Un sfat in privinta drumului

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Frate, da' stiu ca la pedagogie ai ramas repetent... L-ai bagat in ceata de tot pe bietul om si in loc sa-l incurajam si sa-l facem sa inteleaga ce se petrece (adica faptul ca "nevazutul" face eforturi disperate sa-i schimbe directia), tu il scuturi de-i sar fulgii, cand el e si-asa incurcat rau!

Silencer, eu n-am pentru tine acum, decat un sfat, pe care trebuie sa-l urmezi, mai ales ca nu dureaza mult, si-ti foloseste oricum: urmareste intreagul interviu cu cineva care urma sa se casatoreasca si a ajuns calugar. Mai apoi vezi tu. In timpul asta, vorbeste zi si noapte cu Mantuitorul, sau cu Parintele Arsenie Boca, sau cu cine mai stii tu ca te-ar putea povatui si ajuta, si toate se vor aranja de la sine!
Curaj si Doamne'ajuta!

Of frate, nici acum nu te-ai obisnuit cu mine ? Nu sti ca eu sunt un prost si un ticalos, un incurca-lume si un pacatos incurcat in multe feluri de pacate .
De ce imi ceri mie sa fiu pedagog cind eu nici nu am auzit ce este ,,aia". In prostia si in putinatatea mea eu nu stiu decit ca daca imi este foame , ma asez la masa si maninc, daca imi este somn , sa ma sui in pat si sa dorm, daca este ,,sa ne ridem unii de altii" apoi sa ne ridem dar daca este sa il voiesc pe D.zeu atunci trebuie sa mutesc si sa surzesc, sa-mi domolesc cugetul si sa las lumea-lume, sa ma cobor in adincul inimii mele si sa incep sa il ascult si sa il caut pe El. Daca pe El il gasesc inlauntrul meu abia atunci deschid ochii fiindca sigur il voi gasi si inafara mea . Iar dupa ce il gasesc si inafara mea atunci sigur nu il mai voiesc decit pe el si nu mai merg decit spre el . Nu ne spune Hristos ca desi traim in lume noi nu mai suntem din lume ! Vai de situatia in care te tot agati de cite ceva din lume si nu voiesti sa-i dai drumul , fara sa sti defapt ce faci .
D.zeu nu are sinonim si nici nu se prezinta precum partenerele de vals, ori esti cu el ori nu, adica esti din lume si cu lumea . Alegerea minastirii este una f. serioasa si ca orice lucru serios nu se discuta poetic, familiar , in dulcegarii . Lucrurile mari se hotarasc prin decizii asemanatoare cu angajarea intregii finte .
Daca inca mai flutura prin tine vreo idee indoielnica nu este bine de loc . Mai bine renunti nu de alta ci de a te feri de ispite atit de serioase prin care-ti poti pierde sufletul cu mare usurinta . Calugaria nu este pt. barbatii domnisoare ci doar pt. cei care ard de dorul lui Hristos. De aceea trebuie sa te cunosti si sa te hotarasti f. bine .

Asta incercam sa spun eu nepedagogul , nepriceputul si angoasantul . Nici bolnavilor nu le pace sa le dai pastile amare sau cu gust de rugina ori de lesie sau sa-i instrumentezi prin vreo zona a corpului dar rabda toate acestea deoarece stiu ca totul este spre mult bine !

[medusa]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

ai mare grija cu fata asta, sa nu fie o materialista sau o instabila, azi zice ca te iubeste, maine iti da papucii.

[Silencer]

Iti multumesc zaharia_2009, pentru mesajul tau, acum totul imi e clar si am primit raspunsul care il primesc...

Ma gandesc mult la manastire, da pur shi simplu ma gandeam sa nu sufere careva, nu prea ma pot ramane linistit cand shtiu ca cineva sufera ...

Iti multumesc mult de raspuns acum imi este totul clar :)

George.m, dar cam nu pot sa o evit atita timp pina termin studiile... Pentru ca nici nu ma apropii prea mult de ea, cat sunt indecis, sa nu fac mai rau...

[mirceamoraru]

