Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

[vsovivi]

Eu mă gândeam dacă tu meriţi un bărbat atât de bun? Oare câte aventuri ai avut la viaţa ta? El a făcut puşcărie pentru ale lui, şi de două ori nu este pedepsit omul pentru aceleaşi păcate, dar dumneata cum stai? Dar mama ta? Dar mai bine să nu-mi răspunzi căci este scris la rugăciune: ''... aşa dăruieşte-mi Doamne ca să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe aproapele meu căci binecuvântat eşti Tu în vecii vecilor. Amin.'' ceva de genul ăsta.

[heaven]

În prealabil postat de ioanacluj

De acord.........nu am zis ca nu vreau sa ma spovedesc.........am zis ca nu pot sa fac asta in fata cuiva in care nu am incredere.

Exact la o manastire ne-am gandit si noi.

Tot incerc sa-mi iau cateva zile de concediu sa mergem undeva sa ne reculegem. De ce nu la Nicula. Cumva tot ajungem acolo, dar nu vreau sa fug de la serviciu, sa ma spovedesc repede si sa ma intorc acasa ca am bifat-o si pe asta.

Dar in lipsa unui lacas in care sa ma simt bine am explicat cum fac eu.........Nu zic ca fac bine, dar nu cred ca e total gresit. Era o parere si explicarea unei practici a mele

Parerea mea este ca daca te spovedesti sa incerci sa mergi la un preot de mir,insa,pana la urma tine de cum simti tu si unde iti poarta Dumnezeu pasii.

[cocorel]

În prealabil postat de ioanacluj

Buna ziua,

Poate vi se va parea stupid, dar apelez la aceasta cale deoarece mama imi tot da inainte cu religia si dogmele ortodoxe. Refuza casatoria mea si motiveaza prin religie.

Situatia:
Viitorul sot a fost casatorit, are un copil, a intrat in puscarie acum 10 ani (a iesit de 2).
A facut un jaf armat (cadere psihica motiveaza el). Dupa ce a fost incarcerat sotia l-a parasit.
Motivele jafului si a trecutului lui eu le cunosc. Nu au scuza, dar eu cred ca pot fi iertate. Eu cred in el si in faptul ca si-a invatat lectia de la viata.

Eu: 34 de ani - mai multe relatii in trecut. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu casatorita. Acum imi doresc sincer o familie si cred ca el este pentru mine.

La aflarea vestii casatoriei (odata cu trecutul lui - greseala mea) mama a inceput sa se dea de ceasul mortii si sa spuna diverse.

Printre altele imi reproseaza ca nu e destul de bun pentru mine si ca aceasta casatorie e data de diavol.

Ca sa-si rezolve aceasta problema merge incontinuu la biserica si se roaga ca sa nu ma casatoresc.

Ceea ce vroiam sa va intreb e daca voi considerati ca trecutul unui om nu poate fi iertat? si
Ce pot sa fac, la cine sa o trimit ca sa inteleaga ca trebuie sa-mi respecte decizia asa cum este ea buna sau rea (nu stiu la ce preot merge care in loc sa o linisteasca mai rau o invrajbeste)

Precizez ca nu m-am certat cu ea, i-am ascultat toate reprosurile, dar refuz sa ma cert cu ea.
Eu tot ce imi doresc e o familie normala. Atat cea noua cat si cea veche. Vreau liniste din toate punctele de vedere.

Pentru o mama copilul este totul.E normal ca nu-i plac "petele" pe care viitorul ginere le are.Stii ceva?Si daca ar fi fost impecabil nu s-ar fi ridicat la valoarea ta -in ochii ei.Nu stiu daca este chiar orgoliu ca se gandeste sa ai toate premisele de a fi fericita si sa te scuteasca de suferinta viitoare.Dar te vad foarte pornita si ai sa regreti toata viata daca nu iti dai o sansa acestei relatii.Sa te gandesti bine la ce va trebui sa accepti : un copil care nu este al tau si care va fi mereu primul daca nu singurul lui copil si eticheta pe care o veti avea pe viata in ochii oamenilor de rand.Crezi ca esti destul de puternica mai ales ca altii zici ca au fugit de manifestarile tale?

[ioanacluj]

În prealabil postat de cocorel

Pentru o mama copilul este totul.E normal ca nu-i plac "petele" pe care viitorul ginere le are.Stii ceva?Si daca ar fi fost impecabil nu s-ar fi ridicat la valoarea ta -in ochii ei.Nu stiu daca este chiar orgoliu ca se gandeste sa ai toate premisele de a fi fericita si sa te scuteasca de suferinta viitoare.Dar te vad foarte pornita si ai sa regreti toata viata daca nu iti dai o sansa acestei relatii.Sa te gandesti bine la ce va trebui sa accepti : un copil care nu este al tau si care va fi mereu primul daca nu singurul lui copil si eticheta pe care o veti avea pe viata in ochii oamenilor de rand.Crezi ca esti destul de puternica mai ales ca altii zici ca au fugit de manifestarile tale?

