Cum stim ca am tinut postul cu folos?

[MariS_]

În prealabil postat de George.m

Intr-adevar, trebuie sa postim pentru a constientiza nevrednicia de a ne impartasi. Daca, in urma postului, vom avea senzatia ca suntem vrednici de a ne uni cu Hristos, de a primi infricosatoarele Taine, inseamna ca am postit pentru a ne fortifica mandria, parerea de sine.

Incercam sa dobandim in vremea postului starea de pocainta, inima infranta si smerita, nu semetie luciferica. Pentru ca apropierea de Hristos se petrece intru smerenie.

Ma bucura cand mai vad oameni care cauta bunatatea. Am intalnit oameni care cautau sa fie buni si oameni care cautau sa fie corecti. Corecti din punct de vedere al normelor, tipicoanelor, dogmelor, regulilor si canoanelor. Ei se manifesta cam asa: mai, omule, tu vrei sa fii bun? Pai, stai, ca nu merge asa simplu, ia raspunde matale mai intai la chestionaru ista ca sa vad cum stai cu cartea. A, pai, slab, nenicule, slab. Ai gauri mari cat cuprinde. Da' la tipicoane, reguli si canoane cum stai? Pfuui, esti la pamant, vai de tine, nenicule! Fugi d-aci din fata mea ca nu esti bun de nimic, fugi pana nu ma enervez ca-ti arat eu atunci ce-i aia bunatate! Cand a venit Mantuitorul a dat de oameni corecti: fariseii. Fariseii erau nu corecti, ci cei mai corecti, impecabili de corecti, perfect de corecti; inchinarea pentru ei era arta si era perfectiune. A intalnit si carturari, astia stiau pe dinafara toata Scriptura, de la cap la coada si de la coada la cap. Cum vroiai ti-o recitau. Si L-au testat pe Mantuitorul de bunatate. Cum? Prin corectitudine. N-au putut sa-L bucteze la carte, caci Mantuitorul fiind si Cuvantul Insusi n-avea cum sa piarda, dar, in schimb, L-au gasit incorect la tipicoane, la respectarea regulilor, dreptarelor si ritualurilor. Si L-au omorat, L-au omorat ei, cei corecti, pe Cel BUN.
Iar, daca asa a fost inceputul, asa va fi si sfarsitul: cei corecti ii vor omori pe cei buni.
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de vintage

Scopul vietii noastre este Mantuirea
Deci:
1) postul + rugaciune + fapte bune
2) marturisirea sincera si completa a pacatelor
3) iertarea pacatelor de catre Dumnezeu prin parintele duhovnic
4) Luarea Sfintei Impartasanii
Toate astea facandu-le, cu ajutorul lui Dumnezeu, putem nadajdui ca ne vom mantui

Eugen,

Pai si tu si eu spunem acelasi lucru. Eu am facut o schema logica si rece ca un copac cu ramuri goale Tu ai dat viata copacului meu ai pus frunzele cu seva hranitoare, florile cu miros placut si in final fructele. Dar copacul meu ( suport solid si stabil) sustine esentialul evidentiat de tine.

[glykys]

În prealabil postat de vintage

Eugen,

Pai si tu si eu spunem acelasi lucru. Eu am facut o schema logica si rece ca un copac cu ramuri goale Tu ai dat viata copacului meu ai pus frunzele cu seva hranitoare, florile cu miros placut si in final fructele. Dar copacul meu ( suport solid si stabil) sustine esentialul evidentiat de tine.

Si... si dragostea fata de Dumnezeu, dragostea fata de aproapele, din care trebuie sa izvorasca toata acea schema, caci in absenta dragostei, acelea devin acte formaliste, mecanice... Si rabdarea in suferinta si smerenia...
Iar fara ajutorul lui Dumnezeu nu se mantuieste nimeni, si de ar posti si s-ar ruga toata viata lui.

