Identificarea si indreptarea sistematica a pacatelor (greselilor)

[Florin-Ionut]

Iata un subiect bun, in sfarsit.

În prealabil postat de Pippo_

Cum faceti sa identificati greselile voastre si ce strategii de indreptare aplicati?

Exemple de greseli si cauzele acestora.

Intai trebuie sa deosebim greseala de pacat.

Greseala

In exemplul tau, gresim frecvent in vorbire, zilnic. Mai ales daca traim intr-un mediu cu multi oameni in jur, majoritatea fara a-si pune probleme de genul asta. Mintim fara sa vrem, de multe ori fara sa ne dam seama. Facem afirmatii despre care credem ca sunt adevarate, care de fapt sunt false. Nu prea avem de ales, pentru ca suntem fortati sa vorbim repede, neavand timp sa cantarim bine ce spunem.

In situatia unui calugar, da, el are posibilitatea sa dea atentia la maxim si sa nu vorbeasca decat cele necesare, concentrandu-se sa nu greseasca. Poate ca si in lume sunt unii care reusesc sa faca performanta, dar cred ca sunt putini, iar acestia nu au contact des cu oamenii. Prin Pateric se spune ca daca reusesti sa nu gresesti cu cuvantul, in scurt timp ajungi desavarsit. Si mai spune ca e foarte greu sa nu gresesti daca traiesi in lume.

Pacatul

Luand tot exemplul vorbitului, pacatul este atunci cand comitem pacatul cu intentie, premeditat, punandu-l la cale intr-un timp mai lung sau mai scurt. Daca imi propun sa mint, atunci imi propun sa pacatuiesc. Aici nu mai avem o greseala involuntara, ci un act de comitere cu stiinta a raului. Problema e ca, o data ce ne obisnuim sa mintim, sa injuram, sa ne laudam sau sa vorbim mult si fara rost, pacatul (de fapt cel viclean) se instaleaza confortabil in noi sub forma de viciu si ne face sclavii lui. Vai, am inalnit oameni cu totul impatimiti de pacatul vulgaritatii incat nu puteau sa se abtina nici cand erau obligati de protocol si oameni care atat de des minteau incat nu-i mai credeai cand spuneau adevarul. E complet aiurea sa fii controlat de aceste pacate care, dupa ce te robesc, iti pot pierde jobul, prietenii, pot sa te duca la descurajare.

Pentru greseli exista rugaciunile zilnice, iar pentru pacate exista spovedanie si impartasanie deasa. Daca voieste, omul poate sa renunte la ele treptat, nu dintr-o data, dar cu ajutorul Lui Hristos. Atunci si constiinta i se va ascuti, si atentia ii va fi mai treaza, indiferent unde vietuieste si cate ispite il ataca.

[Pippo_]

Sa sintetizam ce a explicat Florin-Ionut pentru a nu face confuzii de termeni:

Minciuna este de 2 feluri:

- MINCIUNA VOLUNTARA (PACATUL)
- MINCIUNA INVOLUNTARA (GRESEALA, tot PACAT, dar care ne scapa de sub control)

Deci as folosi doar termenul MINCIUNA (VOLUNATARA / INVOLUNTARA) cand ne referim la orice fel de pacate pentru a nu face confuzie de termeni si a ne limpezi mintea.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Pippo_

Sa sintetizam ce a explicat Florin-Ionut pentru a nu face confuzii de termeni:

Minciuna este de 2 feluri:

- MINCIUNA VOLUNTARA (PACATUL)
- MINCIUNA INVOLUNTARA (GRESEALA, tot PACAT, dar care ne scapa de sub control)

Pentru clarificare, inca o data:

- Greseala este involuntara, nepremeditata, fara stiinta - dar nu este pacat!
- Pacatul este voluntar, pregatit dinainte, fiind un act constient de comitere a raului. Este o conlucrare voita cu gandul rau care este indus de cel viclean sub forma de ispita.

