Planificarea familiala - viziunea ortodoxa

[I.Calin]

În prealabil postat de Jamaica

decat sa tina masura asta multi ar prefera sa se calugareasca :)

Decât să țină măsura asta unii preferă să curvească în cadrul căsătoriei și chiar să preacurvească în afara ei.

În prealabil postat de windorin

Este incredibil ca cineva a avut curiozitatea sau mania de a calcula matematic zilele "libere" din an.
Fara cuvinte.

Iertare, deformație profesională...Și adevăr grăiești:

În prealabil postat de windorin

"Cine are urechi de auzit, sa auda" (Luca 8, 8).
"Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu va aduceti aminte" (Marcu 8, 18).

Din păcate, exact cum mă așteptam, comentarii inutile venite din categoria „drag mi-ești, Doamne, drag și veșnicia – dragă, dar mai dragă mi-este, totuși, lumea cu toate poftele ei” și deși „vorbești pe înțeles eu nu te pot pricepe”. (nu mă refer la cele două citate de mai sus).

30 de zile pe an reduce atât de mult posibilitatea de-a mai dori să faci ceva în „zilele libere”, încât, dacă cineva ar încerca, ar avea posibilitatea să vadă că singura predispoziție a unui astfel de om după vreo doi – trei ani de respectare a postului creștin ortodox ar fi înspre post și rugăciune și ... „a face dragoste” de dragul creșterii pruncilor („Creșteți și vă înmulțiți”) și nu de dragul poftei și a plăcerii (adică, să vă creșteți patimile de-a „hâța-hâța”). Drag mi-a fost cât mi-a fost, dar în post – nu, iar după post, efemeritatea și inconsistența actului sexual (raportate la veșnicie și mântuire) devin sinonime cu descătușarea de patimi.

Cei care ați postit cu adevărat (de mâncare) și ați ajuns la „vremea înfruptării”, cât a ținut dorința de carne? O zi? Două zile? După aceea, ce-a urmat? Dorința de post! Cunosc destui oameni care după două – trei zile de la post (ulei, vin și pește cu dezlegare) își doresc iarăși postul. Pentru postitori, perioada dintre ziua de Crăciun și Ajunul Bobotezei este extrem de lungă (și a propos, în această perioadă, e permis, oare „hâța-hâța”?). Și cum dezlegarea după post înseamnă dezlegare la mâncare și nu la „hâța-hâța” (după post urmează o zi sau mai multe zile de sărbătoare, totuși), la câte zile am ajunge? Cred că la nici una (sau aproape)! Și atunci, cum „noblesse oblige”, îți vei face timp să respecți și porunca divină „Creșteți și vă înmulțiți”!

Doamne ajută!

Și închei: căsnicia întemeiată pe sex se reduce la sex și pofte legate de sex (dietă, aspect exterior impecabil, sală de gimnastică, aerobic, modă etc.). E greu, oare, de înțeles? Se pare că da.

[Fani71]

„hâța-hâța”???
Asta vezi tu in unirea trupeasca dintre doi oameni casatoriti in fata lui Dumnezeu? Unire despre care se spune la slujba 'pat neintinat'?
Nu am cuvinte.. Sa rad sau sa plang?

[I.Calin]

În prealabil postat de Fani71

„hâța-hâța”???
Asta vezi tu in unirea trupeasca dintre doi oameni casatoriti in fata lui Dumnezeu? Unire despre care se spune la slujba 'pat neintinat'?
Nu am cuvinte.. Sa rad sau sa plang?

Poți să găsești tu un alt termen mai potrivit, eu nu am găsit niciunul inofensiv pentru a numi relația trupească dintre cei doi. Și scuză-mă, ce altceva înseamnă mișcările (ne)regulate dintre cei doi? kama sutra?

[AlinB]

În prealabil postat de I.Calin

Am trei și aș mai vrea, dar fie nu după voia mea, ci voia celui care mi-a dat și pe cei pe care-i am, Doamne ajută! Dar, se pare, că voia lui Dumnezeu e alta!

Faptul ca nu mai puteti avea alti copii (desi ati vrea) va descalifica cumva de la intrebarea propusa de mine.
O intrebare totusi, in ce perioada de timp au venit cei 3 copii?

Si inca ceva, probabil sunteti o persoana credincioasa, nu vi se pare paradoxal ca Dumnezeu nu vrea sa mai fie copii intr-o familie care i-ar iubi si le-ar putea da o buna educatie si in schimb le da celor fara posibilitati, credinta, care ii omoara, etc?
Ati gasit un raspuns la aceasta dilema sau preferati sa nu va puneti intrebarea?