În prealabil postat de glykys

Si... si dragostea fata de Dumnezeu, dragostea fata de aproapele, din care trebuie sa izvorasca toata acea schema, caci in absenta dragostei, acelea devin acte formaliste, mecanice... Si rabdarea in suferinta si smerenia...
Iar fara ajutorul lui Dumnezeu nu se mantuieste nimeni, si de ar posti si s-ar ruga toata viata lui.

glykys,
Multumesc pentru completarile binevenite si bineprimite!
Iertare, pe astea le-am uitat... oare nu le-as putea incadra la "fapte bune"?
Ca doar faptele bune dovedesc iubirea de aproapele si iubirea de aproapele duce incet, incet la iubirea de Dumnezeu... logica mea e cam trasa de par, nu?
Rabdarea si smerenia... nu prea le-am gasit loc in schema mea... la capitolul asta stau cam prost.
Dar ma straduiesc...
Noapte buna! si Doamne ajuta!

[glykys]

În prealabil postat de vintage

glykys,
Multumesc pentru completarile binevenite si bineprimite!
Iertare, pe astea le-am uitat... oare nu le-as putea incadra la "fapte bune"?
Ca doar faptele bune dovedesc iubirea de aproapele si iubirea de aproapele duce incet, incet la iubirea de Dumnezeu... logica mea e cam trasa de par, nu?
Rabdarea si smerenia... nu prea le-am gasit loc in schema mea... la capitolul asta stau cam prost.
Dar ma straduiesc...
Noapte buna! si Doamne ajuta!

Ne raspunde parintele Gheorghe pe alt topic:

"Ce vreti oare sa aveti in Biserica: lege sau iubire? Veti spune, iubire! Dar iubirea nu se cladeste decat cu jertfa; jertfa de sine!"

Din ce am mai vazut pe la bunica mea, pot spune ca parintele are dreptate si ca nu sunt numai vorbe. Si cred ca si rabdarea si smerenia se dobandesc in acelasi mod. Sa ne ajute Dumnezeu sa facem si noi asa!


Edit: poate ultimul si cel mai mare exemplu de jertfa de sine al bunicii: o oala de sarmale, o tigaie de friptura si o oala de ciuperci, pentru ziua urmatoare, de post. Veti spune ca nu e mare lucru, ca sunt niste mancaruri care neceista doar ceva mai multa minutiozitate si ceva mai mult timp. Ei bine, pe astea le-a facut cu doua zile inainte de a muri, desi avea gripa, desi nu putea sta in picioare, desi nu putea dormi bine noaptea si era extenuata (fireste, noi nu stiam acestea sau, mai bine zis, ni se pareau lucruri la ordinea zilei). Le-a facut pentru noi, in cantitati uriase, si asa am avut ce pune pe masa, la inmormantare. Atunci am inteles si eu poezia aia lacrimogena a lui Labis, care manca trupul caprioarei.
Dar, fireste, masura iubirii da masura jertfei... si totul se face treptat, cu rabdare.

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

Eugen,

Pai si tu si eu spunem acelasi lucru. Eu am facut o schema logica si rece ca un copac cu ramuri goale Tu ai dat viata copacului meu ai pus frunzele cu seva hranitoare, florile cu miros placut si in final fructele. Dar copacul meu ( suport solid si stabil) sustine esentialul evidentiat de tine.

Fratilor ceea ce am dorit eu sa subliniez este ca trebuie sa ferim cat putem de ispita mandriei care apare sub numeroase forme.
"Sunt smerit, dar vreau se stie" cam asa gandesc unii. Altii "se mandresc cu nevrednicia" zicand cu buzele "eu sunt mai pacatos si mai nevrednic decat tine" insa in inima lor gandesc "sunt mai placut in ochii lui Dumnezeu decat tine".

