Ce boala, din lista de sapte, aveti ?

[iosif]

personal dupa mai bine de 50 de ani , am scapat de : lacomie , zgarcenie , lene si desfranare , in rest : La lupta inainte !. .


Frate Cristi...sa fi scapat tu asa de usor de aceste patimi care zac in noi pana la sfarsitul vietii? Faptul ca ele nu se manifesta nu inseamna ca ele nu mai exista...! De diavol si de patimi trebuie sa ne pazim pana in ultima clipa a vietii. Cand ai crezut ca ai scapat de vreuna...apoi sa stii ca mai mult s-a intarit!

Asa cu trezvie la lupta inainte!

[iosif]

În prealabil postat de cristiboss56

personal dupa mai bine de 50 de ani , am scapat de : lacomie , zgarcenie , lene si desfranare , in rest : La lupta inainte !. . .

Frate Cristi...sa fi scapat tu asa de usor de aceste patimi care zac in noi pana la sfarsitul vietii? Faptul ca ele nu se manifesta nu inseamna ca ele nu mai exista...! De diavol si de patimi trebuie sa ne pazim pana in ultima clipa a vietii. Cand ai crezut ca ai scapat de vreuna...apoi sa stii ca mai mult s-a intarit!

Asa cu trezvie la lupta inainte!

[cristiboss56]

În prealabil postat de iosif

Frate Cristi...sa fi scapat tu asa de usor de aceste patimi care zac in noi pana la sfarsitul vietii? Faptul ca ele nu se manifesta nu inseamna ca ele nu mai exista...! De diavol si de patimi trebuie sa ne pazim pana in ultima clipa a vietii. Cand ai crezut ca ai scapat de vreuna...apoi sa stii ca mai mult s-a intarit!

Asa cu trezvie la lupta inainte!

Ce bucurie sa te revad dupa atata timp , draga Iosif ! Revenind la subiect , personal cred ca "microbul " exista in mine , dar sper din tot sufletul sa-mi intaresc sistemul imunitar , si ca prima masura , voi indesi Sfanta Impartasanie , cea ce ma obliga sa dublez cel putin zilele de post dintr-o luna si dublarea Sfintei Spovedanii . Este o masura ce am luat-o tocmai in lupta preventiva ce o duc , si ca o mica " pedeapsa " ce mi-o aplic singur . Astfel timpul "liber" dedicat celor rele si nefolositoare se va rduce aproape de 0 . TREBUIE SA NE DISCIPLINAM FRATILOR , CACI TIMPUL TRECE NEMILOS PESTE NOI , IAR AMANAREA ASTA NENOROCITA NU FACE DECAT SA NE AFUNDE CAT MAI MULT IN MLASTINA PACATELOR . DECI : LA LUPTA INAINTE !

[casiana]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Suntem învăţaţi că păcatele sunt de multe feluri, dar sunt încadrabile unor tipuri de păcat care sunt ireductibile unele la altele. Acestea sunt cele şapte păcate capitale (sau poate că vicii ar fi mai corect). Aceasta este "fiara cu şapte capete". Lista lor este: mandria, zgârcenia, desfranarea, invidia, lacomia, mania, lenea. Interesant e că le-am găsit înşiruite şi în altă ordine, dar întotdeauna orice fel de listă începe cu mândria şi se termină cu lenea.

Voi de care boală sau boli aveţi ?

Recunosc ca toate aceste pacate imi sunt cunoscute, dar cred ca de mandrie bolesc in primul rand..Nu stiu cum sa fac sa scap de ea pentru ca simt foarte des ca orice fapta buna parca tot din mandrie o fac..din nevoia de apreciere si lauda.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acestea sunt cele şapte păcate capitale (sau poate că vicii ar fi mai corect). Aceasta este "fiara cu şapte capete". Lista lor este: mandria, zgârcenia, desfranarea, invidia, lacomia, mania, lenea.

Din cate stiu, aceste sapte pacate se numesc si pacate de moarte. E adevarat ca oricare din acestea il opreste pe om de la Sfanta Impartasanie?

