Coborarea la iad a Mantuitorului

[eclesiastul]

În prealabil postat de Danut7

1Petru 4:6 Că spre aceasta s-a binevestit morţilor, ca să fie judecaţi ca oameni, după trup, dar să vieze, după Dumnezeu cu duhul.

Daca citesti atent versetul, si intreg pasajul de la 1 la 6, vei vedea ca mortilor carora le-a fost vestita Evanghelia le-a fost vestita cand erau in viata, nu dupa ce au murit.
Dc ar le-ar fi vestita dupa ce a murit cum ar fi putut ei sa fie judecati dupa trup dc erau morti?In al doilea rand, cum ar fi putut ei sa mai traiasca pentru Dumnezeu dc erau morti? Nu are nici un sens...
Si ca o intrebare, de ce crezi ca trebuia Hristos sa le vesteasca mortilor Evanghelia, crezi ca nu au auzit-o cand erau in viata?Noe,Avraam,Iacov,Iov etc au auzit Evanghelia cand erau in viata, pe asta si-au si bazat credinta, dar la momentul cand Petru scria epistola ei erau morti.

În prealabil postat de zoridezi

Atunci de ce lumea spune ca le-a propovaduit mortilor?

Ca sa corespunda cu ideile aberante din mintea lor.

În prealabil postat de zoridezi

Si de ce trebuia sa-Si proclameze victoria asupra mortii?

Victoria asupra mortii si-a proclamat-o prin inviere in ziua intai a saptamanii.

[glykys]

Ce poate gandi copilul din Occident care merge la catehism sau adultul rostindu-si Crezul, in fata acestui articol de credinta: Hristos "S-a pogorat la iad"? Cuvantul "iad" nu aduce in mintea celor apartinand sferei de cultura occidentala imaginile medievale sculptate in timpanele sau pe capitelurile catedralelor, si anume: diavoli incornorati si cu copite despicate, pacatosii aruncati in cazane clocotinde?
Pe de alta parte, o cateheza a fricii, intemeiata pe teama de iad, nu si-a desfasurat elocinta in atatea predici de-a lungul veacurilor? Actuala tacere a Apusului cu privire la pogorarea la iad nu vine oare din dorinta de a se elibera de un fragment din Crez considerat a fi prea marcat de vechile mituri?
Evolutia sensibilitatii colective si o conceptie noua a omului, mai preocupata sa transforme lumea prezenta decat sa se piarda in consideratii mitice cu privire la lumea de dincolo, il indeamna pe omul contemporan sa "demitizeze" si sa dea deoparte predica despre iad. Pe de alta parte, luptele lumii actuale sunt si asa destul de crude, ce s-ar mai putea spune despre iad?
Slujba Utreniei din Sambata Mare raspunde: "Pe pamant ai venit, pe Adam sa-l mantui, si pe acesta negasind, jos te-ai pogorat; pan-la iad, Stapanul meu, l-ai cautat".
Epistola catre Evrei este cea care ne lumineaza credinta: "Prin faptul ca a supus Lui toate intelegem ca nimic nu I-a lasat nesupus. Prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om. Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata" (Evrei 2, 8-15).
Nu-I spunea Hristos Tatalui: "Eu Te-am preaslavit pe Tine pe pamant, lucrul pe care Mi l-ai dat sa-L fac L-am savarsit" (In. 17, 4).
In ziua Cincizecimii, Petru o va spune cu tarie: "Iisus, pe Care Dumnezeu L-a inviat, dezlegand durerile mortii, intrucat nu era cu putinta ca El sa fie tinut de ea" (F.A. 2, 24).


Continuarea articolului - http://www.crestinortodox.ro/sarbato...rii-69596.html - pentru cei interesati, fireste!

[cuvant]

Spre bucurie este a ne marturisi dreapta credinta, iar de ne-om indeparta de la izvorul ortodoxiei mare o fi ratacirea noastra. Trebuie sa fim mult mai cumpatati in a insirui versete, caci Cuvantul este foarte tainic, si in Cuvant este multa putere. Dar puterea, este un dar, caci in dar toate le primim, si darul se revarsa peste cei luminati, smeriti. Lumina cum ar putea-o cuprinde intunericul din noi..Cuvantul este si va fi, caci prin puterea Cuvantului s-a creat lumea vazuta si nevazuta. Dar dupa cum ne invata biserica noastra cea draga, chiar si Sfintii Parinti erau asa mai rezervati uneori in a talmaci Cuvantul, caci jertfa te apropie, te dezleaga din legaturile necunoasterii, rugaciunea si postul te inalta din smerenia ta, dar noi fiind din lume, purtam intreaga lume dupa noi si totusi indraznim a spune ca suntem in cunoastere. Sa ne ajute Bunul Dumnezeu si sa ne lumineze.
Tot spre bucuria noastra este a marturisi importanta pe care o acorda biserica noastra cea draga rugaciunii. In sine acest punct este oarecum bine sa-l atingem, caci rugaciunea izvorata dintr-o inima curata este darul ce-l inalta pe om, in simplitatea lui, in sinceritatea lui. Rugaciunea sincera, curata este cea care modeleaza intreaga noastra fiinta, ne poarta din intuneric spre lumina, din necunoastere la adevar, din nepasare in ascultare.
Si o mai fi o bucurie care le covarseste pe toate, aceasta bucurie ramane oarecum o mare taina, ea izvoraste dintr-o dragoste neconditionata. Caci Dumnezeu nemarginitul, Dragostea neinfinita isi revarsa ce are mai de pret, Dumnezeu Cuvantul, Lumina cea dumnezeiasca coboara pe pamant din iubire pentru fiul cazut, fiul ratacit. Si aceasta bucurie a intruparii Domnului nostru Iisus Hristos, a jertfei de pe Cruce poarta cununa invierii.
Si oricum om cugeta , om privi, om glasui noi, prin Invierea Domnului, omul se uneste cu Dumnezeirea, si mare dar ne-a fost lasat spre a-l purta cu bucurie. In ortodoxie, avem bucuria Sfintilor de langa noi, rugaciunile lor neincetate se revarsa mereu, si noi ramanem intr-o comuniune neincetata.
Uneori o fi mai lung drumul, dar e bine de l-om putea strabate. Dragul meu eclesiast crestinul ortodox se roaga mereu pentru cei trecuti la cele vesnice(judecata particulara are o mare importanta), caci rugaciunea are mare putere si o rugaciune izvorata dintr-o inima curata lumineaza intreg iadul.
Dumnezeu in mijlocul nostru
Dumnezeu in mijlocul nostru

În prealabil postat de zoridezi

O scena pe care n-am inteles-o din Biblie este coborarea Mantuitorului la iad.

Nu scrie asta in Biblie, doar in unele comentarii

În prealabil postat de zoridezi

De ce trebuia sa propovaduiasca mortilor?

Mantuitorul nu a facut asa ceva.