Mucenicie s-au Sinucidere?

În prealabil postat de fallen

Credeti ca Dumnezeu nu te iarta daca de frica mortii faci vreo nelegiuire sau te lepezi de numele Lui, cel putin in fata oamenilor, daca apoi iti ceri iertare?

În ultima vreme înţeleg tot mai mult că a crede în Hristos înseamnă a te încrede în El în chipul cel mai absurd: să te arunci, adică de pe mal în mare fără să ştii să înoţi, ştiind că El îţi va întinde mâna şi că te va trage. Lepădarea de Hristos este optarea pentru siguranţa malului, a lumii acesteia. Dar El e pe mare. Niciodată n-a pierdut prilejul de a cere celor ce-L ascultau credinţa totală, fără rest: Ucenicilor le-a spus, simplu, să-L urmeze (lăsând toate), tânărului bogat i-a cerut să-şi dea toată averea, faţă de văduva săracă şi-a exprimat admiraţia, pentru că şi-a jertfit grija zilei de mâine, ş.a.
Nu cred că nu ne va ierta dacă ne va fi frică (deşi de nenumărate ori a spus: „Nu vă temeţi”), însă e alegerea noastră pentru „siguranţa” malului, care ne desparte de El. Iar malul, mai devreme sau mai târziu, se va scufunda.

[fallen]

Inca un exemplu de posibila "mucenicie": daca esti intr-o situatie foarte crunta, n-ai ce manca, trebuie sa faci pacate mari ca sa supravietuesti (sa furi, sa minti, sa inseli, etc) si alegi sa nu o faci, in detrimentul tau, al sanatatii tale, al copiilor tai - poate tu ca femeie sau nevasta este insarcinata, si pierde copilul, sau mai grav, e silita sa renunte la el - copilul ala ajunge "mucenic"? parinti sunt mai pacatosi decat daca faceau altceva, daca furau sau cine stie ce, omorau pe altcineva, Doamne fereste?

În prealabil postat de N.Priceputu

În ultima vreme înţeleg tot mai mult că a crede în Hristos înseamnă a te încrede în El în chipul cel mai absurd: să te arunci, adică de pe mal în mare fără să ştii să înoţi, ştiind că El îţi va întinde mâna şi că te va trage. Lepădarea de Hristos este optarea pentru siguranţa malului, a lumii acesteia. Dar El e pe mare. Niciodată n-a pierdut prilejul de a cere celor ce-L ascultau credinţa totală, fără rest: Ucenicilor le-a spus, simplu, să-L urmeze (lăsând toate), tânărului bogat i-a cerut să-şi dea toată averea, faţă de văduva săracă şi-a exprimat admiraţia, pentru că şi-a jertfit grija zilei de mâine, ş.a.
Nu cred că nu ne va ierta dacă ne va fi frică (deşi de nenumărate ori a spus: „Nu vă temeţi”), însă e alegerea noastră pentru „siguranţa” malului, care ne desparte de El. Iar malul, mai devreme sau mai târziu, se va scufunda.

Foarte frumos explicat! Sa ne ajute Dumnezeu sa avem credinta!

[costis]

Cred ca depinde de motivatie. Daca faci asta din dragoste de Hristos , de Biserica si de credinta nu e sinucidere. Ucenicul Sf Nifon (Patriarhul) a procedat asa, si cred ca multi alti sfinti.
Daca ai face-o dupa o deceptie, pt ca nu iti mai vezi rostul, si fara sa aiba nici o legatura cu simtamintele tale pentru Hristos atunci e sinucidere. Cam asa o vad eu.

[glykys]

Una e sa mori pentru Hristos, alta e sa mori spanzurat sau cu venele taiate.
Nu e o sinucidere, e doar o alegere a felului in care vrei sa mori.