Am inteles acest lucru ca nimeni nu se va ridica " la nivelul meu". Acesta este unul dintre motivele pentru care o iubesc asa mult ca mi-a dat incredere in mine.

In legatura cu copilul lui.......imi plac copiii si nu cred ca acel copil este o piedica, e normal sa-l iubeasca, e normal sa-ti iubesti diferit fiecare copil chiar daca fiecare parinte se straduie sa nu faca diferentieri. El iubeste enorm toti copiii si nu cred ca pe al nostru nu il va iubi. Dar e normal ca la un moment dat sa-i dea fetitei lui mai mari mai mult ajutor...pentru ca va fi mai mare si va avea nevoie mai repede de el.

In legatura cu lumea........incerc sa nu ma bag in viata nimanui cu bocancii si ca atare astept acelasi lucru. Prietenii sunt ceva rar si se cern singuri

[cocorel]

În prealabil postat de ioanacluj

Am inteles acest lucru ca nimeni nu se va ridica " la nivelul meu". Acesta este unul dintre motivele pentru care o iubesc asa mult ca mi-a dat incredere in mine.

In legatura cu copilul lui.......imi plac copiii si nu cred ca acel copil este o piedica, e normal sa-l iubeasca, e normal sa-ti iubesti diferit fiecare copil chiar daca fiecare parinte se straduie sa nu faca diferentieri. El iubeste enorm toti copiii si nu cred ca pe al nostru nu il va iubi. Dar e normal ca la un moment dat sa-i dea fetitei lui mai mari mai mult ajutor...pentru ca va fi mai mare si va avea nevoie mai repede de el.

In legatura cu lumea........incerc sa nu ma bag in viata nimanui cu bocancii si ca atare astept acelasi lucru. Prietenii sunt ceva rar si se cern singuri

Mai ar fi o "incercare" posibila.Psihologii spun ca dragostea cu nabadai trece in maxim 3 ani si atunci in urma ei ramane iubirea,devotiunea,respectul sau...nimic.Mai poti astepta un an pana la nunta sa vezi cat de profund este ce simti si vezi si cum sta el cu rabdarea.In fond sunteti oricum impreuna in timpul asta.

[ioanacluj]

În prealabil postat de cocorel

Mai ar fi o "incercare" posibila.Psihologii spun ca dragostea cu nabadai trece in maxim 3 ani si atunci in urma ei ramane iubirea,devotiunea,respectul sau...nimic.Mai poti astepta un an pana la nunta sa vezi cat de profund este ce simti si vezi si cum sta el cu rabdarea.In fond sunteti oricum impreuna in timpul asta.

Hm, m-am gandit si la acest aspect, a fost o solicitare a memei mele ca sa aiba timp sa se obisnuiasca cu ideea. Dar intre timp eu daca vreau sa merg acasa pot sa merg dar el nu are ce cauta acolo.

Am stat o luna si jumatate sa ma gandesc ce sa fac si am ajuns la urmatoarea concluzie: daca eu aman nunta, mamei mele nu ii vor trece nervii si supararea. Mai ales ca el nu are ce cauta sa se mai intalneasca.

Doi la mana, daca eu aman nunta (si nu mi-a zis el asta, el a lasat la alegerea mea) cum mai poate avea el incredere in mine ca va trece vreodata pe primul loc ca si sot al meu. Va fi convins ca orice problema va aparea intre noi doi eu voi pune parerea mamei mele pe primul loc.

Daca ar fi invers nici mie nu mi-ar conveni sa ma lupt pentru locul meu in sufletul lui. Sa stiu ca mama lui ramane mult mai importanta decat mine.

M-am gandit sa completez. Nu este incapatanare din partea mea, ca asa suna. Am luat toate aspectele la puricat in perioada asta.

Solicitarea de amanare a venit dupa 1 luna dupa ce i-am spus si in momentul in care a vazut ca nu ma poate convinge cu forta sa renunt la planurile mele. Mie mi s-a parut tardiva..........daca venea la 2-3 zile de la anunt era in regula, dar dupa ce ai improscat cu noroi in mine si in el...................cam tarziu. Cu toate asta am stat sa cantaresc si acest aspect

[cocorel]

În prealabil postat de ioanacluj

Hm, m-am gandit si la acest aspect, a fost o solicitare a memei mele ca sa aiba timp sa se obisnuiasca cu ideea. Dar intre timp eu daca vreau sa merg acasa pot sa merg dar el nu are ce cauta acolo.

Am stat o luna si jumatate sa ma gandesc ce sa fac si am ajuns la urmatoarea concluzie: daca eu aman nunta, mamei mele nu ii vor trece nervii si supararea. Mai ales ca el nu are ce cauta sa se mai intalneasca.

