Adevar si obiectivitate

[Traditie1]

Într-adevăr, relativismul, ideea că nu ar exista adevăr obiectiv, este absurdă. E ca şi cum ai spune că nimic nu există, nici tu care gândeşti aceasta.



Sunt multe astfel de capcane în calea adevăratei cunoaşteri şi poate că cele mai multe au cauze morale: omul caută să-şi justifice nişte patimi, adoptă nişte idei confortabile şi astfel cade din ascensiunea căutării. Lipsa de obiectivitate nu e atât de naivă cum am crede.


O altă capcană este negarea unei existenţe absolute şi a unui infinit ne-fizic, specifică ateilor. Prin aceasta ei se închid cunoaşterii realităţii în totalitatea ei, limitându-se la cercetarea lumii fizice, care reprezintă o porţiune infimă şi anostă a existenţei.

Căutarea adevărului nu reprezintă o ambiţie pătimaşă ci e dorinţa de a te uni cu Dumnezeu tot mai mult. Dumnezeu fiind infinit, şi ascensiunea în cunoaştere e infinită. Acesta e tocmai scopul creării omului, cunoaşterea.

Iubirea e şi ea cunoaştere. Sunt mai multe sensuri ale cuvântului iubire: bunătate, atracţie, apreciere şi nici unul nu e bazat pe porniri iraţionale ci e urmarea unei iluminări. Bunătatea e rezultatul înţelegerii valorii fiinţei umane şi a beneficiului sentimentelor bune. Atracţia şi aprecierea sunt rezultatul cunoaşterii fiinţei dorite/apreciate.


Credinţa într-un Dumnezeu personal, raţional, revelat, Care se descoperă omului nu numai că e singura care face posibilă conservarea facultăţilor noastre raţionale şi afective (alte credinţe, într-un dumnezeu impersonal, duc la depersonalizarea adepţilor) dar ea ne scuteşte şi de căutări zadarnice în noianul de teorii şi religii care s-au vânturat pe pământ de-a lungul vremii sau în gândurile care ne trec prin minte. Noi nu trebuie să căutăm adevărul în lume, nici în noi înşine (adică nu suntem noi Dumnezeu, cum spus cineva mai sus cu naivitate) ci la Dumnezeu. El ne dă să cunoaştem şi să înţelegem cele ce ne sunt necesare, atunci când ştie El. De aceea singura noastră grijă în această căutare e să nu credem ceva fals.

Ontologia, o ramură a filozofiei, se ocupă cu distingerea între realitate şi aparenţă. Apofatismul reprezintă efortul de dezbrăcare a minţii de conceptele despre Dumnezeu, pentru a baza cunoaşterea noastră doar pe ceea ce este experimentat direct, nu bazat pe idei luate din exterior.


Însă cunoaşterea nu poate fi separată de ascultare, de aspectul legăturii noastre cu Dumnezeu. Golirea minţii de concepte există şi în alte culturi (în cele extrem-orientale), dar pentru că lipseşte conştiinţa unui Dumnezeu personal şi a gravităţii păcatului nu se poate pătrunde în profunzimea lucrurilor, totul se reduce la exerciţii mintale cu efect depersonalizant, având ca scop golirea minţii de gânduri. Practicile orientale şi catolice ale meditaţiei sunt foarte periculoase, la fel practica golirii minţii, ducând la tulburări grave ale funcţiilor mintale. Apofatismul nu înseamnă golirea minţii de gânduri ci depăşirea unor prejudecăţi.

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Noi nu trebuie să căutăm adevărul în lume, nici în noi înşine (adică nu suntem noi Dumnezeu, cum spus cineva mai sus cu naivitate) ci la Dumnezeu.

Pentru a cauta adevarul la Dumnezeu, trebuie intai sa intelegem cat de cat ce este Dumnezeu, lucru care implica cautarea atat in lume cat si in noi insine. Evident este exclus faptul ca noi asa cum suntem am putea fi Dumnezeu, deoarece, considerand ca Dumnezeu e perfect, noi suntem extrem de deformati. Cel putin deocamdata.

