mesaj de la noul ierusalim

[AngelicaKroner]

Citat din Vsovivi:

Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar că ambele citate sunt perfect valabile, şi cel mai mare păcat este păcatul, şi cel mai mare păcat este necredinţa şi cel mai mare păcat este mândria... căci fără unealta credinţei din mâîndrie ajungi să cazi în orice păcat iar preţul păcatului este moartea: despărţirea de Har, de Dumnezeu, de Adevăr, de veşnicie... crezând că nu ai fost sfinţit ci iată că sfinţenia a fost rodul creaţiei tale... ca o frumoasă creatoare de creiatină... distractivă... o hoaţă.

"Eu să şti" se scrie "eu să ştii", deci nu a fost un accident, ci o corijenţă la gramatică. Dacă ambele citate sunt valabile, atunci:

- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul.

- cel mai mare mincinos este ăla care face asemenea afirmaţii care se contrazic.
Q.e.d.

[vsovivi]

În prealabil postat de AngelicaKroner

Citat din Vsovivi:

Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar că ambele citate sunt perfect valabile, şi cel mai mare păcat este păcatul, şi cel mai mare păcat este necredinţa şi cel mai mare păcat este mândria... căci fără unealta credinţei din mâîndrie ajungi să cazi în orice păcat iar preţul păcatului este moartea: despărţirea de Har, de Dumnezeu, de Adevăr, de veşnicie... crezând că nu ai fost sfinţit ci iată că sfinţenia a fost rodul creaţiei tale... ca o frumoasă creatoare de creiatină... distractivă... o hoaţă.

"Eu să şti" se scrie "eu să ştii", deci nu a fost un accident, ci o corijenţă la gramatică. Dacă ambele citate sunt valabile, atunci:

- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul.

- cel mai mare mincinos este ăla care face asemenea afirmaţii care se contrazic.
Q.e.d.

Văd că tot grămăticul vă este stăpânul suprem, litera ce vine din superstiţ, că ziceţi că voi ştiţi cum se scrie corect, păi dacă ştiţi cum se scrie corect atunci de ce şi pentru ce nu puteţi şi pricepe corect? Probabil o neputinţă, dar să ştii se scrie cu doi i doar dacă ar fi poruncă, adică îţi cer ceva ca să faci, adică îţi zic de exemplu: ''-Fii deşteaptă!, şi să ştii pe viitor! despre ce e vorba...'' şi aşa mai departe, dar când nu e poruncă, nu e la imperativ, atunci e fără doi de i, ci are sensul unei povestiri care nu presupune din partea ta nici un efort, deci aşa se citeşte textul: ''Eu să şti că pricep foarte lesne şi clar ...'' că practic dumneata nu ai cum să faci vre-un efort de ascultare căci nu ţine de tine să poţi face altceva decât să o iei drept bună afirmaţia mea... care e un fel de mărturisire lăudăroasă... deci constaţi citind şi gata, căci dacă ţi-aş fi zis: ''Să ştii că respectivul are dreptate'', atunci tu puteai să cercetezi faptele lui şi viaţa lui şi să ajungi prin truda ta pentru a şti la înţelepciunea împlinirii căci ai ascultat porunca '' să ştii!'', poruncă ce se putea împlini printr-un minim efort de ascultare ca să faci binele, nu şi răul, deci era un imperativ ce se putea împlini... de cei ce voiesc, cu credinţă.

Şi constat astfel tot mai clar că e un accident faptul că mai stau de vorbă cu două surogate ale iubirii, că-mi ucid timpul, adică cu nişte surori care par iubite căci ele sunt un fel de porţi ce te teleportează direct în beznă dacă ai căderea ca să le cunoşti, fiindcă sunt nişte înlocuitori ale lor însele, nici măcar cafia nu sunt ci nechezol.

