singuratatea

[Dutzu]

Cam tarziu scriu, dar o metoda in a scapa de singuratate, sa mearga la ASCOR (Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi). Si eu de la un afis am aflat ca exista, dupa aceea am venit acasa am cautat pe google Ascor Oradea, si am gasit ca tine slujba la bisericuta din campusul universitatii de la ora 19:00 si m-am dus, la sfarsit am facut cunostinta cu cei de acolo si acum suntem prieteni. Si se merge din cand in cand pe la manastiri, e frumos. Incercati sa vedeti daca va ajuta, mai sunt si persoane care au terminat facultatea si mai vin pe acolo, nu doar studenti. Nu ma pricep sa explic, iertati-ma!
Slava lui Dumnezeu

[Bast-et]

Singuratetea este tipica adolescentei, dar poate persista si cand esti adult.
Cred ca sensul de singuratate pleaca de la neincrederea in sine, putina autostima si neexistenta unui scop precis dar si din cauza timideti.
Pot fi singuri si acele persoane care stau tot timpul printre lume.
Eu cred ca ai trebui sa cauti noi esperiente, distractie si sa stai atenta caci singuratatea poate duce la depresie.


@colaps
Chiar ma dezamagesti, te credeam un bun crestin, dar trasmiti niste senzatii pline de ura si de fanatism in jurul tau.
Identificandu-ma cu vreo 5 caracteristici/idei din firma ta, sper sa nu intalnesc in viata persoane ca tine.

[florin_moisii]

Acolo unde există iubirea lui Hristos singurătatea se risipeşte. Eşti liniştit, bucuros, plin...

[Sf.Asteapta]

Singurătatea este o binecuvântare pentru cel cu adevărat credincios, misticul. Atunci poţi împărtăşi toate bucuriile sau tristeţile tale cu cel mai bun prieten al omului: Dumnezeu. El nu le înşeală niciodată aşteptările oamenilor singuri. Dumnezeu este empatic - resimţind întocmai stările noastre - şi telepatic - receptându-ne fiecare gând pe care i-L dedicăm. Omul singur are privilegiul de a se împărtăşi cu prietenia iubitoare, afecţiunea lui Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie să Îl considerăm cu adevărat prietenul nostru intim, invizibil, dar totuşi sesizabil ca o stare benefică şi ca o energie plăcută în zona pieptului şi a capului.

[Traditie1]

Singuratatea apasa pe cei care nu cred în Dumnezeu sau care cred gresit în Dumnezeu. Trebuie sa avem credinta într-un Dumnezeu-persoane, viu, rational, prezent permanent. Atunci nu o sa ne mai simtim niciodata singuri sau sa ne plictisim.




Dar mai este un fel de singuratate care ne apasa uneori, aceea rezultata din parerea celorlalti despre noi. Daca ceilalti ne vad ca pe niste singuratici vom ajunge sa ne simtim si noi la fel (si asta se aplica si la orice parere a celorlalti despre noi). La aceasta trebuie sa raspundem cu ignorarea parerii celorlalti. Cineva facuse un topic despre influenta negativa a parerii altora despre noi. Trebuie sa ne scuturam de aceasta influenta, sa-i consideram pe ceilalti nereprezentativi daca parerea lor despre noi nu ne convine si nu are baze moral-crestine, asa cum se întâmpla de multe ori. Trebuie sa devenim puternici fara ajutorul relatiilor sociale.





Sub alt aspect, acela al singuratatii concrete, al lipsei prezentei altor oameni, aceasta, alternata cu momentele când suntem în prezenta altora e necesara echilibrului si starii noastre de fericire. În singuratate ne regasim pe noi, ne punem gândurile în ordine.




În general, cred ca trebuie sa vedem versetul de la 1 Tesaloniceni 5, 16, Bucurati-va pururea, ca un sfat extrem de folositor. Este posibil sa întoarcem toate situatiile în mod benefic si sa fim nu doar lipsiti de stres si angoase ci efectiv fericiti în orice moment, cu conditia sa traim potrivit poruncilor divine.

[Samy02]

Poate ai in orasul tau un centru de voluntariat, ceva organizat si bine pus la punct. Odata sau de doua ori pe luna sa poti merge acolo si sa poti ajuta pe cineva, un copil , un batran.......singuratatea nu e buna, putin cate putin te aduce spre tristete....depresie....izolare.....

[Radu32]

În prealabil postat de Sf.Asteapta

Singurătatea este o binecuvântare pentru cel cu adevărat credincios, misticul. Atunci poţi împărtăşi toate bucuriile sau tristeţile tale cu cel mai bun prieten al omului: Dumnezeu. El nu le înşeală niciodată aşteptările oamenilor singuri. Dumnezeu este empatic - resimţind întocmai stările noastre - şi telepatic - receptându-ne fiecare gând pe care i-L dedicăm. Omul singur are privilegiul de a se împărtăşi cu prietenia iubitoare, afecţiunea lui Dumnezeu. Dar pentru asta trebuie să Îl considerăm cu adevărat prietenul nostru intim, invizibil, dar totuşi sesizabil ca o stare benefică şi ca o energie plăcută în zona pieptului şi a capului.

Ce fel de crestin esti tu ,mai omule, cu pseudonimele astea ? " Sf. asteapta "..."pastele cailor "...si alte cuvinte, cam ciudate si care suna a batjocura la adresa celor sfinte !
As putea sa mai inteleg ,daca ai zice ca esti o persoana cu mult umor, dar...si asa, e un umor cam...pagubos, nu crezi???

[tigerAvalo9]

Da,dar totusi singuratatea te face depresiv(sever),abatut,suparat pe viata si plictisit daca nu iti gasesti mai repede ocupatie.Sa nu uitam ca exista si sinucideri din motivul singuratatii si boli psihice.

[zoridezi]

În prealabil postat de tigerAvalo9

Da,dar totusi singuratatea te face depresiv(sever),abatut,suparat pe viata si plictisit daca nu iti gasesti mai repede ocupatie.Sa nu uitam ca exista si sinucideri din motivul singuratatii si boli psihice.

Nu toti au acelasi temperament.
Ca mai sunt cativa interiorizati, care stau singuri de oftica, asta-i alta treaba.
Eu am cunoscut persoane care nu suportau singuratatea nici macar o zi si daca se intampla sa ii paraseasca cineva la care tineau, erau super deprimati si aveau numai ganduri de suicid. De obicei oamenii se sinucid din cauza oamenilor, fie ca ii dezamagesc, fie ca nu-i baga in seama. Dar cel care nu cauta atentia oamenilor, de ce sa-l doara? Numai de prostia lui, poate...

[iustin10]

Singuratatea e a celor care stau pe acest forum,viata adevarata este :
in manastire(comuniunea desavarsita),
in Biserica (acolo e o comuninune fara vorbe),
in familie
la terasa cu prietenii(comuniune adevarata dar fara desavarsire)