[Heurtebise]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Primul pas în direcţia relativismului este ideea că adevărul nu este obiectiv. O asemenea ciudăţenie, cum că adevărul nu e ceva în afara noastră, ci zace între urechile nostre e relativ nouă în istoria filozofiei. Marele pericol este că de la relativismul doctrinar se ajunge în mod necesar la relativismul moral, fiindcă morala este mereu emergentă ideilor. Va să zică: dumneata ai adevărul dumitale şi eu am adevărul meu. Prin urmare, faptul că hoţia este un lucru rău poate să fie adevărat la dumneata, dar nu şi la mine. Deja de astăzi vedem cum sunt dezincriminate: pruncuciderea, preacurvia şi sodomia. Mâine va fi dezincriminată eutanasia, iar poimâine hoţia. Deja codul penal, care încă mai incriminează hoţia, e valabil numai pentru căţei. Dar asta e, deja, altă poveste.

Asa este. De la atata relativizare ajungi sa nu mai fii sigur de nimic si chiar sa fii de acord cu pruncuciderea, preacurvia si sodomia(ca sa raman pe exemplele tale) pentru ca pacatele astea sunt ambalate cu alte denumiri si in urechile noastre proaste suna corect si valoros; in timp ce tu vorbesti de pruncucidere, altii vorbesc despre dreptul si libertatea femeilor de a avorta.

[camy_d]

În prealabil postat de Traditie1

Ce este adevărul? Cum distingem realitatea obiectivă?

Pe ce trebuie să se bazeze credința noastră?

Aș vrea să știu dacă sunt și alții preocupați de astfel de probleme, deoarece în discuțiile de pe forum, ca și în alte discuții, am observat că mulți oameni nu-și pun astfel de probleme fundamentale.

Adevărul e mai presus de raţiunea umană, care-l poate percepe limitat. Dacă ne lăsăm conduşi doar de capul nostru, fără a ţine cont de revelaţie, n-o să-l putem cunoaşte. Acest lucru nu-l înţeleg filozofii şi protestanţii.

[Pippo_]

În prealabil postat de camy_d

Adevărul e mai presus de raţiunea umană, care-l poate percepe limitat. Dacă ne lăsăm conduşi doar de capul nostru, fără a ţine cont de revelaţie, n-o să-l putem cunoaşte. Acest lucru nu-l înţeleg filozofii şi protestanţii.

Adevarul nu este mai presus de ratiune. Ratiunea este folosita gresit. Suntem blocati in niste cercuri de gandire. Ratiunea pentru a cunoaste Adevarul, trebuie sa deblocheze mintea prin corectarea gandurilor (conceptelor mentale) astfel incat ele sa reflecte corect realitatea din jurul si din interiorul omului.

Eu cred ca se poate face ca la scoala corectarea asta necesara, pas cu pas. Eu deja am facut-o partial, si astfel mi s-a deschis putin viziunea, deoarece atunci cand gandurile sunt corecte, conform realitatii, se formeaza o legatura ampla ca un cub de ganduri intr-un singur gand si intelegem astfel ansamblul fara efort. Inainte de a-mi corija pas cu pas gandurile in mod constient, probabil nu as fi putut avea ganduri atat de compexe (prin comparatie cu cele de dinainte) chiar de as fi citit si studiat multe, sau poate doar studiind si citind foarte mult.

Deci practic, ceea ce ne blocheaza ratiunea (gandirea voluntara) sunt chiar GANDURILE. Adica mai exact slaba lor definitie in mintea noastra (ganduri ce nu reflecta exact realitatea, ci confuze, eronate) si erorile logice dintre ele.

Indreptarea gandirii prin corijarea gandurilor eronate se poate face sistematic. De asta spun ca practic s-ar putea face la scoala. Daca reprogramarea mintii prin corijarea erorilor gandurilor si legaturilor logice dintre ele a avut un asemenea efect asupra mea in atat de scurt timp, va dati seama ce efect ar putea avea asupra copiilor incepand cu primii ani de viata si clasele primare?