Doi la mana, daca eu aman nunta (si nu mi-a zis el asta, el a lasat la alegerea mea) cum mai poate avea el incredere in mine ca va trece vreodata pe primul loc ca si sot al meu. Va fi convins ca orice problema va aparea intre noi doi eu voi pune parerea mamei mele pe primul loc.

Daca ar fi invers nici mie nu mi-ar conveni sa ma lupt pentru locul meu in sufletul lui. Sa stiu ca mama lui ramane mult mai importanta decat mine.

M-am gandit sa completez. Nu este incapatanare din partea mea, ca asa suna. Am luat toate aspectele la puricat in perioada asta.

Solicitarea de amanare a venit dupa 1 luna dupa ce i-am spus si in momentul in care a vazut ca nu ma poate convinge cu forta sa renunt la planurile mele. Mie mi s-a parut tardiva..........daca venea la 2-3 zile de la anunt era in regula, dar dupa ce ai improscat cu noroi in mine si in el...................cam tarziu. Cu toate asta am stat sa cantaresc si acest aspect

Mama ta sa stii ca sufera foarte mult si traieste un cosmar.Improscatu ala cu noroi o fi de cand a trecut de limita rabdarii.Mie mi-a facut mama ceva asemanator si am ajuns dupa multa suferinta sa-i dau dreptate.Pe tine nu cred sa te mai opreasca ceva.Esti indragostita clar si nici un argument nu e valabil in alta directie decat cea pe care o vrei tu acum.Asadara da-i bataie cu planurile de nunta si Dumnezeu sa te ajute sa fie intr-un ceas bun! De o ruptura cu parintii nu poate fi vorba daca va fi cazul vor suferi alaturi de tine si daca vei fi fericita vor fi si ei fericiti.Orice ai face tot copilul lor ramai.

[Yasmina]

COCOREL:
[quote=Sa te gandesti bine la ce va trebui sa accepti : un copil care nu este al tau si care va fi mereu primul daca nu singurul lui copil [/QUOTE]

Pentru generatiile mai tinere conceptiile vis-a-vis de copiii vitregi nu mai sunt scoase de la naftalina -adica vechi,amenintate de molii!
Presupun ca deja l-a acceptat in prima faza a relatiei lor si este un suflet frumos si o minte luminata incat nu are nici o problema cu asta,,dar mai presus de asta intelege drama unui copil despartit de parintii naturali,din acest considerent poate chiar si-o fi propus sa aibe o relatie plina de caldura cu bietul copil!
Ce inseamna copilul altuia?un sac de gunoi?un defect?un geamantan cu rufe murdare?

[ioanacluj]

În prealabil postat de Yasmina

COCOREL:


Pentru generatiile mai tinere conceptiile vis-a-vis de copiii vitregi nu mai sunt scoase de la naftalina -adica vechi,amenintate de molii!
Presupun ca deja l-a acceptat in prima faza a relatiei lor si este un suflet frumos si o minte luminata incat nu are nici o problema cu asta,,dar mai presus de asta intelege drama unui copil despartit de parintii naturali,din acest considerent poate chiar si-o fi propus sa aibe o relatie plina de caldura cu bietul copil!
Ce inseamna copilul altuia?un sac de gunoi?un defect?un geamantan cu rufe murdare?

Nu vreau sa sune a lauda, dar chiar sper sa pot sa fac copilul lui sa ma iubeasca (ca pe o prietena). Copilul nu e devina cu absolut nimic ca are doi parinti care au fost prosti si nu au stiut ce inseamna (la varsta respectiva) asumarea responsabilitatilor.

Am cunoscut multa lume care isi dorea un copil pe post de jucarie. Am reusit pe cativa sa-i opresc sa faca de foarte tineri cand le-am explicat ca nu inseamna doar rasete si voie buna. Ca e pe viata, nu doar in vacanta. Cam asa privesc eu. E copilul lui pe viata.....si daca copilul respectiv va avea nevoie de el, la orce varsta e datoria lui sa i-o dea. La fel gandeste si el, de aici nici o problema. Copiii sunt cel mai delicat lucru din viata, ei se nasc puri, noi ii stricam dupa aceea.
Si aici ma refer inclusiv la cei de pe strada, urmariti-i cand vorbesc intre ei.......sunt tot copii...........
Am devenit mult prea rai incat nu ne mai putem bucura de un raset de copil (daca nu este al nostru).

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ioanacluj

Nu vreau sa sune a lauda, dar chiar sper sa pot sa fac copilul lui sa ma iubeasca (ca pe o prietena). Copilul nu e devina cu absolut nimic ca are doi parinti care au fost prosti si nu au stiut ce inseamna (la varsta respectiva) asumarea responsabilitatilor.

Am cunoscut multa lume care isi dorea un copil pe post de jucarie. Am reusit pe cativa sa-i opresc sa faca de foarte tineri cand le-am explicat ca nu inseamna doar rasete si voie buna. Ca e pe viata, nu doar in vacanta. Cam asa privesc eu.

..........................