Tineretul de astazi - Dezmatul de maine

[seraph]

As dori sa adaug cateva precizari, pentru ca s-a "zgariat substanta , dar nu s-a subliniat esenta" .
1. Traim in democratie , dar nici macar pe aceia de la conducere daca-i intrebi ce reprezenta acest concept pentru platon nu stiu sa-ti raspunda
2. A trecut Europa(care pt o perioada lunga de timp a fost numita Republica Christiana) prin reforma lui Luther, tot soiul de inchizitii si razboaie (care au modelat mai mult decat credem/sau decat am vrea sa recunoastem mentalitatile occidentale), toate tipurile posibile de infiltratii evreiesti (acuma nu vreau sa plasez toata vina pe evrei caci "orbul nu-l poate conduce pe orb fara sa cada amandoi in prapastie") pana la descrestinarea breslelor de zidari o data cu inceputul anilor 1700 si trecerea la speculativ si multele imprumuturi din traditiile "ezoterice" iudaice - constitutiile lui Anderson care promovau legile noahide si ereziile de toate tipurile. Renascentismul, umanismul, iluminismul toate acestea au afectat teribil mentalitatea occidentala .
3. Peste noi a fost comunismul si Cuza cu minunatiile lui cu secularizarea averilor manastiresti.
4. Pe langa aceste mici expuneri, sa nu uitam ca Romania se afla in zona tampon dintre apus si rasarit - si desi mentalitatea noastra si credinta apartin strict rasaritului (sa mi se ierte exprimarea) , o data cu caderea comunismului am inceput sa tindem foarte mult spre occidentali.
5.Pt. Collaps - pentru dependenta societatii de pastile(de orice gen ), este cat se poate de clara mana Satanei(si aici cred ca esti de acord cu mine) in toate aceste firme de medicamente- situatie mai nou denumita farmacratie
Daca cunoastem radacina chestiunii ,ar trebui sa ne fie mult mai usor sa discernem si sa nadajduim spre Dumnezeu Cel Adevarat , tineretul din ziua de astazi se poate schimba doar prin puterea exemplului .
Deja cautarile tineretului sunt in toi(in chestiunea adevaratei spiritualitati), problema este ca nu exista un sprijin/eventual din partea parintilor sau a rudelor, asa ca ei de obicei tind spre chestiuni new age-iste si usor de rumegat si digerat - cel putin asa am patit eu. Toti simtiti golul din inimile noastre si toti dorim sa umplem acel gol cu ceva.
Si vis-a-vis de problema cu terfelirea limbii va recomand din suflet romanul(as putea sal numesc profetic) 1984 scris de Orwell in 1948 - nu este aceasta esenta, dar este un punct de unde multi tineri ar putea porni cautarea(sub evidenta indrumare a unui alt om cu frica de Dumnezeu).
Doamne ajuta.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de seraph

Cuza cu minunatiile lui cu secularizarea averilor manastiresti.

"Minunatii"? Mie mi se pare ca s-a luat o decizie inteleapta cu aceasta lege. Poate nu cunoasteti contextul:

Măsura adoptată de către guvernul Mihail Kogălniceanu răspundea unor cerinţe mult mai vechi ale revoluţiei de la 1848 şi a Adunărilor ad-hoc. Problema mănăstirilor înstrăinate avea la noi o istorie mult mai lungă. Se obişnuia ca domnii şi boierii mai înstăriţi, să facă donaţii mănăstirilor, în bunuri sau în moşii. Cu timpul, veniturile mănăstirilor s-au transformat din resurse necesare desfăşurări activităţii de cult în simple surse de venit pentru patriarhiile şi mănăstirile cărora erau închinate. Obligaţiile către administraţia Ţărilor Române erau ignorate. Călugării străini beneficiau de un statut care-i scotea de sub incidenţa legilor româneşti. Ei acumulaseră, pe diverse căi, averi impresionante. Cu toate că Regulamentul Organic a introdus obligativitatea plăţii dărilor către stat în proporţie de un sfert din veniturile realizate, măsura a rămas literă moartă din cauza refuzului grecilor de a se supune acesteia. Chestiunea nu putea fi reglementată datorită sprijinului pe care Rusia şi Imperiul Otoman îl acordau Patriarhiei de la Constantinopol.

Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstireşti. În 1859, când Poarta a decis printr-un decret să le scutească de la plata contribuţiilor către stat, guvernul român şi-a manifestat autoritatea sechestrându-le veniturile. În martie 1863, consiliul de miniştri hotărăşte ca limba de oficiere a slujbelor să fie limba română, care fusese cu timpul înlocuită de alte limbi. Prevestind inevitabilul, mulţi călugări greci încercau să părăsească ţara, luând cu ei obiecte de preţ de prin mănăstiri. Autorităţile au dispus atunci condiţionarea eliberării de paşapoarte unor garanţii corespunzătoare. Astfel s-au salvat de la înstrăinare obiecte importante din patrimoniul naţional, iar multe dintre ele aveau să fie adunate un an mai târziu în cadrul Muzeului naţional de antichităţi, instituit de Cuza prin decret domnesc.

