Exista dumnezeu?

[camy_d]

În prealabil postat de OmuBun

extrem de "bogat"

Creştinul primeşte din bogăţia Lui încă din această viaţă. E un lucru pe care un om depărtat de Dumnezeu nu-l poate înţelege, trebuie să ajungă să trăiască această experienţă.

[Dumitru73]

În prealabil postat de OmuBun

Inteleg ca ai pierdut!... La prima vedere, pari o persoana foarte hotarata, nicidecum un las. O batalie perduta nu inseamna tot razboiul! Cat timp inca te poti numi OM, ai obligatia sa cauti cu toata responsabilitatea, nu doar informatii din ambele tabere, ci si experiente pe care atatia altii le-au trait si care nu pot fi negate. Sunt mii, sute de mii... Ai totul la dispozitie si nu ai nici o scuza. In plus, rar se intampla cand Dumnezeu te trage singur de manecuta, daca tu stai cu spatele la El. Daca te-ai intoarce si L-ai lua in seama, o sa regreti toate clipele vietii in care nu L-ai cunoscut. Fiindca e ca un prieten nedespartit si extrem de "bogat", care nu se zgarceste la daruri, nu tradeaza si nu-ti cere decat sa-i recunosti valoarea dragostei ce ti-o poarta! E chiar asa mult?

am pierdut sau am castigat.
lupte sunt multe, iar razboiul va dura toata viata. am mai spu ca nu cred ca voi un ateu veritabil niciodata. dar nu se stie niciodata.

[Traditie1]

În prealabil postat de Dumitru73

am pierdut sau am castigat.
lupte sunt multe, iar razboiul va dura toata viata. am mai spu ca nu cred ca voi un ateu veritabil niciodata. dar nu se stie niciodata.

Importantă nu e credința ci viața sfântă și cunoașterea. Atât timp cât trăiești așa cum trăiesc majoritatea credincioșilor, ai tot atâtea șanse de mântuire ca și ei căci Dumnezeu nu e nedrept. Dar eu cred că acești credincioși nu se mântuiesc, fiindcă nu sunt învățați să renunțe la viața lor, vor să-și împlinească poftele și urmăresc asta toată viața. Față de niște astfel de oameni, cu toată credința lor cu tot, iubirea lui Dumnezeu se răcește și îi va lepăda în final. Ei sunt ca niște animale care trăiesc pentru lucrurile de sub simțuri și nu au ce căuta în împărăția curăției și sfințeniei.

Iar căutarea lui Dumnezeu nu se face în mod filozofic ci prin bunăvoință, adică prin dorința de a te pune în slujba Lui, de a-ți dedica viața Lui. Numai unui astfel de om i se descoperă Dumnezeu.

Deci atât timp cât nu renunți la voința ta, degeaba speri să ajungi la cunoașterea adevărului.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Traditie1

Importantă nu e credința ci viața sfântă și cunoașterea. Atât timp cât trăiești așa cum trăiesc majoritatea credincioșilor, ai tot atâtea șanse de mântuire ca și ei căci Dumnezeu nu e nedrept. Dar eu cred că acești credincioși nu se mântuiesc, fiindcă nu sunt învățați să renunțe la viața lor, vor să-și împlinească poftele și urmăresc asta toată viața. Față de niște astfel de oameni, cu toată credința lor cu tot, iubirea lui Dumnezeu se răcește și îi va lepăda în final. Ei sunt ca niște animale care trăiesc pentru lucrurile de sub simțuri și nu au ce căuta în împărăția curăției și sfințeniei.

Iar căutarea lui Dumnezeu nu se face în mod filozofic ci prin bunăvoință, adică prin dorința de a te pune în slujba Lui, de a-ți dedica viața Lui. Numai unui astfel de om i se descoperă Dumnezeu.

Deci atât timp cât nu renunți la voința ta, degeaba speri să ajungi la cunoașterea adevărului.

stiu ce ai spus.
"trebuie sa crezi in pofida oricarei evidente".
asta nu este cale de urmat.

În prealabil postat de Dumitru73

mentalitatea barbierului?! adica sa ne ducem la barbier si cu siguranta ne va barbieri?!
o sa fim o planeta de barbosi

nu a existat un rationament. a fost o lupta de durata .

+++ +++ +++ +++

Si totusi exista rationament si un timp cInd omul se opreste sau se trezeste din ratacirea lui si isi aduce aminte ca tot ce are este de la Dumnezeu.
Acum asculta istoria veti mele traita de mine nu auzita su povestita de nimeni traire ,In culmea fericiri si a bogatiei care mea dato Dumnezeu si de care eram constient ca el mea dato si nu din mIndriece mai mult dintro dorinta care nu o Intelegeam In acele timpuri cautam alt ceva doream alt ceva CE???? ceva ne ce nu Intelegeam dar ma atragea cu un dor pe care nul pot explica In cuvinte, si la taiaf cu preteni si cu cunoscuti mei ,Uita ce ziceam .Daca Dumnezeu Imi ia tot ce mea dat nu Imi pare rau, numai o dorinta am sa ma lase cu dargoste de el si de aproapele meu si sami lase familia unita In dragoste de el si de lucrarea poruncilor lui, si ce crezi ca sa intImplat a venit Incercarea dragostei de Dumnezeu sau de toata desertaciunea lumi acestea si am ramas lafel ca la inceput nu sarac de dragostea de Dumnezeu si de aproapele sarac pamInteste dar bogat In dragostea lui Hristos care ma ajuta si care Imi poarta de grija si Imi tine familia unita si cu frica de pacat si dragoste de DUMNEZEU departe de tara dar cu sufletul si dragostea alaturi de fratii si surorile Intru Hristos Domnul.
acestai aderavrul si nu este nici o minciuna este verificabil si nu ma plIng de nimic ca am ajuns sa inteleg ca acel caruia Ma Inchin si servresc din toata fiinta si puerea mea are grija de mine si de familia mea ,

Slava Intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamInt Intre oameni pace si buna voire si dragoste frateasca amin amin amin