Nu trebuie sa gandim: "ce vrednici suntem noi ca suntem ortodocsi crestini, noi ne nevoim taaare mult, ca noi prin ceea ce facem MERITAM pe Hristos". Nu meritam nimic, Biserica Ortodoxa nu este a noastra ci este a LUI Iisus Hristos. EL ii da viata si o hraneste, noi doar traim intru EL. Si unde este vredincia noastra atunci? Vrednicia noastra trebuie sa fie ca cea a lui Zaheu vamesul. Cu frica si cutremur trebuie sa gandim ca trebuie sa raspundem corespunzator prezentei lui Hristos in Biserica si in casa noastra si in viata noastra.

Eu nu am spus ca nu e bine sa postim, sa facem rugaciune, milostenie etc... ci am dorit sa evidentiez de ce facem acestea?
Nu le facem nicidecum ca aceste vor determina pe Hristos sa vina la noi, ci le facem tocmai pentru ca Hristos ne spune precum a spus lui Zaheu vamesul "astazi trebuie sa fiu in casa ta" si Zaheu s-a comportat corespunzator, s-a pocait (a dat jumatate din avere saracilor, a promis ca va intoarce impatrit celui pe care l-a nedreptatit).

Zaheu nu a facut acestea mai intai, iar Hristos a venit la el pentru ca a vazut ca Zaheu s-a pocait (a dat jumate din avere saracilor etc), ci Zaheu s-a pocait tocmai pentru ca Hristos a venit la el. Intelegeti diferenta?

Asa si noi fratilor, (asemenea lui Zaheu vamesul), ne curatim prin post, prin rugaciune, milostenie etc. pentru ca stim ca Hristos vine la noi, pentru ca stim ca ne impartasim cu EL si noi trebuie sa raspundem corespunzator, caci Hristos spune "nu voi M-ati ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi".

In concluzie crestinismul ortodox este cel mai usor mod de a trai intru Hristos. Grele sunt ereziile... patimile si pacatele (robia lor). Pentru cel ce paseste cu dragoste de Adevar pe calea mantuirii, a desavarsirii si a indumnezeirii (caci acesta este scopul ortodoxiei crestine) viata este din ce in ce mai usoara, caci comuniunea cu Hristos este din ce in ce mai profunda. Priviti la vietile sfintilor si veti vedea cum bucuria si fericirea lor de a trai intru Hristos a fost intotdeauna ascendenta... chiar daca in lume au avut necazuri.

[Eugen7]

În prealabil postat de vintage

glykys,
oare nu le-as putea incadra la "fapte bune"?
Ca doar faptele bune dovedesc iubirea de aproapele si iubirea de aproapele duce incet, incet la iubirea de Dumnezeu... logica mea e cam trasa de par, nu?
Noapte buna! si Doamne ajuta!

Fratilor, roadele Duhului Sfant toate se impletesc (dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credinţa, Blândeţea, înfrânarea, curăţia. galateni 5, 22-23). Cine traieste (cu adevarat) intru Hristos Iisus le are pe toate acesta, nu lipseste nimic.
Astfel, nu iti fa probleme ca ai uitat ceva, ideea ta a fost inteleasa.


Cea mai mare porunca din legea veche era iubirea de Dumnezeu si de aproapele, insa putini o intelegeau. Hristos nu da o porunca noua in sine, ci doar un mod de aplicare a iubirii de aprapele (caci iudeii nu intelegeau ce inseamna iubirea de aproapele, de aceea Hristos a spus pilda samarineanului milostiv.)

Astfel Hristos Iisus spune: "sa va iubiti unul pe altiul, asa cum v-am iubit EU pe voi", deci nu oricum, nu dupa socotinta fiecaruia.

Iubirea de semenei nu duce neaprat la iubirea de Dumnezeu, caci "si paganii din fire fac cele ale legii" (Romani cap 2). Sunt multi necrestini ba chiar atei care arata o deosebita dragoste de aproapele, ba unii merg pana la jertfa de sine. Acestia implinesc insa doar iubirea de aproapele. Evident ca in baza faptelor lor bune (de iubire a aproapelui) vor fi judecati drept de catre Hristos Iisus si vor trari, caci "paganii care din fire fac faptele (bune) ale legii vor trai prin lege" (Romani cap 2).