Cuza a poruncit să fie controlată gestionarea mănăstirilor, ocazie cu care au fost scoase la iveală numeroase nereguli în evidenţa şi gestionarea fondurilor. În iulie 1863 guvernul a oferit o sumă importantă călugărilor greci drept despăgubire (30 milioane franci), dar aceasta a fost refuzată. Prin aceasta se încerca o soluţionare pe cale amiabilă a unei chestiuni care avea implicaţii internaţionale delicate, dar Turcia, Austria şi Rusia se opuneau vehement. Cu toate acestea, guvernul Koglniceanu a grăbit dezbaterea şi adoptarea legii. Un rol important l-a jucat şi Dimitrie Bolintineanu, iar pe plan extern de recunoaşterea măsurii s-a ocupat în bună parte Costache Negri.

„Legea secularizării averilor mânăstireşti” a fost votată la 17/29 decembrie 1863 şi prevedea că:
„Toate averile mănăstireşti închinate şi neînchinate precum şi alte legate publice sau daruri făcute de diferiţi testatori şi donatori din Principatele Unite la Sfântul Mormânt, Muntele Athos, Sinai precum şi la mitropolii, episcopii şi la metoacele [5] lor de aici din ţară şi la alte mănăstiri şi biserici din oraşe sau la aşezăminte de binefacere şi de utilitate publică, se proclamă domeniuri ale Statului Român, iar veniturile acestor aşezăminte vor fi cuprinse în bugetul general al statului”.

În total au fost trecute în proprietatea statului 75 de mănăstiri închinate bisericii greceşti, dintre care 44 din Ţara Românească şi 31 din Moldova, care deţineau la rândul lor mai multe metocuri şi moşii. Numărul moşiilor închinate era de 560 (366 în Ţara Românească şi 194 din Moldova) [6]. Ele totalizau circa un sfert din teritoriul arabil al ţării, plus numeroase păduri.
Legea secularizării prevedea o compensaţie de 82 milioane lei (din care aveau să se scadă 31 milioane datoare statului de aşezămintele religioase), o sumă mare pentru bugetul ţării, bani pe care călugării greci i-au refuzat nemulţumiţi. Conducerea Bisericii Ortodoxe a hotărât să refuze oferta făcută de statul român, în speranţa că Puterile garante vor interveni. În final călugărilor nu li s-a mai plătit nimic. Pentru a nu avea aparenţa unei legi xenofobe, au fost secularizate deopotrivă şi averile mănăstirilor româneşti care nu ţineau de greci. Măsura a suscitat protestele vehemente ale Turciei, dar în ciuda acestora Cuza a mers înainte cu aplicarea ei. Moşiile recuperate au format Domeniile Statului. O bună parte dintre ele au fost divizate în loturi şi atribuite ţăranilor împroprietăriţi în reforma agrară care a urmat (vedeţi şi articolul Reforma agrară din 1864). Peste câţiva ani, în timpul domniei lui Carol I, Parlamentul a declarat definitiv închisă problema mănăstirilor închinate.

[Intreband]

Tineretul din ziua de azi e intr-o stare de mare, mare confuzie... masa asta de oameni, oricat de libertina ori dezmatata, trebuie sa isi raspunda unor foarte mari intrebari, si trebuie sa scuture de pe umerii tarii un ditamai jegul moral - fiindca la asta a dus comunismul. Libertatea poate fi inselatoare - dar atunci cand un om greseste "liber", nu e nimic mai rau decat un spectator de pe margine care il judeca si-i zice "vezi, nu esti bun de nimic".

Perioada actuala INCA nu e praf ; INCA nu putem vorbi de Sodoma si Gomora. Atata timp cat INCA se mai poate face ceva, apoi cei care nu sunt confuzi, si INCA mai stiu sa distinga binele de rau, e si de datoria lor sa actioneze. Nu legiuni, nu martiri, ca Hristos, INAINTE de a muri pentru noi, ne-a amintit acel « Iubeste-ti aproapele » si a iubit, el insusi, mai ales pe cei pacatosi. Un om greseste mai putin atunci cand e iubit si iertat, si e mai aproape de Dumnezeu.

Intrebarea nu e daca sau cum se pierde tineretul, ci ce se poate face sa li se dea o mana de ajutor?

[luminita-]

Eu cred ca de vina pt toata situatia actuala a tineretului sunt de vina libertatea prost inteleasa si accesul la prea multe informatii,multe dintre ele foarte gresite.

[colaps]

În prealabil postat de Intreband

Tineretul din ziua de azi e intr-o stare de mare, mare confuzie... masa asta de oameni, oricat de libertina ori dezmatata, trebuie sa isi raspunda unor foarte mari intrebari, si trebuie sa scuture de pe umerii tarii un ditamai jegul moral - fiindca la asta a dus comunismul. Libertatea poate fi inselatoare - dar atunci cand un om greseste "liber", nu e nimic mai rau decat un spectator de pe margine care il judeca si-i zice "vezi, nu esti bun de nimic".