Deci, putem (teoretic) sa traim fara sa pacatuim, insa nu fara sa gresim. Cu ajutor de Sus, evident.

[Pippo_]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pentru clarificare, inca o data:

- Greseala este involuntara, nepremeditata, fara stiinta - dar nu este pacat!
- Pacatul este voluntar, pregatit dinainte, fiind un act constient de comitere a raului. Este o conlucrare voita cu gandul rau care este indus de cel viclean sub forma de ispita.

Deci, putem (teoretic) sa traim fara sa pacatuim, insa nu fara sa gresim. Cu ajutor de Sus, evident.

Te ambitionezi sa nu intelegi. Reflecteaza... gresela este tot un pacat. Dar devine pacat atunci cand esti pus voluntar fatza in fatza cu ea.

De exemplu:

Ai 3 GRESELI (INVOLUNTARE) si 2 PACATE (VOLUNTARE)

Indrepti cele 2 PACATE. In momentul asta, cele 2 PACATE au disparut. Dar acum unele din greseli devin pacate, deoarece eliminand pacatele care-ti stateau in cale, acum constientizezi greselile de care inainte nu erai constient, si care acum au devenit pacate. Astfel incat, acum ai:

Ai 1 GRESEALA (INVOLUNTARA) si 2 PACATE (VOLUNTARE) iar vechile 2 PACATE rezolvate au disparut.

Deci, pe scurt, GRESEALA (INVOLUNTARA) devine PACAT (GRESEALA VOLUNTARA). Daca cineva nu a inteles, sa spuna, voi incerca o explicatie mai exacta.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Pippo_

Te ambitionezi sa nu intelegi. Reflecteaza... gresela este tot un pacat. Dar devine pacat atunci cand esti pus voluntar fatza in fatza cu ea.

De exemplu:

Ai 3 GRESELI (INVOLUNTARE) si 2 PACATE (VOLUNTARE)

Indrepti cele 2 PACATE. In momentul asta, cele 2 PACATE au disparut. Dar acum unele din greseli devin pacate, deoarece eliminand pacatele care-ti stateau in cale, acum constientizezi greselile de care inainte nu erai constient, si care acum au devenit pacate. Astfel incat, acum ai:

Ai 1 GRESEALA (INVOLUNTARA) si 2 PACATE (VOLUNTARE) iar vechile 2 PACATE rezolvate au disparut.

Deci, pe scurt, GRESEALA (INVOLUNTARA) devine PACAT (GRESEALA VOLUNTARA). Daca cineva nu a inteles, sa spuna, voi incerca o explicatie mai exacta.

Pana una-alta, lamureste-ne daca esti yoghin sau budist. Apoi fa-ma sa inteleg ce inseamna pentru tine pacatul (impotriva cui pacatuiesti?).

Ca sa nu vorbim in termeni generici si greu de priceput ("gresela este tot un pacat. Dar devine pacat atunci cand esti pus voluntar fatza in fatza cu ea"), sa dam exemple:

Ne aflam intr-o conversatie. La un moment dat, sunt intrebat la ce ora incepe duminica Liturghia la catedrala. Raspund: la ora 10:00 dimineata. Eu nu stiu ca de fapt Liturghia va fi la 09:00 incepand cu duminica asta... Iata ca am gresit, omul pierde o ora de rugaciune din cauza mea. Cu toate acestea, n-am vrut sa-l induc in eroare, deci nu am pacat. Insa am gresit, mintind involuntar, evident.

Daca, in aceeasi conversatie, din rautate, eu il trimit pe om la Liturghie la ora 10:00 stiind ca s-a schimbat ora de inceput, comit pacat mintindu-l in fata.

Acum da-mi tu un exemplu de greseala versus pacat.