[Mihnea Dragomir]

Acestea şapte sunt ca nişte "arhetipuri", din ele derivă toate păcatele.
Păcatele de moarte, care duc la căderea din starea de har şi îl opresc pe om de la Sf Împărtăşanie, sunt încălcările celor 10 porunci ale lui Dumnezeu şi încălcările poruncilor Bisericii, dacă sunt făcute cu deplină intenţie şi deliberare suficientă.

Spre exemplu, avortul. Dacă este făcut cu deplină intenţie, este păcat de moarte, fiindcă e încălcare a poruncii "să nu ucizi". Dar, dacă e vorba de un avort spontan, nu este nici un păcat, fiindcă nu există nici un fel de intenţie. Între acestea două se află situaţia frecventă în care există intenţia de avort dusă până la capăt, dar autorul (autoarea) nu are reprezentarea faptei şi nu se gândeşte că aceasta este omor. Aceasta este starea de ignoranţă, care poate diminua gravitatea păcatului. Ignoranţa poate fi vinovată (atunci când nu ştie, dar ar fi trebuit să ştie şi ar fi putut să ştie că avortul este crimă) sau poate fi invincibilă. Deci, păcatul nu este dat numai de materia păcatului, ci foarte mult contează intenţia şi deliberarea.

Iată, vă dau alt exemplu unde se gerşeşte adesea chiar de către cei mai înaintaţi în credinţă. Să presupunem că este vineri, zi în care toţi catolicii nu au voie să mănânce carne, iar încălcarea acestei reguli este materie gravă (e poruncă a Bisericii). Dar cineva, crezând că este joi, gustă o bucată de friptură. Apoi, realizează că este vineri şi se gândeşte: "Doamne iartă-mă, dacă tot am stricat postul, acum mănânc toată friptura !" Când a fost consumat păcatul ? Nu la prima bucată, deoarece autorul era în ignoranţă. Neştiind că e vineri, nu a făcut nici un păcat sau a făcut unul extrem de uşor, pentru care simpla căinţă e suficientă. Dar, deîndată ce Sf Spirit l-a luminat pe el şi şi-a dat seama că este zi oprită, trebuia să nu mai continue să mănânce carne. Acum, nu se mai poate împărtăşi până ce starea de graţie nu va fi restaurată prin Taina Spovezii. Iată cum exact aceeaşi materie: mâncatul cărnii în zi oprită, înseamnă într-un caz inexistenţa păcatului, iar în celălalt păcat de moarte. Iată cât de importantă este intenţia !

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Acestea şapte sunt ca nişte "arhetipuri", din ele derivă toate păcatele.
Păcatele de moarte, care duc la căderea din starea de har şi îl opresc pe om de la Sf Împărtăşanie, sunt încălcările celor 10 porunci ale lui Dumnezeu şi încălcările poruncilor Bisericii, dacă sunt făcute cu deplină intenţie şi deliberare suficientă.

Spre exemplu, avortul. Dacă este făcut cu deplină intenţie, este păcat de moarte, fiindcă e încălcare a poruncii "să nu ucizi". Dar, dacă e vorba de un avort spontan, nu este nici un păcat, fiindcă nu există nici un fel de intenţie. Între acestea două se află situaţia frecventă în care există intenţia de avort dusă până la capăt, dar autorul (autoarea) nu are reprezentarea faptei şi nu se gândeşte că aceasta este omor. Aceasta este starea de ignoranţă, care poate diminua gravitatea păcatului. Ignoranţa poate fi vinovată (atunci când nu ştie, dar ar fi trebuit să ştie şi ar fi putut să ştie că avortul este crimă) sau poate fi invincibilă. Deci, păcatul nu este dat numai de materia păcatului, ci foarte mult contează intenţia şi deliberarea.

