune nimic despre care trebuie să fie forma de guvernare pământescă. Cât recomandă NT republica, tot atâta recomandă şi monarhia. Zero la zero. Argumentul dv cade, fiind nul tot aşa cum argumentul contrariu ar fi nul.

Pe de altă parte, pentru cei care, în preajma întrupării Domnului, aveau religia cea adevărată, ca şi, timp de secole de istorie medievală, pentru creştini, modelul de urmat a fost cel al Regatului Unificat: statul davidic. Se ştia şi acum 2000 de ani, şi acum 500 de ani că nu toţi regii pământeşti au făcut voia Regelui ceresc, din moment ce aflăm asta chiar din cartea cu acest nume, Cartea Regilor. Şi totuşi, indiferent că vorbim de Apus sau de Răsărit, statele creştine au fost, în marea lor majoritate, monarhii care au tins spre acel model. Erau conduse de regi (sau de împăraţi) unşi, aşa cum David a fost uns.