Şi nu ai demonstrat corect, că n-ai aplecare, şi v-am mai zis că nu vă pricepeţi nici la mate şi nici la logică bouleiană, fiindcă mai sus parcă e aşa dacă ai fi citat corect:

- cel mai mare vrăjmaş este păcatul;
- cel mai mare vrăjmaş nu este păcatul ci necredinţa;

şi deci nu e cum ai trunchiat mătăluţă, ca o găgăuţă,

de unde rezultă, din text, că prin pofta cea mare a minciunii măririi de sine ajungi mereu în necredinţă făcând păcatul neascultării şi astfel căzând şi ajungând vrăjmaş al Domnului... vrăj-m-aş distra mereu... de neajunsurile altuia.

Deci nu a fost o negaţie aşa cum ochiulhulul tău rău nu vrea să audă, pentru ca să acuze, ci a fost desconspirarea poftei rele a omului rău şi necredincios şi ştiinţific:

-m-aş păcătui
-nu numai că m-aş păcătui ci m-aş fi complet necredincios

şi ambele prin vrăjitoria minciunilor şi sofismelor semeţiei răutăţii.

E simplu dacă chiar vrei să pricepi corect şi nu numai să scri corect.

Deci încă odata v-aţi demonstrat că sunteţi primele în... în... nu vreau să vă jignesc.

Binele şi dragostea nu se socoteşte şi nu se demonstrază... deci q.e.d. adică negat, sau nonQ.E.D.

şi doar faptele pot arunca o umbră de îndoială asupra adevăratelor sentimente şi intenţii... dar şi vorbele scoase pe guriţa cea dulce... fireşte.

De atâta grămătic să ştii că o să ajungeţi proaste grămadă!

[vsovivi]

Şi ştiu ce vă anină: ''râvna'' defăimării...

...că prea vă doriţi ca să vă scăpătaţi faimă... şi ce grozăvie şi ce bravură poate să fie în faima asumării neascultării? Multă şi surdă!

Şi de aia nu mai citesc ce scrieţi voi în deşert şi vremelnic fiindcă n-are niciun rost şi atunci doar v-am scris aşa ca un dar special:

''Nu te mai agita dejaba, că oricum nu te mai cred!''

''Şi oricâte p-ape vei arunca din guriţă după copiii lui Dumnezeu, să fii pregătită că la un momendat se vor întoarce toate val vârtej asupra ta... săramnă amăgită de cel rău.''

[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (IV)

O altă minune mult-aşteptată şi de dorit printre pucioşi este “lucrarea împărăţiei cerurilor în om”, şi apoi în afara lui, ca să vadă şi mulţi alţii că acolo este Dumnezeu şi lucrarea Lui, care-l face pe om asemenea lui Dumnezeu. Deşi în primul rând sunt vizaţi toţi adepţii pucioşi, cărora li se cere să devină urgent modele pentru ceilalţi creştini, se ştie că viaţa pucioşilor este plină de tulburări, certuri, dezbinări, ură, neascultare, dezertări şi apoi demascări incomode, care le creează o imagine destul de depărtată de cea a unor modele asemenea lui Dumnezeu, dar destul de apropiată de adevăratul lor stăpân. Despre ei se va spune (în mesajul care urmează a fi prezentat aici, cel din data de 29-5-2007) o mustrare care sună aşa: “Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu...”:

“Voiesc să înţelegi mai înainte de ziua slavei Mele împărăţia Mea şi locul ei din tine, căci ea îşi are hărăzit locul ei în om, iar minunile ei sunt minunate în om, şi apoi în afara lui spre vederea cea bună a multora apoi, şi vei fi atunci asemenea Mie, omule. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 7-1-2007)

Dar cea mai concretă şi mai palpabilă “minune” din mijlocul pucioşilor este cartea “Cuvântul lui Dumnezeu”, “cartea vremii pucioşilor”, apărută în două ediţii. Partea proastă este că cele două ediţii diferă substanţial, dovedind ori că liderii pucioşi nu au nici cel mai mic respect pentru “Cuvântul Domnului”, pe care l-au masacrat fără milă, în intenţia de a-l “corecta” şi cosmetiza, ori că “Dumnezeul” Pucioasei Însuşi a mai reflectat între timp şi a adus o serie de modificări de substanţă propriilor Sale mesaje, considerând că ele erau departe de perfecţiune aşa cum fuseseră lansate în forma iniţială:

“O, ţi-am dat cartea vremii tale cu Mine, minunea lui Dumnezeu din mijlocul tău, poporul Meu cel de demult al Meu. Am făcut cartea cea mare, cartea Mea cu tine, cartea Mielului Cel junghiat şi ţi-am dat-o, tată, şi am scris acum prin ea cincizeci de ani de cuvânt cu tine pe vatra neamului român. Tu ai pierit din lipsă de înţelepciune, mereu, mereu ai pierit din pricina aceasta, poporul Meu, dar Eu ţi-am dat acum cartea Mea cu tine, tată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 29-5-2007)

Adepţilor pucioşi li se promite solemn că dacă dacă “vor trece din trup în duh” (adică vor renunţa la orice pretenţii minimale privind bunurile materiale de folosinţă individuală) şi dacă “vor sta sub călăuză” (adică dacă vor accepta necondiţionat tutela liderilor pucioşi, cea care paralizează personalitatea şi conştiinţa tuturor adepţilor care li se supun) atunci ei vor fi “poporul micuţ din mijlocul neamului români” care “va învăţa lucrarea cea pentru ucenici” şi “va lucra Domnul minuni cu ei peste pământ şi peste om”:

“De multă vreme Îmi învăţ poporul cuvântului Meu să nu poarte el o mai întâi grijă ca şi de Mine, ca şi de coborârea Mea cuvânt la el, şi l-am învăţat mereu, mereu să treacă din trup în duh, că nu-i trebuie timp aparte să lucreze la această minune, care este mai presus decât orice împlinire între oameni, şi ca să pot Eu veni cuvânt pe pământ, tată, căci cuvântul Meu este foc mistuitor, în care orice neputinţă care stă împotriva Mea se nimiceşte şi îi ia locul puterea lui Dumnezeu, fiilor copii. [...] Tu, popor micuţ din mijlocul neamului român, adăpostit de Domnul pe colină de nou Sion, strânge-te la pieptul Domnului şi stai alipit cu El, căci vremea venirii Domnului e cu mânie peste cei ce nu cred venirii Lui. O, nu te teme, dar întăreşte-ţi iubirea şi glasul către Dumnezeu şi cere-I Lui toată slava venirii Lui peste pământul român. Învaţă lucrarea cea pentru ucenici şi lucrează după cum Domnul te-a învăţat. Umpleţi-vă guriţele de lucrarea Duhului Sfânt peste voi, ca să fiţi udaţi şi să purtaţi rod, şi învăţaţi ce înseamnă să staţi sub călăuză, fiilor. Nu cumva să daţi să înţelegeţi oricum aceasta. Cât timp staţi sub călăuză Îi este bine Domnului şi vouă şi lucrează Domnul minuni cu voi peste pământ şi peste om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 13-7-2007)

Spălarea creierelor, practicată de liderii pucioşi asupra adepţilor lor, nu este nici pe departe ascunsă, tăinuită cu grijă ca o procedură discutabilă, ci este propovăduită deschis ca o metodă necesară de a atinge performanţa de a face minuni, prin înlocuirea “minţii de om”, adică a “minţii de pe pământ” cu “mintea din cer” (adică înlocuirea gândirii proprii cu învăţăturile inoculate de liderii pucioşi – “proorocii şi solii Domnului” ca fiind “mesaje de la Dumnezeu din cer”):