[George.m]

Nu trebuie sa uitam ca unirea sotilor reprezinta un dar primit de la Dumnezeu. Nu-i bine sa-l desconsidere, ci sa se bucure de el.

Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca cel ce se apropie de femeie fara scopul de a avea copii, desfraneaza. Asta e tinta. Cred ca aici trebuie sa se ajunga in casatorie. Ne casatorim pentru a evita desfranarea si ajungem la unirea conjugala in scopul zamislirii. E un drum anevoios, greu, dar care trebuie parcurs.

Referitor la zamislire, nu Dumnezeu e Cel ce creeaza copilul? Mai mult, El gandeste fiecare copil inainte de a-l crea, nimic nu e intamplator. Inseamna ca El planifica aducerea acestuia la existenta. De ce intervenim noi brutal, socotind ca nu-s bani, nu e spatiu etc.? Cumva, Ii spunem: Doamne, Tu nu prea Te pricepi, lasa-ne pe noi, ca planificam mai bine.

[windorin]

În prealabil postat de Fani71

A avea mai multi decat cei doi pe care ii avem ar fi iresponsabil.
Sau fie, ar fi o lasare totala in voia lui Dumnezeu, de care nu suntem in stare.
...
Esti foarte idealist, esti casatorit de curand, ai un copil (care inca nu umbla in patru labe).
Asteapta sa ai cativa pana sa judeci.
...
Dar eu am ajuns la convingerea ca este mai degraba o vocatie. Nu o 'obligatie crestina'.

Sa inteleg ca "iresponsabilitatea" este o alta varianta a "lasarii in voia lui Dumnezeu".

Unde am judecat ? Sau... poate te simti judecata ?!

Da, momentan am unul... si dau slava lui Dumnezeu pentru a'mi fi dat sa vad casatoria in lumina harului.
Mandrie ?! Ia'o cum vrei. Insa iti spun, de vrei sa auzi... casatoria nu este departe de monahism.

În prealabil postat de AlinB

Ceea ce spuneti e mai mult poezie decat practica.
Dar stiti dvs., genul de poezie romantica care n-are nici o legatura cu realitatea.
Retele propuse de dvs. sunt extraordinare, superbe, dar nerealiste, in sensul ca realitatea de cuplu nu se potriveste intotdeuna cu poezia.

Sa inteleg ca nu iti place poezia... o consideri ireala si ne'practica.
In cartea "Republica", care vorbeste despre orasul ideal, Platon interzice prezenta poetilor. Oare iti dai seama de ce ?

Viata mea este cat se poate de practica, altfel nu mi'as permite sa vorbesc.

"Realitatea de cuplu" suna... bizar, desi inteleg ce spui.
Cuplu implica numai doi, dar vezi tu... casatoria nu este "cuplu", caci ea nu poate implica niciodata doar doi.

În prealabil postat de Fani71

Nu scrie nicaieri ca omului nu ii este ingaduit sa hotarasca ce ia din ce i se ofera.

Multe nu sunt scrise pe hartie.

În prealabil postat de Fani71

"hâța-hâța" (I.Calin) Asta vezi tu in unirea trupeasca dintre doi oameni casatoriti in fata lui Dumnezeu?
Unire despre care se spune la slujba 'pat neintinat'?

Oare, prezervativul mai pastreaza patul neintinat ?!

În prealabil postat de George.m

Sfantul Maxim Marturisitorul spunea ca cel ce se apropie de femeie fara scopul de a avea copii, desfraneaza. Asta e tinta. Cred ca aici trebuie sa se ajunga in casatorie. Ne casatorim pentru a evita desfranarea si ajungem la unirea conjugala in scopul zamislirii. E un drum anevoios, greu, dar care trebuie parcurs.

Referitor la zamislire, nu Dumnezeu e Cel ce creeaza copilul? Mai mult, El gandeste fiecare copil inainte de a-l crea, nimic nu e intamplator. Inseamna ca El planifica aducerea acestuia la existenta. De ce intervenim noi brutal, socotind ca nu-s bani, nu e spatiu etc.? Cumva, Ii spunem: Doamne, Tu nu prea Te pricepi, lasa-ne pe noi, ca planificam mai bine.

Iti multumesc pentru cuvant. Chiar aveam nevoie de putina "poezie", cum mai sus a fost numita.

Ma iertati ca am varbit "idealist", desi... cuvantul lui Hristos "fiti desavarsiti" (Matei 5, 48) tot idealist o fi ?!

Ma retrag din acest topic.
Pace si bucurie sa ne dea Domnul, tuturor.

