Gindurile!

[adrian010155]

În prealabil postat de Sanduu

... Si inca ceva daca nu esti ispitit (incercat) cum poti primi cununa? S-au cum spunea un sfint unde nu este razboi nu este nici cununa si rasplata!

Cununa se da celui care o pierde si, dandu-si seama ca a pierdut-o, se intoarce la Dumnezeu si o cere iarasi, cu lacrimi, si pocainta multa.
Fiul care era cu Tatal avea toate cele ale Tatalui. El avea dintotdeauna cununa. Fratele lui, cel risipitor, a a avut cununa cat a fost cu Tatal dar a pierdut-o atunci cand L-a parasit. Intorcandu-se la Tatal, cu rusine si smerenie, a facut multa bucurie Tatalui si si-a primit inapoi cununa.

[alibaba]

În prealabil postat de adrian010155

Cununa se da celui care o pierde si, dandu-si seama ca a pierdut-o, se intoarce la Dumnezeu si o cere iarasi, cu lacrimi, si pocainta multa.
Fiul care era cu Tatal avea toate cele ale Tatalui. El avea dintotdeauna cununa. Fratele lui, cel risipitor, a a avut cununa cat a fost cu Tatal dar a pierdut-o atunci cand L-a parasit. Intorcandu-se la Tatal, cu rusine si smerenie, a facut multa bucurie Tatalui si si-a primit inapoi cununa.

"Cununa" nu e una pamanteasca, e cea din viata de apoi, e simbolul mantuirii.

[Traditie1]

Sandu, mă bucură felul cum gândești, sunt alții care au de cel puțin două ori vârsta ta și nu știu cum se face că nu pricep astfel de lucruri simple.

Cununa pe care o câștigi este conștiința propriei purități, care îți dă o mare pace sufletească și îți asigură mântuirea. Cei ce se dedau gândurilor și senzațiilor trupești se condamnă unei existențe animalice aici pe pământ și pierzării în veșnicie, fiindcă nimic necurat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Fără înfrânare de la toate nu este mântuire.

Cu cât ne străduim mai mult, cu atât răsplata va fi mai mare. Iar această înfrânare/pază a gândurilor, simțurilor, faptelor trebuie să aibă loc și în căsnicie, unde nu dorința de plăcere trebuie să primeze ci slujirea lui Dumnezeu.

Creștinul e într-o permanentă luptă până la moarte. Spre deosebire de alte activități care după un timp devin rutină, lupta cu gândurile și cu simțurile nu are odihnă niciodată, este un efort real continuu, dar exersarea virtuților aduce după un timp slăbirea patimilor și ușurarea vieții. Paradoxal, cel ce se înfrânează are o viață mai plină și mai fericită, din cauză că patimile nu oferă o fericire reală ci numai fum amăgitor iar înfrânarea ne deschide lucrării mângâietoare și înțelepțitoare a harului.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de Traditie1

Sandu, mă bucură felul cum gândești, sunt alții care au de cel puțin două ori vârsta ta și nu știu cum se face că nu pricep astfel de lucruri simple.

Cununa pe care o câștigi este conștiința propriei purități, care îți dă o mare pace sufletească și îți asigură mântuirea. Cei ce se dedau gândurilor și senzațiilor trupești se condamnă unei existențe animalice aici pe pământ și pierzării în veșnicie, fiindcă nimic necurat nu va intra în împărăția lui Dumnezeu. Fără înfrânare de la toate nu este mântuire.

Cu cât ne străduim mai mult, cu atât răsplata va fi mai mare. Iar această înfrânare/pază a gândurilor, simțurilor, faptelor trebuie să aibă loc și în căsnicie, unde nu dorința de plăcere trebuie să primeze ci slujirea lui Dumnezeu.

Creștinul e într-o permanentă luptă până la moarte. Spre deosebire de alte activități care după un timp devin rutină, lupta cu gândurile și cu simțurile nu are odihnă niciodată, este un efort real continuu, dar exersarea virtuților aduce după un timp slăbirea patimilor și ușurarea vieții. Paradoxal, cel ce se înfrânează are o viață mai plină și mai fericită, din cauză că patimile nu oferă o fericire reală ci numai fum amăgitor iar înfrânarea ne deschide lucrării mângâietoare și înțelepțitoare a harului.

Draga TRaditie1...sa fim seriosi si realisti....Cum sa ne infranam de la toate? Sa devenim generatii de calugari(da chiar si dintre ei nu se infraneaza la unele....)...Infranarea nu trebuie sa se confunde cu chinuirea trupului, cu neglijarea lui, cu renuntarea la cultura, etc....NU e admis ca in plin sec XXI sa judecam precum in "evul mediu"....Asta daca nu te-ai referit cumva strict la asa numitele "placeri carnale"....Acolo da...e indicat sa fie infranare si prudenta...Doamne ajuta!

[alibaba]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Draga TRaditie1...sa fim seriosi si realisti....Cum sa ne infranam de la toate? Sa devenim generatii de calugari(da chiar si dintre ei nu se infraneaza la unele....)...Infranarea nu trebuie sa se confunde cu chinuirea trupului, cu neglijarea lui, cu renuntarea la cultura, etc....NU e admis ca in plin sec XXI sa judecam precum in "evul mediu"....Asta daca nu te-ai referit cumva strict la asa numitele "placeri carnale"....Acolo da...e indicat sa fie infranare si prudenta...Doamne ajuta!

Draga "calator prin ploaie"...poate ca ai inteles gresit "ne infranam de la toate". De la toate lucrurile rele, da. Dumnezeu nu a pretins niciodata chinuirea trupului sau neglijarea lui, asta e gresit, nu suntem masochisti. Trupul e slab, noi trebuie sa il intarim prin puterea sufletului. Trupul este templul nostru, Dumnezeu ni l-a dat spre folosinta, ca sa ne ingrijim de el si de suflet. Este cat se poate de adevarata afirmatia "Mens sana in corpore sano". Si totusi asta nu inseamna ca trebuie sa facem din el un idol, sa il facem prioritar in fata sufletului. Prioritatea noastra e Dumnezeu si nimic nu trebuie sa fie mai presus.
Si referitor la ce ai spus "NU e admis ca in plin sec XXI sa judecam precum in "evul mediu", nu uita ca Hristos e acelasi de 2000 de ani. Societatea s-a stricat si Hristos nu mai e "la moda". Si toate cate se petrec acum pe pamant au fost prezise inca din Biblie, daca ai citit apocalipsa.
Domnul Iisus Hristos a zis "Că de cine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele întru acest neam preacurvar şi păcătos şi Fiul Omului Se va ruşina de el când va veni întru slava Tatălui Său cu sfinţii îngeri.“
Sa nu cautam, deci, sa fim roboti, la fel cu toti ceilalti in acasta lume stricata, ci dimpotriva, sa cautam sa fim deosebiti si mai ales, sa placem lui Dumnezeu.