“Îl învăţam mereu pe poporul Meu cel de azi, dădeam să-l înţelepţesc, dar el îşi vedea prea mult de treburile lui, şi se învârtoşa dacă făcea aşa, şi apoi se ridica împotriva Mea ca să-şi acopere vina, şi iată, nu lua poporul Meu de azi învăţătură pentru veşnicia lui cea cu Mine pe pământ şi în cer apoi. O, nu trebuie răstălmăcit cuvântul Meu şi pus apoi împotriva Mea de către cel vârtos la cuvânt şi la duh răutăcios, de către cel cu minte de sine, minte înaintea căreia Eu, Domnul, stau în genunchi neputincios şi nelucrător pentru a Mea putere şi sfat ceresc. O, e mare taină şi mare minune să înţeleagă omul duhul şi puterea rugăciunii. Această putere nu poate în cel cu minte de om. Îmi învăţam mereu poporul să iubească rugăciunea, dar el nu putea să fie numai al Meu cu mintea lui, cu îndeletnicirile lui, şi îşi alegea fiecare câte ceva de făcut, şi aşa se depărta el de Mine după ce Mă gusta dacă Mă afla din om în om în acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ în neamul român.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 2-8-2007)

Cuvântul de la Pucioasa este prezentat ca “învăţătura vieţii veşnice”, iar cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea lui Hristos nevăzut, dar auzit de solii pucioşi drept cuvânt de învăţătură:

“... căci Eu sunt pe masa ta trup şi cuvânt pentru tine şi pentru cei ce aşteaptă glasul Meu în mormintele lor, şi pentru omul de pe pământ, care Mă află la tine cu învăţătura vieţii veşnice, şi iată, cea mai mare minune pe care o poate face omul pe pământ acum, este credinţa lui în venirea Mea cuvânt pe pământ pentru învăţătură de înviere, învăţătură peste vii şi peste morţi, poporul Meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-2007)

Liderii pucioşi se autointitulează “copii veghetori înaintea Cuvântului de la Pucioasa”, calitate care îi face “teofori”, adică “purtători ai lui Dumnezeu viu şi adevărat”, şi aceasta este o “minune” pe care ceilalţi creştini nici nu o înţeleg, nici nu o primesc ca fiind adevărată. Ei le vorbesc adepţilor lor cu predici şi pilde meşteşugite, ca venind de la Dumnezeu, dar până şi poporul pucios este cotat ca îndărătnic la “lucrul Duhului sfânt” , nefiind la “înălţimea” propagandistică pe care i-au atribuit-o liderii lui nici măcar din când în când:

“Mi-aţi fost atât de dragi în ziua aceasta prin tăcerea şi prin vorbirea voastră, copii veghetori înaintea cuvântului Meu când el vine! Aţi insuflat poporului Meu duhul îndumnezeirii lui, îndemnându-l să nu-L sacrifice pe Dumnezeu pentru voile sale. Cel ce înţelege şi se lasă sub această veşnică taină a vieţii netrecătoare în om, acela Îl are mereu pe Dumnezeu viu şi adevărat în el, aşa cum atât de puţini oameni înţeleg să facă minunea aceasta peste viaţa lor. I-aţi îndemnat la lucrul duhului pe cei de lângă voi popor al Meu, şi tânjiţi cu dor să-i vedeţi lucrând Duh Sfânt pe fiii poporului Meu. O, pe toate le mai faci tu, măi poporul Meu de peste tot, dar lucrul Duhului Sfânt suferă aşteptând să-I dai măcar când şi când loc în vremea zilelor tale dacă nu poţi să-I fii mereu locaş sfinţit şi lucrat de El. O, ascultă iubirea celor ce-ţi zdruncină pacea ta ca s-o iei pe a Mea, căci pacea Mea în tine este lucrarea Duhului Sfânt, Care-Şi are sălaş în sfinţi, poporul Meu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 21-11-2007)

[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (V)


Liderii pucioşi sunt cotaţi ca singurii jertfitori, purtători ai duhului înţelepciunii care lucrează la Pucioasa, singurii care sunt dispuşi să meargă cu “lucrarea” de la Pucioasa până la capăt, în timp ce dintre ceilalţi adepţi se vor ivi noi cârtiri şi noi dezertori. Ei sunt cei care pregătesc de zeci de ani “poporul pucios” ca să se nască şi să crească şi să primească “minunea de împlinire a cuvântului” de la Pucioasa, dar rezultatele sunt mai mult decât mediocre:

“Acum şaisprezece ani am pecetluit prin arhiereul Meu din zilele acestea şi prin voi grădiniţa Sfintei Sfintelor Mele pentru Mine şi pentru voi, tată, ca din ea să Mă deşert apoi cu râul vieţii, cu lucrarea cuvântului Meu cel dătător de viaţă spre mulţimi, şi tot cel ce voieşte să bea şi să fie viu apoi, să poată să aibă apa Mea, apa învăţăturii cereşti pe pământ. V-am avut atunci pe voi zidarii Mei, purtătorii Mei, primitorii Mei, căci v-am dat darul credinţei sfinte şi am venit la voi şi Mi-am făcut casă la voi şi am cinat cu voi şi am stat cu voi şi am lucrat de atunci peste pământ prin voi şi M-am arătat cu lucrarea Mea, care sunteţi voi şi tot ce zidesc prin voi, căci Mi-am zidit şi Îmi zidesc popor şi îl înţelepţesc şi îl aşez la lucru lângă voi, căci voi sunteţi jertfitori, şi Eu am în mijlocul vostru duhul înţelepciunii cea de la Mine şi prin înţelepciune le zidim pe toate, fiilor. O, îi este greu omului să stea cu lucrarea aceasta a Mea, dar voi aţi stat şi staţi, şi aceasta este minune a Mea, puterea Mea, care vă ţine în ea şi care vă lucrează şi care lucrează, tată. [...] de atunci Eu, Domnul, v-am avut pe voi străjeri ai Mei, v-am avut în calea cuvântului Meu când el vine cu norii şi se lasă auzit peste grădină, şi am lucrat de atunci mult, mult cuvânt, tată, şi mult v-am pregătit Eu pe voi şi încă vă pregătesc şi încă Îmi nasc şi Îmi cresc un popor, ca să am popor pe pământ acum, când vin cu atâta minune de împlinire a cuvântului ieşit din gura Mea, cuvânt care se împlineşte, fiilor copii.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 12-12-2007)

Adesea, “poporul pucios” este mustrat pentru invidie şi pentru îndărătnicie în “lucrarea facerii” lui:

“Aş vrea, poporul Meu, să te învăţ pe viu facerea ta, măi tată, şi să nu fie ochiul tău rău pentru că Eu sunt bun. Prin cel ce are ochiul bun Eu pot să înfăptuiesc minunea facerii, tată, şi vreau să te învăţ pe viu această minune, fiule, şi să lucrez pe viu peste greşeala ta şi peste viaţa ta când e greşită, şi să Mă crezi că e greşită şi că trebuie îndreptată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 19-2-2008)

[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (VI)


Una dintre interdicţiile impuse de către mogulii pucioşi adepţilor lor (şi încălcată adesea, spre disperarea celor care au instituit-o) este “vorbirea doi câte doi”. Scopul acestei interdicţii este simplu: să reteze din faşă orice urmă de conspiraţie împotriva lor din partea adepţilor nemulţumiţi de despotismul liderilor lor. Din experienţă. liderii pucioşi ştiu că dacă discuţiile sunt purtate de tri sau mai multe persoane, se va găsi întotdeauna cineva gata să toarne la urecehea liderilor tot ce s-a discutat în absenţa lor. În schimb, controlul este aporape imposibil atunci când discuţiile nemulţumiţilor “se poartă între patru ochi”. “Vorbirea în doi” a devenit astfel unul dintre cele mai grave delicte posibile din chibuţul de la Noul Ierusalim, vrednic de o pedeapsă aspră, cotată ca o adevărată furtună din interior, iar “credincioşia” adepţilor pucioşi faţă de liderii lor a devenit cu timpul o floare rară, o adevărată “minune”:

“Am voit să-l ocolesc pe poporul Meu de peste tot de pedeapsa care dă să vină peste el şi peste Mine de la vorbirea lor doi câte doi între fiii poporului Meu, dar e prea mare minune să aibă şi să-şi dovedească apoi credincioşia toţi până la unul între cei care vin să se sprijine cu Mine, şi să Mă sprijin şi Eu cu ei, şi iată, dacă n-am fost crezut şi urmat pentru învăţătura dată, iată durere pe Mine şi pe cei ce Mă iubesc urmându-Mă cu inima curată, tată! Facem sfat în mijlocul celor curaţi cu inima, şi a celor ce nu sunt tot aşa, şi hai să vedem cum să facem, cum să lucrăm peste această furtună care bate de la mijloc asupra venirii Mele cu plată pentru toate câte au fost şi sunt şi se fac.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 22-6-2008)

Adepţii pucioşi sunt îndemnaţi să nu mai aştepte minuni de la liderii lor, că nu vor primi; ci să se mulţumească doar cu faptul că ei au “duhul proorociei”. Ca argument li se aduce faptul că Ioan Botezătorul, cel mai mare om născut din femeie, nu a făcut nciodată vreo minune, dar a fost poate cel mai mare prooroc:

“... iar tu ajută-Mă să fiu, poporul Meu, ajută-Mă, fiule, şi învaţă de la Mine ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu oamenii, învaţă, tată, ca Ioan Botezătorul, care n-a făcut nici o minune, dar care a fost duhul proorociei, duhul mărturisirii înaintea Mea şi înaintea oamenilor şi vestindu-Mă ca să se împlinească apoi vestirea lui cea mărturisitoare.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 11-9-2008)

Cu toate acestea, li se sugerează că omul care-l vede pe Dumnezeu (aici adepţii pucioşi trebuie să subînţeleagă că este vorba de Mihaela Tărcuţă, cea care pretinde uneori aşa ceva, în discuţii particulare) ar fi eventual capabil să facă şi ceva minuni, chiar dacă nu le face la vedere. Însuşi faptul că ea este “făcător de om” (în sensul de formator de conştiinţe, după o prealabilă spălare energică a creierelor) este considerat un fel de “minune”:

“Omul care Îl vede pe Dumnezeu este cel ce împlineşte poruncile lui Dumnezeu şi este cel în care Se vede Dumnezeu şi care face viaţă în oameni, căci are puterea Domnului în el, şi se face făcător de minuni unul ca acela şi se face făcător de Dumnezeu în om.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-09-2008)

Duhul întunericului ce îşi ia numele “Cuvioasa Parascheva” vine şi confirmă şi întăreşte aceste “demnităţi” peste lidera absolută Mihaela, “povăţuitoarea” şi “făcătoarea de oameni” care stăpâneşte şi mustră pentru veghea vieţii ei şi a aproapelui. Ea este cea care, creând conştiinţe noi în creierele prespălate, este şi cea care “înviază pe cei morţi şi pregăteşte calea Domnului, aşa cum a pregătit-o Ioan Botezătorul”, este o “făcătoare de minuni”:

“Dar cum poate omul să rămână viu şi să fie mort faţă de păcat? O, fericit este cel ce primeşte de la povăţuitorul său cu credinţă şi cu răbdare şi cu stăpânire de sine mustrarea cea pentru veghea vieţii lui şi a aproapelui lui, căci unul ca acela lucrează lucrarea învierii lui încă de pe pământ, şi mulţi din cei ce lucrează aşa nu vor mai muri, căci a venit pe pământ vremea acestei Scripturi. Amin. O, fericiţi vor fi pe pământ şi în cer cei ce iubesc în zilele acestea cuvântul venirii Tale şi nu se ruşinează înaintea oamenilor cu această mărturisire, căci lucrarea aceasta este lucrare de mărturisire, şi ea trebuie pusă peste oameni ca să învieze ei din păcat, iar cei ce o pun pe ea peste oameni aceia se numesc făcători de oameni, făcători de minuni, oameni care înviază pe cei morţi şi care pregătesc calea Domnului aşa cum a pregătit-o Ioan Botezătorul, care striga spre oameni: "Pocăiţi-vă, că s-a apropiat de voi împărăţia cerurilor!"” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 27-10-2008)