[Fani71]

În prealabil postat de windorin

Sa inteleg ca "iresponsabilitatea" este o alta varianta a "lasarii in voia lui Dumnezeu".

Unde am judecat ? Sau... poate te simti judecata ?!

Da, momentan am unul... si dau slava lui Dumnezeu pentru a'mi fi dat sa vad casatoria in lumina harului.
Mandrie ?! Ia'o cum vrei. Insa iti spun, de vrei sa auzi... casatoria nu este departe de monahism.

In primul rand, ma mir de tine, windorin. Esti cunoscut pe acest forum pentru echilibru si blandete - dar deodata, la acest subiect, iti iesi din fire.
De ce nu te poti arata si aici la fel de rabdator ca de obicei?

In al doilea, sigur ca m-am simtit judecata, din moment ce ai scris, ca raspuns la argumentele mele despre diverse situatii in care este mai degraba responsabil sa limitezi numarul de copii, ca 'ne ascundem in spatele acestor lucruri' cand nu ne convine. Dar sigur nu ma supar, pentru ca, sigur, ar fi putut fi adevarat. In cazul meu, nu cred ca este.

În prealabil postat de windorin

"Realitatea de cuplu" suna... bizar, desi inteleg ce spui.
Cuplu implica numai doi, dar vezi tu... casatoria nu este "cuplu", caci ea nu poate implica niciodata doar doi.

Exista si cupluri mai putin ideal crestine pe lumea asta. Exista multe situatii neideale, chiar si in cuplurile crestine, care il pun pe Dumnezeu la mijloc.

În prealabil postat de windorin

Oare, prezervativul mai pastreaza patul neintinat ?!

In anumite situatii, da.

In orice caz, iti doresc sa iti dea Dumnezeu copii pe care sa ii cresti cu dragoste, si sa poti trai ceea ce predici.
Admir oamenii care gandesc ca tine pentru familia lor, si si traiesc asa, insa nu cred ca este bine sa ii judece pe altii.

[lore86]

În prealabil postat de AlinB

Bine spus, ba avand "ispita" langa tine la o intindere de mana, cei care reusesc sa tina toata lista, cred ca sunt si mai virtuosi decat calugarii la capitolul asta.

Chestia cu posturile ca "planing familial" trebuia sa fie o gluma cu iz ortodox insa se pare ca unii au luat-o in serios.

Este nevoie doar de o singura zi pe an ca sa concepi un copil ce sa mai vorbim de 2-3 in fiecare luna.

Degeaba faci abstinenta 30 zile din 31 (pe luna), pentru un cuplu normal dpdv al fertilitatii este suficient ca intr-un an de zile sa iasa cel putin un copil.

Dar ce faci cand ies 4? Poti sa continuii tot asa?
La intrebarea asta pot sa raspunda cei care au minim doi copii.

pot spune ca ex meu a confirmat regula .e nevoie de o singura zi pe an ca sa apara un copil. si, in caz ca nu eram convinsa am repetat povestea de 3 ori.deci nu are cum sa fie coincidenta.
acum, lasand gluma la o parte, cand iit apar copiii unii dupa altii, iti dai seama ca poate ai o fertilitate crescuta si asta ar insemna copii in fiecare an.As vrea sa vorbeasca vitejii dupa trei copii sau mai mult...

[sophia]

1. Nici la cei cu fertilitate normala nu este suficienta ziua si copilul conceput, pentru ca se stie ca femeia are zilele ei de fertilitate si in plus nu fiecare ciclu este fertil (nu intru aici in explicatii de anatomie si fiziologie).

2. Planificarea familiala este ceva complex si sensibil.
Nu stiu unde scrie in scripturi (cele originale de la Iisus citire), despre asta si nu cred ca sunt scrise astfel de norme uz privat si personal (in cuplu).
Nici nu se poate de fapt, pentru ca Dumnezeu nu a creat oamenii la indigo, sau la stanta, ci fiecare suntem altfel.
Ce se potriveste unuia, nu este bun altuia.

3. Religia (Iisus) ne da poate niste reguli generale de bun simt, dar care trebuie si adaptate personal, din motivele scrise mai sus.

4. Incerc sa-i inteleg pe fiecare din cei ce scriu aici. Windorin scrie din experienta lui de proaspat casatorit si tatic. Are abia primul copil. sa vedem ce va scrie dupa al 4-lea, si al n-lea.
Altul care nu vrea copii scrie altfel, altul care vrea si nu poate avea copil scrie si el altfel, altul care este bolnav si amarat si nu poate creste copii, scrie altfel, in fine altul care face copii bolnavi si anormali scrie altfel. Fiecare se ghideaza dupa situatia, sentimentele si experienta de moment, sau in anumite cazuri mai indelunga (aceia fara copii din diverse motive).
Nu vad ce rost are sa ne dam in cap unul altuia aici, fara a cunoaste povestea si necazurile fiecaruia.