frate, oamenii aici or sa-ti bage sageti veninoase in inima, ba ca nu esti nu stiu cum, ba ca ceva e in neregula si ca iti pierzi sufletul.. Cret este ca o sa te enervezi si atat.. Eu te-am inteles gandul calugariei este cel mai bun gand din cate exista pe lumea asta, iar cel al casatoriei cel mai banal.. Am avut si eu ispita asta.. "stau cu fata asta ca eu sunt sansa ei de mantuire" si nu numai ca am lasat tot pentru ea, dar ea s-a lepadat de mine ca de o carpa murdara fara pic de mila si de remuscare stiind de sacrificiul meu si stii de ce? Ca vroia "normalitate" adica.. pacat fratele meu, pacat pur si grosolan. Punct. Am plans de durere cu icoana in brate, asa dormeam cateva luni, ca am prins-o cu altul frate in pat facand ceva ce nu pot spune aici.. Adica mi-a dat Domnul sa vad ce prostanac am fost.. Apoi am cazut intr-o patima urata eu ca incercam sa uit si vreo 5 ani nu m-am redresat.. Pana cand Domnul S-a milostivit de mine si m-a ridicat si acum ma indrept cu pasi repezi spre urgenta, imediat ce termin recuperarea .. adica in primavara.. m-as fi dus eu astazi dar trebuie sa termin tratamentul mai intai si am primit ascultarea ca imediat ce termin, a doua zi sa fiu la sihastria cu valiza la Parintele Ciprian.. Dar Ce sa vezi? satana ma mai incearca .. Stii ce sa faci? Du-te intr-o biserica linistita ascunde-te intr-un colt da-tti jos geaca si ce mai ai greoi pe tine aseaza-te in genunchi fa-ti trei cruci si spune asa.. Doamne, voiesc sa vin la Tine, dar patimile din mine se scoala si ma intuneca si sunt ma puternice decat mine.. Uite ce e in inima mea! Mi-a picat cu tronc fata asta si am inceput sa-mi spun minciuni cum ca asta vrei Tu Doamne! Cum sa vrei asta Doamne? Eu stiu in adanc ca singura fericire esti Tu si ca evai de cei care au iubit mai mult pe mama sau pe frati sau pe femeie mai mult decat pe Tine.. Ajut-ma Doamne ca sa nu fac voia mea ci numai voia Ta, Fa cumva si potoleste valurile dragostei fata de fata asta, cu mila oamne ca sunt slab.."Asa roaga-te frate si-ti va arata Domnul e cine iubesti de o sa fugi mancand pamantul.. Eu asa am facut si mi-a aratat ceva la fata aia care pana atunci era asa de frumoasa, de gingasa de sexy, de calda, ei bine a devenit un porc transpirat si egoist si vulgar.. Si am priceput dupa ce mi-a trecut clar, clar ca lumina zilei ca a fost o ispita de la satana ca sa ma desparta de Hristos! Citeste vietile Sfintilor ca isi bagau mana in foc, altul s-a tavalit prin urzici ca sa-i piara pofta de femeie prin usturimea de nesuportat.. Fa si tu la fel si Doamne ajuta.. Poate ne vedem la Sihastria.. Frate ,inca ceva.. Asta nu e nimic.. sa vezi cate ridica satana cand o fi sa pleci.. se imbolnaveste mama pe moarte, vine inghetul, multe, multe, o sa vezi si o sa te minunezi ce lupta si cat de pe fata o sa se dezlantuie.. stiu pe cineva care era masat de diavol pe organele genitale cand mergea pe strada si-i arata numai trupuri de femei atragatoare.. si ejacula din mers saracul suflet.. Dar sa nu deznadajduiesti! Stramta e calea care duce la mantuire!

[George.m]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Nu te grabi. Ai rabdare, termina-ti studiile si Dumnezeu te va lumina, daca-i ceri ajutorul.

[camy_d]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Semenii noştrii nu trebuie să aibă de suferit din relaţia noastră cu Dumnezeu, deci cred că e mai bine să nu te duci. Pentru un răspuns AVIZAT întreabă-l şi pe duhovnic!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Asemenea hotărâri fundamentale nu se iau pe fugă. Şi, în nici un caz, urmând sfaturile primite pe un forum. Dacă este să luaţi în considerare sfatul cuiva, acela trebuie să fie duhovnicul dv.
Întrebaţi-L pe Dumnezeu, în rugăciune, care este planul Lui cu dv. Şi nu planul dv, ci planul Lui urmaţi-l. Vă cheamă El la călugărie sau vă cheamă la căsătorie ? Oricare ar fi chemarea Lui, urmaţi-o, fiindcă dacă veţi urma calea cealaltă, vă puteţi mântui, dar veţi fi nefericit pe pământ. Precondiţii ale unui bun discernământ vocaţional sunt: rugăciunea şi postul.
Cele mai importante semne spre o chemare sau spre alta acestea două sunt:
-mai întâi, o puternică dorinţă de a urma o cale sau alta. Când Dumnezeu ne vrea fie la călugărie, fie la căsătorie, mai întâi sădeşte în noi dorinţa. Deci, îndepărtaţi din inimă şi din calcule toate celelalte care ar putea face zgomot de fond, cum ar fi "ce ar face fata ?" sau "ce ar spune mama" ori "dacă mă căsătoresc, din ce am să trăiesc?" şi ceea ce rămâne după ce veţi îndepărta acestea, este dorinţa pură pe care o sădeşte Domnul în inimi ca să pregătească planul Său.
-mai apoi, examinaţi darurile cu care sunteţi dăruit. Nu se poate să avem chemare într-o direcţie fără ca Dumnezeu să ne dea şi ceea ce este necesar spre a urma acelei direcţii. Aşa cum eu nu pot răspunde la înjtrebarea dacă Dumnezeu mă vrea muzician sau artist plastic fără să mă întreb mai întâi dacă a sădit în mine mai degrabă talent spre muzică sau mai degrabă spre artele plastice, tot la fel se pune problema şi în privinţa alegerii călugărie versus căsătorie. Sunteţi o persoană ascultătoare ? E semn spre călugărie. Sunteţi mereu gata să vă asumaţi riscuri ? E semn spre căsătorie. Suportaţi uşor şi chiar cu drag gălăgia copiilor ? Căsătoriţi-vă ! Nu o suportaţi ? Călugăriţi-vă. Şi aşa mai departe.
Ca exerciţiu, faceţi un tabel cu ce calităţi trebuie să îndeplinească un bărbat căsătorit şi ce calităţi se cer de la un călugăr şi bifaţi-le pe acelea pe care le aveţi. Apoi adunaţi bifele. Ca regulă generală, bărbatul căsătorit trebuie să aibă abilitatea de a conduce o familie, de a asigura femeii şi copiilor tot ceea ce este necesar ca să trăiască, de a-şi creşte copii în Cristos, de a-şi iubi soţia. Aveţi asemenea calităţi ? Sunteţi sigur că aţi găsit persoana potrivită ? Căsătoriţi-vă ! Călugărul trebuie să aibă abilitatea de a se conforma rigorilor unei vieţi mănăstireşti, de a lucra, uneori zi lumină pentru obşte, de a se ruga ore întregi pe zi, de a trăi cu puţin. Aveţi asemenea abilităţi ? Stabiliţi data când veţi vorbi cu stareţul !