Duhul întunericului ce îşi ia numele “Ierarhul Şpiridon” se miră de minunile care se fac la Pucioasa, printre care el subliniază “învierea din păcat a omului”:

“O, ce minuni pot vedea acum cei ce se uită cu ochii şi nu văd sau cei ce auzind nu aud să vină şi să-i tămăduieşti? Minunea ar fi învierea din păcat a omului, căci omul este din lut, săracul, şi nu înţelege el tainele împărăţiei cerurilor dacă tot ce face el este lut, este pământ.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 25-12-2008)

Poporul pucios este asigurat totuşi că va face “minuni fără de seamăn” doar prin credinţa lui, cu condiţia să aibă iubire şi să se roage cu iubire:

“O, iată ce face iubirea, poporul Meu. [...] O, roagă-te şi tu cu aceeaşi iubire, roagă-te pentru cei ce te urăsc şi stai tare în credinţă, căci credinţa ta va lucra minuni fără de seamăn şi va mărturisi pe Dumnezeu şi te va ridica pe culmile biruinţei sfinte, căci Eu sunt Mântuitorul tău, poporul Meu, sunt şi nu te las, şi sunt de-a dreapta Tatălui şi sunt Mijlocitor la El pentru cel din urmă al Meu popor.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 9-1-2009)

După ce i se predică necesitatea de a deveni om-copil pentru Dumnezeu, poporul pucios este atenţionat că acest lucru este aproape imposibil, adică este o “mare minune” dacă se i va întâmpla aşa ceva:

“Pace ţie, poporul Meu de azi! E mare minune să fie azi omul copil al lui Dumnezeu.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-2-2009)

Întoarcerea creştinilor de la credinţa tradiţională către credinţa pucioşească în “Dumnezeul” Pucioasei este cotată ca o mare minune, iar neîmplinirea ei prelungită aduce mare durere în slujitorii acestei învăţături:

“Sunt Fiul Tatălui Savaot, şi Tatăl este tot într-o durere, şi sunt Fiul durerii şi Mă doare ca şi pe Tatăl, căci Eu şi cu Tatăl Una suntem în cer şi pe pământ şi Ne doare de lipsa credinţei de pe pământ, căci omul îşi hrăneşte necredinţa cu tot ce este vremelnic, iar sfinţii îngeri Ne poartă durerea şi Ne poartă între cer şi pământ ca să-l ajutăm pe om să se întoarcă spre Dumnezeu cu credinţă şi să ştie el cum înseamnă această minune aşteptată de lumea cea cerească, cea care nu se vede de cei ce sunt în trup pe pământ, dar care este cea adevărată.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 1-3-2009)

[mariamargareta]

264. “Minunile” de la Pucioasa (VII)

După elogieri repetate ale minunilor şi promisiuni că toţi pucioşii vrednici vor face minuni, se revine la o teză anterioară: de fapt, minunile nu sunt de nici un folos celor ce cred, deci n-ar mai avea nici un rost să se mai facă minuni de pucioşi îndată ce ei au duhul proorociei, spiritul profetic al Mihaelei, printre ei:

“Eu însă spun faţă de orice om că minunile sunt numai pentru oamenii necredincioşi şi care tot caută ca să poată să creadă, iar proorociile sunt pentru cei credincioşi, care ştiu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ şi ce înseamnă omul, iar aceştia rămân în credinţă şi în taina împărăţiei lui Dumnezeu în ei până la sfârşit cu răbdare pentru mântuirea lor cea de la Mine, şi cu unii ca aceştia pot Eu să împlinesc pe pământ lucrarea Mea şi toate făgăduinţele cele din Scripturi pentru veacul ce va să fie. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 11-9-2009)