5. Ar exista si solutii concrete reale, daca ar participa la asta si biserica (institutie si personal), statul, fie care din noi. Dar asa, numai cu o lege/dogma si aia necunoscuta de fapt in acest domeniu (ca Iisus nu a scris vreo pilda in acest sens, sau altceva in Biblie), nu se poate face nimic.

Eu am concret doua situatii sa va povestesc.

Una este dintr-o revista:
http://www.formula-as.ro/2010/949/sc...e-onoare-13219

Daca s-ar proceda asa si acum, nu ar mai fi case de copii si ar fi toti fericiti si s-ar respecta si legile scrise de voi aici.
Cei care pot sa fac copii, sa-i faca si daca nu-i pot creste, sa-i dea la altii care nu au si se vor bucura si le vor darui familii bune.

O alta situatie, legata de alt aspect:
Ieri am ascultat o discutie la televizor, pe teme medicale de fapt si unul din puncte a fost PID (diagnosticul de preimplantare).
Un preot se opunea impreuna cu alt etician. Argumente cam neclare.
O tanara a spus povestea ( avea o anomalie genetica si pierdea copii, plus ca si cei nascuti nu ar fi avut sanse sa traiasca mai mult de un an). A facut PID, de fapt interzis inca aici, dar aprobat de justitie ulterior.
Rezultatul: o mandrete de fetita.
Un alt domn mai in varsta suferea ddin copilarie de o boala genetica urata. O suferinta continua de aproape 60 ani. Asa ceva nu si-ar fi dorit, ar fi preferat sa nu existe. Nu mai intru in detalii, pe care le-a povestit, mai impresionante.

Din nou spun: trebuie analizat din toate punctele de vedere, adica luat in considerare toate partile implicate si pe urma emis o judecata.

Din discutii lipseste mereu parerea copilului/copiilor. Pe ei nu-i intreaba nimeni daca le place asa cum traiesc, daca sunt fericiti asa, ce si-ar fi dorit mai mult, cati frati/surori, cu boala/handicapt sau nu.
Si sa nu-mi spuneti ca parintii decid pentru copii. Nu este corect. La un moment dat ei dispar si copii raman si adeseori cu traume.
Ei traiesc in lipsuri, sau sunt batuti, abandonati prin orfelinate si in gari, sau nu mai au copilarie ca sa-si creasca fratii mai mici si sa raspunda de ei, nu-si realizeaza propriile visuri.
Ei sunt cei care suporta suferinte indelungate, operatii, tratamente, dureri, spitale (si nu parintii in primul rand), ei sunt cei care nu pot duce o viata normala, se rade de ei, sau sunt marginalizati. Ei si nu parintii.

Cum puteti sa le explicati lor apoi deciziile astea? Ca eu ca parinte, ma intereseaza numai un lucru, si fac copii cu nemiluita ca n-am voie protectie, sau abstinenta, ca nu am voie sa fac tratament la medic sau PID, ca sunt nevoit sa-l nasc bolnav si nenorocit, ca n-am cu ce sa-i cresc.

[sophia]

Am uitat sa scriu ceva la inceput.

Sa definim mai intai planificarea familiala.
Dupa parerea mea ea cuprinde asa:

1. Procreere: cati, cand, in ce conditii
Si aici: pentru cei cu fertilitate normala, cei cu supra-fertilitate, cei cu lipsa de fertilitate.
Si: conditii de sanatate (inclusiv dependente, sanatate mintala etc.), sociale(profesie, viata sociala, familie largita, etc.) , materiale.

2. Tratamente medicale, PID si adoptie, pentru cei cu infertilitate, cu boli genetice. Avortul din motive medicale ar intra si el aici.
Si contraceptie pentru cei cu fertilitate normala si supra-fertilitate.

3. Probleme de natura religioasa, fiindca suntem pe acest forum: abstinenta, post, etc.

Intrebarea deschisa (pentru mine cel putin) este cum face Dumnezeu plandificarea asta: cat si cui ii da si de ce asa. De la cine ia inapoi (copii morti)
Si tot El stabileste si limiteaza numarul populatie pana la urma, prin boli, calamitati, moarte, etc.

Inainte vreme se faceau multi copii in familie, dar ramaneau putini in viata (daca ramanea vreunul). Alt semn de intrebare.