Perioada actuala INCA nu e praf ; INCA nu putem vorbi de Sodoma si Gomora. Atata timp cat INCA se mai poate face ceva, apoi cei care nu sunt confuzi, si INCA mai stiu sa distinga binele de rau, e si de datoria lor sa actioneze. Nu legiuni, nu martiri, ca Hristos, INAINTE de a muri pentru noi, ne-a amintit acel « Iubeste-ti aproapele » si a iubit, el insusi, mai ales pe cei pacatosi. Un om greseste mai putin atunci cand e iubit si iertat, si e mai aproape de Dumnezeu.

Intrebarea nu e daca sau cum se pierde tineretul, ci ce se poate face sa li se dea o mana de ajutor?

Spune cineva si mai inainte: Nu ii vom putea schimba decat prin exemplul nostru. Am izbutit pana acum sa ii schimbam cu exemplul nostru ? Nu, si sunt 20 de ani in care s-au tot purtat discutii ca "Sa facem, hai sa le fim exemplu, hai sa ii ajutam" etc, nu a ajutat la nimic.

Precum spunea si capitanul Corneliu Codreanu Zelea: "Mormintele noastre vor fi cel mai inalt discurs". Pe tineri nu ii vom mai putea trezi decat prin moarte. Nu a lor, a noastra.

Anume, atunci cand vor veni vremurile cu adevarat grele, cand ni se va cere sa scoatem icoana din casa, sa nu mai purtam insemne religioase in locuri publice sau monahii dulama ca cica ar sminti oamenii apartinand altor religii, sa spunem hotarat Nu.

Sa nu lasam pe nimeni sa terfeleasca numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos si a lui Dumnezeu, oricat de mare ar fi pretul platit.

Daca este in puterea noastra, sa purcedem pe calea martiriului si a muceniciei intru Hristos si asa vom trezi cu adevarat generatiile.

Stati ma linistiti ca nu o sa se intample nimic.Asa a fost si perioada hippie si uite ca a trecut.

[Intreband]

În prealabil postat de colaps

Spune cineva si mai inainte: Nu ii vom putea schimba decat prin exemplul nostru. Am izbutit pana acum sa ii schimbam cu exemplul nostru ? Nu, si sunt 20 de ani in care s-au tot purtat discutii ca "Sa facem, hai sa le fim exemplu, hai sa ii ajutam" etc, nu a ajutat la nimic.

Precum spunea si capitanul Corneliu Codreanu Zelea: "Mormintele noastre vor fi cel mai inalt discurs". Pe tineri nu ii vom mai putea trezi decat prin moarte. Nu a lor, a noastra.

Anume, atunci cand vor veni vremurile cu adevarat grele, cand ni se va cere sa scoatem icoana din casa, sa nu mai purtam insemne religioase in locuri publice sau monahii dulama ca cica ar sminti oamenii apartinand altor religii, sa spunem hotarat Nu.

Sa nu lasam pe nimeni sa terfeleasca numele Mantuitorului nostru Iisus Hristos si a lui Dumnezeu, oricat de mare ar fi pretul platit.

Daca este in puterea noastra, sa purcedem pe calea martiriului si a muceniciei intru Hristos si asa vom trezi cu adevarat generatiile.

Pana una-alta, dupa cum am zis, inca nu ni se cere asta. Eu cred ca un dialog plin de bun simt e mai eficient. Fiindca, inainte de martiriu, e de datoria celor ce vad sa traga de maneca si sa fie ei insisi nu exemple, ci doar oameni cu bun simt. Acum cativa ani, eu am intalnit o maica in tren; era in varsta si citea din psaltire; nu mi-a predicat, ba din contra, eu am intrerupt-o. Am stat de vorba pana la statia in care am coborat; atata bun simt si severitate... umana, nu declamatii ale credintei, ci doar un dialog de la om la om. Nu mi-a vorbit de pacate, nici de Iisus, ci doar a stat de vorba cu mine. Simteam ca ma respecta si in acelasi timp ca ii sunt egala, ii simteam caldura in glas. Si totusi, nu era nici "draguta", nici mamoasa, nici nu ma ocrotea. Imi vorbea verde in fata.

"Povestea" suna banal, insa asemenea situatii au devenit incredibil de rare, intre un om care crede si unul care inca nu prea avea habar pe ce fel de lume traieste - aveam 18 ani. Si totusi, atunci cand a trebuit sa-mi pun foarte mari intrebari, povestea asta m-a ajutat si oarecum m-a ghidat. Asa ca, se poate, totusi, si asa.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de sophia

Cumva despre fiecare generatia s-a spus si se spune la fel.
Fiecare compara tinerii de la momentul respectiv cu generatiile mai varstnice.
Si fiecare generatie are partile ei negative si prostiile ei.
[...]

Compara ceea ce vezi astazi in jurul tau si in toata lumea cu generatiile din trecut, sa zicem de un secol incoace. Nu exista asemanare, suntem inraiti la maxim prin toate metodele. Sunt sigur ca in maxim 5 ani o sa umble lumea complet dezbracata pe strada si ca la televizor o sa se dea pornografii la orele de maxima audienta.

Stati sa creasca generatia atomica, vorba cuiva. Vom vedea atunci cum va arata lumea.