[KANDIA]

Oamenii cam au tendinta de a fi foarte indulgenti cu greselile lor si de aceea tind sa inregistreze ca si " pacate" doar pe cele mai mari.E bine sa nu gasim scuze sau sa atenuam faptele si pe masura ce ne indureram si marturisim pacatele mari sa incercam sa "citim" in inima noastra...Daca totusi simtim o oarecare apasare,daca nu simtim sufletul "usor" inseamna ca undeva acolo in noi poate chiar oarecum inconstient sau subconstient "partea noastra din cer" e trista si incearca sa ne dea un semn prin aceasta apasare sa mai cautam in noi si in faptele noastre pana ne amintim ce a fost rau,ce a fost gresit si am trecut cu vederea...

În prealabil postat de Pippo_

Cum faceti sa identificati greselile voastre si ce strategii de indreptare aplicati? Exemple de greseli si cauzele acestora.

Incerc seara sa ma gandesc la ce am facut in ziua respectiva.De obicei gasesc suficient de multe pacate.Incerc sa analizez de ce am procedat intr-un anumit mod si daca aveam si alta optiune mai buna.Mereu gasesc o optiune mai buna.Apoi analizez esenta motivatiei care am dus la comiterea respectivului pacat.Este,in toate situatiile,in propria mea persoana,asa ca incerc sa nu il repet cand se va ivi din nou.Aghiuta insa il aduce mereu sub o alta forma asa ca sunt plin de cucuie de cate ori m-am dat cu capul de pragul unei mult prea mari,dar regretabile,increderi in propria judecata.

Greseala de a crede ca intelegi Adevarul,in esenta sa.Cauza ar fi ca omului nu ii plac necunoscutele si atunci cuantifica totul fara sa isi dea seama ca propria lui perceptie si intelegere nu vor depasi niciodata un anumit nivel care ii este dat pana la un punct,care nu depinde de el. Back to the drawing board :)

[Pippo_]

În prealabil postat de Scotsman

Greseala de a crede ca intelegi Adevarul,in esenta sa.Cauza ar fi ca omului nu ii plac necunoscutele si atunci cuantifica totul fara sa isi dea seama ca propria lui perceptie si intelegere nu vor depasi niciodata un anumit nivel care ii este dat pana la un punct,care nu depinde de el. Back to the drawing board :)

Ar fi o nebunie sa creada cineva ca intelege Adevarul (TOT Adevarul) cel putin al lumii in care traim pana cand nu-l percepe direct pe Dumnezeu. Cel putin, asa cred din ce descriu altii. Exista un prag dincolo de care lumea in care traim este perceputa exact asa cum este ea, fara greseala. Dar acest prag este dincolo de perceptia directa a Spiritului (Duhului). Deci pana cand omul nu-si percepe, nu-si constientizeaza direct corpul spiritual (Duhul), este nebunie sa creada ca intelege Adevarul. Cel mult il intelege intr-o anumita masura, dar nici de asta nu poate fi sigur, desi, nu are alternative decat sa creada ceea ce constientizeaza si se potriveste cu realitatea, pana la proba contrarie. A nega ceea ce intelegi si vezi ca se potriveste cu realitatea, iar nu-i bine, deoarece cum ai vrea sa intelegi mai mult, daca nu intelegi intai mai putin? Deci ce ramane de facut, este ca omul sa-si dea silinta sa inteleaga, ceea ce intelege sa nu bata in cuie, deci sa se mentina deschis schimbarilor, si sa mearga inainte cu precautie.