În schimb, când este un moment politic de cumpănă (cum a fost alegerea lui Traian Băsescu din 2009), liderii pucioşi se roagă împreună cu adepţii lor ca să se facă minunea de a fi ales la vot tocmai acela cel pe care ei îl preferă:

“O, popor care vii la izvor pentru serbarea îngerilor Mei şi ai tăi, te aştept, tată, cu dor. Îmi desfac braţele şi te aştept în prag şi-ţi binecuvintez paşii şi calea spre izvor, şi vom ridica spre Tatăl mâini rugătoare şi inimi strigând ca să sprijinească El duhul neamului român şi să facă milă şi minune sfântă pentru soarta acestui neam. Amin.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 8-11-2009)

După ce preferatul pucioşilor a fost ales, se trece la sărbătorirea evenimentului, prin cuvinte sforăitoare: “alegerea lui Băsescu a fost o “minune minunată”, cotată ca o victorie (???) împotriva criptocomuniştilor, exponenţi vopsiţi ai “fiarei roşii” apocaliptice:

“O, Mi-am ţinut pe poporul Meu în mare veghe, în treaz duh de rugăciune cu mânuţele ridicate în toată ziua cea de sorţi, iar când am văzut cum sapă pe dedesubt satana şi ai săi pui roşii, numaidecât M-am întărit şi am îndemnat pe poporul cuvântului Meu să înteţească rugăciunea cu duh şi mai puternic, cu strigare şi mai îndurerată pentru trezirea neamului român ca să se scoale el şi să-şi ajute biruinţa, şi aşa a fost, şi a fost minune minunată şi nu a putut omul aceasta, ci numai Eu, Mieluţul Cel biruitor, şi n-am lăsat neamul român să fie iarăşi biruit de puterea fiarei roşii, cea plină de duhul minciunii înăuntrul şi în afara ei, şi care s-a dat de gol cu lucrarea ei ascunsă şi a căzut în însăşi cursa ei, căci n-a izbutit, nici nu s-a mai găsit loc pentru ea şi pentru puii ei, precum este scris, căci lucrarea cerului lucrează în zilele acestea pe pământul român, şi face mântuire şi putere împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ sortit al său. [...]

Alegerea “cârmaciului” Băsescu a fost deci o minune care este meritul exclusiv al pucioşilor şi al Stăpânului lor, căruia ei i-au înălţat fierbinţi rugăciuni în acest sens:

“Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.[...] Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. [...] O, neam român, am grăit acum cârmaciului cel de peste tine, pe care cu minunea Mea l-am întărit iarăşi la cârma ta. O, roagă-te mereu pentru biruinţa lui cea bună şi a ta de la Mine, căci vremea este grea, şi voiesc să-ţi fiu sprijin şi ocrotire, fiule român.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 9-12-2009)

Dar cea mai mare minune de pe pământ a “Dumnezeului” Pucioasei rămâne “poporul” Său cel ales, în timp ce restul omenirii este “împărăţia satanei” care nu va mai rămâne multă vreme pe pământ, ci va arde curând, ca să nu mai fie:

“Minune a Sa te are Domnul pe pământ între oameni acum, poporule iubit, şi altceva nu mai are Domnul pe pământ acum, ci are satana împărăţie mare în om şi peste tot pe pământ, dar împărăţia lui Dumnezeu este cu putere şi este cu cei credincioşi şi nu poate nimeni s-o biruiască pe ea, căci ea este cea nevăzută, şi de aceea este. Fiţi împărăţia lui Dumnezeu fiecare din voi, că numai ea va mai rămâne pe pământ, numai Dumnezeu, iar tot ce nu e pe pământ locaş al Său, toate vor arde câte nu sunt cu El.” ( Citat din “Cuvântul lui Dumnezeu de la Pucioasa” din data de 14-12-2009)