PS Dar nu e tarziu nici pentru noi :)) Totul este sa ne dam silinta, pas cu pas.

[camy_d]

În prealabil postat de Pippo_

Adevarul nu este mai presus de ratiune. Ratiunea este folosita gresit. Suntem blocati in niste cercuri de gandire. Ratiunea pentru a cunoaste Adevarul, trebuie sa deblocheze mintea prin corectarea gandurilor (conceptelor mentale) astfel incat ele sa reflecte corect realitatea din jurul si din interiorul omului.

Eu cred ca se poate face ca la scoala corectarea asta necesara, pas cu pas. Eu deja am facut-o partial, si astfel mi s-a deschis putin viziunea, deoarece atunci cand gandurile sunt corecte, conform realitatii, se formeaza o legatura ampla ca un cub de ganduri intr-un singur gand si intelegem astfel ansamblul fara efort. Inainte de a-mi corija pas cu pas gandurile in mod constient, probabil nu as fi putut avea ganduri atat de compexe (prin comparatie cu cele de dinainte) chiar de as fi citit si studiat multe, sau poate doar studiind si citind foarte mult.

Deci practic, ceea ce ne blocheaza ratiunea (gandirea voluntara) sunt chiar GANDURILE. Adica mai exact slaba lor definitie in mintea noastra si erorile logice dintre ele.

Indreptarea gandirii prin corijarea gandurilor eronate se poate face sistematic. De asta spun ca practic s-ar putea face la scoala. Daca reprogramarea mintii prin corijarea erorilor gandurilor si legaturilor logice dintre ele a avut un asemenea efect asupra mea in atat de scurt timp, va dati seama ce efect ar putea avea asupra copiilor incepand cu primii ani de viata si clasele primare?

PS Dar nu e tarziu nici pentru noi :)) Totul este sa ne dam silinta, pas cu pas.

Atunci înţelegi cum de ex. Dumnezeu a existat dintotdeauna? Nu întreb dacă crezi, ci dacă poţi pătrunde cu mintea umană acest lucru.

[Pippo_]

În prealabil postat de camy_d

Atunci înţelegi cum de ex. Dumnezeu a existat dintotdeauna? Nu întreb dacă crezi, ci dacă poţi pătrunde cu mintea umană acest lucru.

Nu. E mult prea departe. Dar scapi din vedere esenta. METODA IN SINE ESTE ESENTA. Nu este important sa intelegi pana la capat, cat este important sa intelegi macar cat sa-l percepi direct pe Dumnezeu (sa te iluminezi).

[camy_d]

În prealabil postat de Pippo_

Nu. E mult prea departe. Dar scapi din vedere esenta. METODA IN SINE ESTE ESENTA. Nu este important sa intelegi pana la capat, cat este important sa intelegi macar cat sa-l percepi direct pe Dumnezeu (sa te iluminezi).

Deci ai recunoscut că raţiunea nu-i imbatabilă. Ea e limitată, iar dacă n-a avut o revelaţie, înafara celei naturale, e şi mai limitată.

[umila123]

În prealabil postat de Traditie1

Ce este adevărul? Cum distingem realitatea obiectivă?

Pe ce trebuie să se bazeze credința noastră?

Aș vrea să știu dacă sunt și alții preocupați de astfel de probleme, deoarece în discuțiile de pe forum, ca și în alte discuții, am observat că mulți oameni nu-și pun astfel de probleme fundamentale.

imi permit si eu o explicatie .subiectiva!cred ca nu avem realitate .obiectiva! in lumea reala totul este relativ,cum de altfel ne reitereaza si un principiu al fizicii! apoi exista o diferenta intre realitate si ..Adevar! realitatea descrie exteriorul asa cum il *pipaim* noi fie ca individ ,fie ca multime...functie de gramada de norme sau cutume.de la lume adunate si tot lumii date.iar adevarul,ne este noua strain! pt ca nu ne apartine,el doar ,ne poate fi revelat!or daca nu ne apartine este ..strain,nu il putem descrie,analiza...ci doar,il putem primi!