Joia din Saptamana Patimilor

[mishi55]

În prealabil postat de mirela.t

Apropo, daca te crezi asa deplin edificat/a atunci explica (cu cuvintele tale, nu copy/paste) de ce noi crestinii ortodocsi folosim la Sf. Liturghie si Sf. Euharistie paine dospita si nu azima.

Nu ma consider niciun fel de "somitate", iar daca am citat cuvintele parintelui, am facut-o din respect fata de credinta si fata de parinte. Tocmai pentru ca consider ca spune mai bine decat mine, pentru ca i s-a dat cunoastere prin har, in duh. De aceea am adus cuvintele sale in acest topic. Pentru ca nu pot eu, cu cuvintele mele, sa spun la fel de bine, de adevarat si de frumos ceea ce a talcuit parintele. Am vrut sa aduc si altora bucuria cuvintelor parintelui.
De ce te-a ofensat atat de mult? Dupa viteza cu care ai raspuns, se vede ca nu ai citit. OK, nu e obligatoriu. Insa ti-ar fi fost de folos. Pentru ca gasesti acolo si raspunsul la intrebarea ta:

"Si din doua paini a mancat in aceasta zi Hristos; din painea Legii Vechi, care era azima uscata, lipsita de fermentul datator de mantuire al Duhului Sfant, si apoi din painea cea dospita, proaspata si calda a Legii celei Noi, care este Trupul tainic al lui Iisus Hristos, adica Sfanta Impartasanie, prin care dobandim iertare de pacate si viata nemuritoare."

Si iarta-ma ca raspund tot cu un citat. Cuvintele mele nu au har, cuvintele parintelui au. Si sunt pline de intelepciune si dragoste.
Sa-ti fie de folos, sa-ti aduca pace si iubire!
Doamne, ajuta!

[tabitha]

Parintele Ioanichie Balan nu-i nici o somitate si nu ma dau in vant dupa metaforele domniei sale.

Mai plauzibil este ca Hristos nu a mai apucat pastile evreiesc, iar Cina a fost cu paine dospita. Inainte ca evreii sa inceapa pesah-ul (perioada in care se stie ca ei consumau numai azime).

Edit : despre Taina Euharistiei in Biserica Ortodoxa : http://proortodoxia.wikiforum.ro/t65...erica-ortodoxa

[costel]

În prealabil postat de mirela.t

Se pare ca "Cina cea de Taina" a avut loc cu o zi inainte de Passover. Mantuitorul a rupt si a dat ucenicilor paine dospita, nu azima.

Mantuitorul a savarsit Cina cea de Taina joi, folosind paine si nu azima. Acesta este motivul pentru care noi la Liturghie folosim paine. Vineri, cand era pastile la iudei S-a jertfit. Nu am mai taiat miel, dupa obiceiul iudaic, caci El ca Miel al omenirii a murit pentru noi. Asa ne-a trecut pe noi de la cele vechi la cele noi, de la moarte la viata.

[luciand]

Patimile lui Hristos, Răstignirea şi Învierea Sa reprezintă momentul în care se desparte Creştinismul de Iudaism, Legea Nouă de Legea Veche, momentul când începe să se clădească, pe fundaţia vechii tradiţii iudaice, noua Tradiţie creştină.
Ca orice tranziţie, acest moment nu a fost lipsit de greutăţi.
În primul rând trebuie precizat că au existat (cel puţin) două controverse: una privind cronologia Patimilor şi Învierii Mântuitorului - în jurul anului 166 în Laodiceea, iar cealaltă în jurul anului 190, privind ziua celebrării Paştilor. Bisericile Orientale, adică cele din Asia Mică, Palestina, Mesopotamia şi Siria, serbau Paştile odată cu evreii la 14 nissan, indiferent în ce zi a săptămânii ar fi căzut acesta, fapt pentru care au fost numite „cvartodecimane”. Celelalte Biserici celebrau Paştile doar duminica, respectiv în prima duminică după 14 nissan, fapt susţinut puternic de Papa (Patriarhul) Victor al Romei. Aceste practici au coexistat până la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, din anul 325, când s-a stabilit clar canonul celebrării Paştilor în întreaga creştinătate (în prima duminică după prima lună plină, de după echinocţiul de primăvară, cu condiţia suplimentară să cadă după paştele iudaic).
De asemenea, au existat două moduri de a interpreta evenimentele care au culminat cu Învierea lui Hristos.
Primul, bazat pe Evangheliile Sinoptice, aveau următoarea succesiune: în Joia Mare – Cina cea de Taină simultan cu Paştele iudac (14 nissan), în Vinerea Mare – Răstignirea (15 nissan).şi Sâmbătă/Duminică noaptea – Învierea.
Cel de-al doilea, bazat pe Evanghelia după Ioan avea succesiunea: în Joia Mare – Cina cea de Taină, înaintea Paştelui iudac, de fapt o anticipare a acestuia (13 nissan), Vinerea Mare – Răstignirea (14 nissan) şi Sâmbătă/Duminică noaptea – Învierea, cronologie la care s-a raliat întreaga Biserică după controversa din Laodiceea din jurul anului 166.
Astfel, potrivit sinopticilor, la Cina cea de Taină s-au celebrat două Paşte: la început Paştele iudaic (prefigurarea Vechi Testamentară), iar la sfârşitul serii adevăratul Paşte, Paştele lui Hristos, prin care El însuşi se jertfea pe Sine şi se oferea ca adevăratul Miel spre mâncare Euharistică.
Problema cronologiei Paştilor se rezolvă într-un singur mod: Hristos a devansat Paştele iudaic cu o zi şi, în timp ce evreii junghiau mieii pascali la templu, Hristos se lăsa răstignit ca adevăratul Miel, fiind adevăratul Paşte, neştiut de cei care celebrau „umbra” Legii celei Vechi.
Tot astfel se explică şi controversa: pâine dospită (artos) – azimă. Cina cea de Taină fiind săvârşită înaintea Paştelui iudaic, e clar că a fost folosită pâine. Săptămâna azimelor începea doar de a doua zi celei în care se mânca mielul pascal la iudei – fuga din Egipt debuta, doar, cu mâncarea mielului, azima fiind mâncarea fugarului care nu mai avea timp să dospească frământătura.
Pe de altă parte Hristos şi, mai apoi, Biserica Sa au folosit ca „material” euharistic pâinea dospită pentru că Euharistia însemna „mulţumirea” pentru „pâinea cea de toate zilele” – hrana obişnuită, iar nu pentru o mâncare – azima – care se folosea doar o dată pe an, timp de o săptămână!

[tabitha]

Foarte buna postare, Lucian. Multumim pentru toate explicatiile. Paste fericit !!

[luciand]

În prealabil postat de mirela.t

Foarte buna postare, Lucian. Multumim pentru toate explicatiile. Paste fericit !!

Mulţumesc!
Paşte fericit şi ţie!