Copiii nebotezati, pe picior de egalitate cu sinucigasii ?

[georgeval]

Recomand a se lectura cu atentie Despre pruncii care mor prematur de Sfantul Grigorie de Nyssa.
Am luat un fragment.
"Sa presupunem la un ospat o bogatie variata de mancaruri si sa ne inchipuim ca intre toti oaspetii veniti acolo era unul care cunostea exact gusturile si inclinarile tuturor invitatilor din intreaga multime, stiind si ce-i place fiecaruia si ce nu. Acestui om i s-a incredintat atata putere si raspundere, incat putea sa randuiasca, singur, pe seama fiecaruia, ceea ce credea el ca le convine sau nu, avand libertatea sa randuiasca lucrurile in asa fel incat nici sa nu-i imbolnaveasca cu mancarurile, dar si sa pregateasca mancari cat mai hranitoare fara sa provoace tulburari in stomacul oaspetilor prin multimea bucatelor. Pe langa acesta se mai afla acolo, ales din multimea pivnicerilor, si unul mai mare peste bauturi, care era si capetenia petrecerii, care trebuia sa serveasca bauturile trebuind sa fie incontinuu, de la inceput pana la sfarsit, in buna dispozitie, inveselind pe toti, dar' ferindu-se curat de orice betii si alte nebunii.
Dupa cum unuia nu-i place mirosul unor bucate, in care lipseste - zice altul - ce-i mai de dorit, acuzand pe capetenie de nepricepere, care ar face asa ceva din invidie, iar nu ca pe unul care lucreaza in numele Providentei dumnezeiesti. Daca ne gandim la cei care in urma bauturii au o tinuta necuviincioasa dedandu-se la vomitari, gesturi urate si la rostirea unor cuvinte nepotrivite, acestia multumesc celui care i-a certat mai inainte, incat acum s-a putut stapani de la astfel de fapte lipsite de masura.
Daca am inteles bine pilda spusa adineaori, ne va fi usor s-o aplicam la intelesul temei propuse. Si care-i aceasta tema? Carei cauze se datoreste faptul ca in stradania lor parintii care pun cel mai mare pret pe faptul de a-si asigura dupa ei un urmas vrednic, Dumnezeu rapeste totusi adeseori fara vreme, la o varsta prea putin dezvoltata, pe unele din fiintele pe care le-a plasmuit? Celor care pun astfel de intrebari le amintim pilda cu banchetul, caci la masa vietii sunt multe si variate bucate (sa ma intelegi bine cand ti-am vorbit de destoinicia pregatirii bucatelor si de pregatirea lor dupa diferite gusturi, caci nu toti cauta sa-si indulceasca viata cu mierea placerilor, ci pentru ei undeva viata e condimentata dupa gusturi mai piperate, cum nascocesc, de pilda, cei ce alearga dupa placeri si dupa dresuri de tot felul incat sa le gadile stomacul cu mai multa acreala, cu mai multa sare si cu mai mult piper), pentru ca nu toate indeletnicirile cer sa ne indulcim viata, facandu-ne-o mereu placuta si vesela, ci in unele cazuri viata ne-a adus prea multa saratura in bucate, alteori ea are gust piperat, otetit, cu gust amar si uneori acru, adeseori ramanandu-ne hrana nemistuita si greu de acceptat multe din intamplarile vietii, multe din vasele din care mancam fiind pline de falsitate si de inselaciune, multi din oaspeti punand sa fiarba in aceeasi oala pacatul ingamfarii la un loc cu inselaciunea gatelii, altii prajesc si beau laolalta nerusinarea cu ratacirea betiilor nesfarsite, pe cand altii pun alaturi vomitarea gresitei lor judecati cu insinuarile cele mai rusinoase ale desfranariisl. Ca sa nu intarzie prea mult cu pregatirea unui astfel de banchet, cel care nu-i in stare sa se poarte cinstit si cuviincios la masa e scos mai devreme din ceata comesenilor ca sa nu faca ceva ce nu se cade in astfel de intalniri, apucaturi care se potrivesc mai mult pornirilor dobitoacelor."

[Erethorn]

Eu mi-am format o opinie despre povestea asta cu mantuirea si botezul, nu stiu cat e de "canonica", dar e a mea si o sustin.