Fie ca Dumnezeu, prin Spiritul Sfânt, să vă lumineze spre fericirea pământească şi viaţa de veci !

[nimicbun]

Cam asa ceva am patit si eu...defapt imi facusem o prietena ,dar eu eram mai mult cu Dumnezeu (ca sa zic asa) si m-am dus la Duhovnic si i-am spus situatia pt ca nu stiam ce sa fac, credeam ca pot sa fiu impreuna cu ea si poate , cu ajutorul unor sfaturii o voi putea intarii si pe ea in credinta, si in acelasi timp sa pot fi si cu Dumnezeu si cu ea.Duhovnicul mi-a spus sa raman doar in relatie de amicitie cu ea,, nu si intr-o relatie "amoroasa" bazata pe sentimente,ci doar atunci cand sunt hotarat sa ma casatoresc sa ma preocupe relatiile acestea(eu am doar 17 ani).Ma tot framantau gandurile adica ce sa aleg: sa fiu si cu aceea persoana si sa incerc sa nu stric relatia cu Dumnezeu,sau sa ma despart de aceea persoana.La inceput era totul minunat si cum ai spus si tu .. si ea ma iubea si eu o iubeam,numai ca ma mustra constiinta ca nu am facut ascultare de Duhovnic,iar cand ma rugam ,parca ma rugam degeaba pt ca eu eram in neascultare fata de Duhovnic.La ultima spovedanie eram foarte hotarat sa vb cu persoana respectiva ca nu pot sa ma implic intr-o relatie, etc... eram foarte hotarat doar ca am amanat cateva zile pt ca era ziua mea si ...nu vroiam sa o mahnesc etc...In fine dupa un timp nu ma mai framantau gandurile astea ca sunt in neascultare si am continuat relatia...dar uite ca acum nu mai este ca la inceput ,ne-am si certat,acum imi este gandul numai la ea,iar inainte imi era gandul mai mult la cele duhovnicesti....in fine eu si acum nu stiu ce sa fac.. ma framanta in fiecare zi gandurile....((

[vultur77]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

In privinta acestui drum SFATUL ti-l poate da doar duhovnicul! Daca cauti sfaturi de acest gen la OAMENI,ai putea sa primesti sfaturi LUMESTI! Duhovnicul tau ce zice? Daca nu ai vorbit cu el despre acestea si ti se nazareste tie asa de capul tau sa te calugaresti eu cred ca ai o ispita!

[gabriela8]

În prealabil postat de Silencer

Buna seara fratilor, am si eu o problema ce ma macina de mult timp, si ma gandeam sa aflul parerea celora mai experimentati in cele ale credintei decit mine...

Demult timp imi vin ganduri de calugarie, si asteptam sa termin universitatea (care o termin peste cateva luni), sa incerc sa merg la o manastire...

A aparut intre timp o persoana draga mie, care nu prea ar vrea sa plec...
Ea e o fata un pic mai "moderna" ca sa zic asa, dar cam se afla in deznadejde, si daca ar fi ca pe viitor sa ne impacam mai bine si sa fim impreuna, ar duce si un mod mai creshtin de viata, cel putin asa cred... Ar putea fi shi invers...

Ei bine, si acum, cu toate ca ma gandesc mai mult la manastire cam nu imi permit sa o las, mai ales ca acum tine la mine, si eu la ea, shi nush ce ar face, unde ar apuca-o daca ar ramine singura, mai ales ca prietenile cu care mergea mai inainte, nush cum sa zic, da o luau pe un drum urit de tot...

Tu esti cel care alege! Duhovnicul nu poate hotari in locul tau, eventual isi va spune parerea. Daca tu tii la fata asta, fii convins ca poti ramane cu Dumnezeu si daca te casatoresti. De unde stii ca nu ti-a scos-o in cale Dumnezeu?