În prealabil postat de Pippo_

Ar fi o nebunie sa creada cineva ca intelege Adevarul (TOT Adevarul) cel putin al lumii in care traim pana cand nu-l percepe direct pe Dumnezeu. Cel putin, asa cred din ce descriu altii. Exista un prag dincolo de care lumea in care traim este perceputa exact asa cum este ea, fara greseala. Dar acest prag este dincolo de perceptia directa a Spiritului (Duhului). Deci pana cand omul nu-si percepe, nu-si constientizeaza direct corpul spiritual (Duhul), este nebunie sa creada ca intelege Adevarul. Cel mult il intelege intr-o anumita masura, dar nici de asta nu poate fi sigur, desi, nu are alternative decat sa creada ceea ce constientizeaza si se potriveste cu realitatea, pana la proba contrarie. A nega ceea ce intelegi si vezi ca se potriveste cu realitatea, iar nu-i bine, deoarece cum ai vrea sa intelegi mai mult, daca nu intelegi intai mai putin? Deci ce ramane de facut, este ca omul sa-si dea silinta sa inteleaga, ceea ce intelege sa nu bata in cuie, deci sa se mentina deschis schimbarilor, si sa mearga inainte cu precautie.

Putem sa vedem si ce ne spune Apostolul Pavel in I Corinteni capitolul 13.In 13:10 si 13:12 cred este clar trasata limita noastra daca citim cu atentie.

1.acum cunosc în parte>atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
2.dar atunci voi cunoaşte pe deplin>când va veni ceea ce e desăvârşit.
3.acum ca prin oglindă, în ghicitură>atunci, faţă către faţă;

Imperfectiunea va cadea in fata desavirsirii Lui,si atunci limitele noastre vor ceda Adevarului in totalitatea sa, pentru ca perfectiuna Lui ne va da posibilitatea sa intelegem tot ce trebuie,imaginea de asamblu dar in esenta,,precum am fost cunoscut şi eu">precum am fost si noi cunoscuti toti de Cel de Sus.Acum are mereu,in acesta constructie a lui Pavel,un rol temporar,imperfect.Atunci este desavirsirea care cu care vom sta fata in fata.

Mentionez ca mi-am expus doar o opinie si prin urmare,vorba ,,semnaturii" extrem de inspirate a cuiva de aici ,,Nu luati de bun tot ce spun".Orb pe orb il duce-n groapa.

[Pippo_]

În prealabil postat de Scotsman

Putem sa vedem si ce ne spune Apostolul Pavel in I Corinteni capitolul 13.In 13:10 si 13:12 cred este clar trasata limita noastra daca citim cu atentie.

1.acum cunosc în parte>atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
2.dar atunci voi cunoaşte pe deplin>când va veni ceea ce e desăvârşit.
3.acum ca prin oglindă, în ghicitură>atunci, faţă către faţă;

Imperfectiunea va cadea in fata desavirsirii Lui,si atunci limitele noastre vor ceda Adevarului in totalitatea sa, pentru ca perfectiuna Lui ne va da posibilitatea sa intelegem tot ce trebuie,imaginea de asamblu dar in esenta,,precum am fost cunoscut şi eu">precum am fost si noi cunoscuti toti de Cel de Sus.Acum are mereu,in acesta constructie a lui Pavel,un rol temporar,imperfect.Atunci este desavirsirea care cu care vom sta fata in fata.

Mentionez ca mi-am expus doar o opinie si prin urmare,vorba ,,semnaturii" extrem de inspirate a cuiva de aici ,,Nu luati de bun tot ce spun".Orb pe orb il duce-n groapa.

Cred ca se refera la diferenta dintre "a sti despre" si "a cunoaste din experienta directa". Tocmai de asta ma abtin sa-mi imaginez prea multe si prea departe. Ar fi chiar periculos, deoarece am risca sa ne pierdem in teorii. In schimb cred ca este foarte indicat sa ne clarificam la maxim lucrurile pe care le cunoastem (din experienta directa). Adica, nu cred ca putem extinde experienta directa (cunoasterea) fara a intelege corect lucrurile cu care deja suntem in contact prin experienta directa. De exemplu: sa ne intelegem pe noi insine corect, sa definim corect in mintea noastra conceptele (gandurile) despre noi si lumea inconjuratoare, si astfel sa-i intelegem mecanismul (ca prin oglinda) pentru ca mai apoi sa-l putem constientiza (cunoastere directa).