Calea de la moarte la viata, de la iad la rai, e ca un fluviu sau un lac care trebuie traversat.

Prin pacatul originar, omul si-a pierut capacitatea de a inota, si nu mai poate trece singur pe cealalta parte a fluviului.

Dumnezeu, in nemarginita sa indurare, a gasit cu cale sa pregateasca o corabie mare, al carei capitan este Mantuitorul nostru, o corabie careia ii spunem Biserica si care poate duce oamenii de pe o parte a fluviului pe alta, cu conditia ca ei sa doreasca sa treaca, sa doreasca sa se imbarce pe corabie, si sa fie de acord ca, pe perioada traversarii, sa I se supuna capitanului.

Pentru ca nu cumva, din prostie, din greseala, din prea mare graba, din nestiinta, unii oameni sa se napusteasca sa traverseze fluviul inot sau cu mijloace improvizate, si astfel sa riste sa se inece, oamenilor li s-a explicat foarte clar ca "numai corabia aceasta va poate trece pe celalalt mal, si numai acest capitan". Asa ca trebuie neaparat sa va luati bilet. (a se citi, numai Biserica, numai Hristos, numai botezul).

Asa fiind, mamele si tatii, care au copii mici, nu mai stau sa-i intrebe pe acestia daca vor bilet. Le cumpara bilet si ii imbarca pe corabie.

Ce se intampla insa daca un copil este scapat din brate, pierdut sau uitat pe mal inainte ca parintii sa se imbarce ?

Probabil, copilul va incerca, atat cat ii sta in putinta, din instinct, sa se tarasca si sa inoate spre malul cel bun.

Ramane intrebarea - ce va face capitanul ?

Raspunsul, asa cum il vad eu, cred ca e clar. Daca ti-ai dorit cu adevarat sa ajungi pe malul cel bun, capitanul te va ajuta. Daca nu te-ai imbarcat pe corabia cea buna, din greseala, sau daca ai cazut peste bord, si totusi iti doresti sa ajungi pe malul cel bn, capitanul se va milostivi si te va trage din apa.

Chiar daca te-ai imbarcat pe vreo alta corabie (a se citi, alta religie), si ai vaslit bezmetic, uneori in zig-zag, alteori in cerc, dar cu dorinta de a ajunge neaparat pe malul cel bun, cu dorinta de a avea un capitan adevarat, tot capitanul Hristos te va trage, pe jumatate inecat, pe mal, dupa ce corabia ta se va fi sfaramat de stanci.

In final, nimeni nu se mantuieste fara Hristos. Dar cei care, imbarcati pe corabia Bisericii crestine, plang pentru ca un copilas a ramas (din vina lor) in urma, sa nu planga, si sa aiba incredere in capitan. S-ar putea ca, ajungand pe malul cel bun, sa-l gaseasca pe copilas asteptandu-i.

[Danut7]

ajung in Rai..

[anamaria.petre]

În prealabil postat de cristina2012

Acesta din urma este un crestin, la fel de crestin ca oricare alt crestin din Biserica si care beneficiaza obligatoriu de toate serviciile pe care Biserica le ofera.

Nu cred ca multi preoti ar fi de acord cu tine, ba chiar s-ar putea sa facem opinie separata. Motivatia lor s-ar baza tot pe lipsa Botezului.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anamaria.petre

Daca respectivul a trecut la crestinism pe patul de moarte si si-a manifestat explicit dorinta de a fi inhumat crestineste ... de ce nu ? ... cine suntem noi sa judecam ? (nu judeca, ca sa nu fii judecat).

DAR, aici vorbim de copii crestini, nu deturna conversatia cu ipoteze fantasmagorice.

Care copii creştini ? Mie a susţine că aceia erau copii creştini mi se pare o ipoteză fantasmagorică. Sau creştinismul este ceva care se moşteneşte ? Dacă moştenim cele bune, de ce nu acceptăm că moştenim ş cele rele, cum ar fi păcatul ?

Şi eu Îl judec pe Dumnezeu. Ca şi dv. Numai că eu cred că Dumnezeu poate că le-a făcut un lucru foarte bun acelor copii.
Domnul a dat. Domnul a luat. Fie numele Domnului în veci lăudat !