Dar ca sa nu mai lugim mult vorba... ideea este urmatoarea. Desavarsirea iubirii este numai intru Hristos Iisus, Dumnezeu adevarat si om adevarat. Iubindu-l pe EL iubim si Dumnezeu si omul.
Dragostea de Dumnezeu nu poate fi despartita de dragostea de aproapele.
"Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu rămâne întru noi şi dragostea Lui în noi este desăvârşită.
Dumnezeu este iubire şi cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el.
Noi iubim pe Dumnezeu, fiindcă El ne-a iubit cel dintâi.
Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească. " I Ioan 4

[Yasmina]

În prealabil postat de MariS_

Ma bucura cand mai vad oameni care cauta bunatatea. Am intalnit oameni care cautau sa fie buni si oameni care cautau sa fie corecti. Corecti din punct de vedere al normelor, tipicoanelor, dogmelor, regulilor si canoanelor. Ei se manifesta cam asa: mai, omule, tu vrei sa fii bun? Pai, stai, ca nu merge asa simplu, ia raspunde matale mai intai la chestionaru ista ca sa vad cum stai cu cartea. A, pai, slab, nenicule, slab. Ai gauri mari cat cuprinde. Da' la tipicoane, reguli si canoane cum stai? Pfuui, esti la pamant, vai de tine, nenicule! Fugi d-aci din fata mea ca nu esti bun de nimic, fugi pana nu ma enervez ca-ti arat eu atunci ce-i aia bunatate! Cand a venit Mantuitorul a dat de oameni corecti: fariseii. Fariseii erau nu corecti, ci cei mai corecti, impecabili de corecti, perfect de corecti; inchinarea pentru ei era arta si era perfectiune. A intalnit si carturari, astia stiau pe dinafara toata Scriptura, de la cap la coada si de la coada la cap. Cum vroiai ti-o recitau. Si L-au testat pe Mantuitorul de bunatate. Cum? Prin corectitudine. N-au putut sa-L bucteze la carte, caci Mantuitorul fiind si Cuvantul Insusi n-avea cum sa piarda, dar, in schimb, L-au gasit incorect la tipicoane, la respectarea regulilor, dreptarelor si ritualurilor. Si L-au omorat, L-au omorat ei, cei corecti, pe Cel BUN.
Iar, daca asa a fost inceputul, asa va fi si sfarsitul: cei corecti ii vor omori pe cei buni.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Mai bine de atat nu cred ca putea fi spus...!!!
Bunatatea pura si iubirea sincera sunt puse la grea incercare de iubitorii de canoane,tipicoane si restul obsesiilor care alcatuiesc temperamentele lor colerice!!

[windorin]

În prealabil postat de mirela.t

La o adica, nu stim noi cat post tin altii
si daca au binecuvantare (sau nu) sa se impartaseasca
cu doar cateva ore de post.

Da, bineinteles, taina mantuirii sufletelor se lucreaza de Dumnezeu, prin preot.
Pentru unii intr'un fel, pentru altii intr'alt fel.
Preotul este cel care da seama pentru cum a lucrat mantuirea celor incredintati lui.
Dea Domnul sa ajungem cat mai multi in Imparatie, spre bucuria lui Dumnezeu si odihna noastra.

[George.m]

"Daca posteste cineva amestecand in postirea lui ceva voit de el, sau cautand slava omeneasca si vreun castig din ea, postirea aceasta face scarba lui Dumnezeu. Caci si Israelitii posteau, dar pentru ca savarseau nedreptatea in zilele de post si implineau voile lor, Dumnezeu i-a osandit prin proorocul Isaia, zicand: Nu acest post l-am ales Eu (Isaia 58,5). Tot lucrul bun care nu e facut din singura iubire a lui Dumnezeu, ci are mestecat in el voia proprie, e spurcat si respins de Dumnezeu" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, c.401, Filocalia XI).