Iată, vă dau alt exemplu unde se gerşeşte adesea chiar de către cei mai înaintaţi în credinţă. Să presupunem că este vineri, zi în care toţi catolicii nu au voie să mănânce carne, iar încălcarea acestei reguli este materie gravă (e poruncă a Bisericii). Dar cineva, crezând că este joi, gustă o bucată de friptură. Apoi, realizează că este vineri şi se gândeşte: "Doamne iartă-mă, dacă tot am stricat postul, acum mănânc toată friptura !" Când a fost consumat păcatul ? Nu la prima bucată, deoarece autorul era în ignoranţă. Neştiind că e vineri, nu a făcut nici un păcat sau a făcut unul extrem de uşor, pentru care simpla căinţă e suficientă. Dar, deîndată ce Sf Spirit l-a luminat pe el şi şi-a dat seama că este zi oprită, trebuia să nu mai continue să mănânce carne. Acum, nu se mai poate împărtăşi până ce starea de graţie nu va fi restaurată prin Taina Spovezii. Iată cum exact aceeaşi materie: mâncatul cărnii în zi oprită, înseamnă într-un caz inexistenţa păcatului, iar în celălalt păcat de moarte. Iată cât de importantă este intenţia !

Mihnea,

Intai de toate, multumesc pentru raspuns.

Este evident ca avortul face parte din lista pacatelor grave, pacate criminale care sunt in categoria celor stigatoare la cer. Deosebit de grave sunt si uciderea, oprirea platii lucratorilor, desfranarea impotriva firii, asuprirea vaduvelor si a orfanilor, lovirea cuiva... Vezi aici, iti va folosi si tie la marturisire: http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro...spovedanie.pdf .

Intrebarea mea este foarte delicata si inca astept un raspuns la ea, pentru ca unii asa sustin, ca cele sapte pacate capitale il opresc pe crestin de la Sfanta Impartasanie. Si nu ma refer aici la greseli, ci la pacate; stiu bine diferenta dintre greseala si pacat.

Ca exemplu, intr-o zi de Ianuarie a fost post negru si, nestiind, am mancat o bucatica de carne dimineata. N-a fost pacat, e logic. Dar, ca urmare, m-a durut ingrozitor burta toata ziua...

Salutari catolicilor de pe forum. :)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Intrebarea mea este foarte delicata si inca astept un raspuns la ea, pentru ca unii asa sustin, ca cele sapte pacate capitale il opresc pe crestin de la Sfanta Impartasanie.

Nu neapărat. Sunt predispoziţii. Nu poţi să spui "lenea te opreşte de la Sf Împărtăşanie". Dacă din lene nu ai spălat vasele e una, dacă din aceeaşi lene nu te duci duminică de duminică la biserică e alta.

Nici nu poţi să spui "invidia opreşte de la Sf Împărtăşanie". Sunt ofticat că un coleg al meu a fost avansat e una. Îi sap postul lui, folosind calomnii şi jurând strâmb împotriva lui e alta. Să nu uităm că diavolul se ascunde în detalii.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Nu neapărat. Sunt predispoziţii. Nu poţi să spui "lenea te opreşte de la Sf Împărtăşanie". Dacă din lene nu ai spălat vasele e una, dacă din aceeaşi lene nu te duci duminică de duminică la biserică e alta.

Nici nu poţi să spui "invidia opreşte de la Sf Împărtăşanie". Sunt ofticat că un coleg al meu a fost avansat e una. Îi sap postul lui, folosind calomnii şi jurând strâmb împotriva lui e alta. Să nu uităm că diavolul se ascunde în detalii.

Lenea nespalarii vaselor duce la mai multa munca dupa aia, insa lenea care ne tine acasa duce la si mai multa necredinta. Pentru ca toate pacatele sunt consecinte imediate ale lipsei de credinta, nu?

Daca vrei sa furi premeditat postul cuiva, jurand stramb, mintind, calomniind, atunci nu prea mai mai putem vorbi de crestinism aici. Asta provine dintr-o totala necredinta, care este pacat impotriva Duhului Sfant, care nu se iarta nici acum, nici altadata.

Eu cred ca aceste sapte pacate capitale (sau de moarte), luate in forma lor minora, de iertat (m-am laudat intr-o conversatie fara sa ma gandesc prea mult inainte, m-am trezit cam tarziu dimineata lenevind in pat, am adormit de oboseala fara sa-mi fac pravila de seara, am mancat infulecand, nu am dat de fiecare data milostenie din graba, am reactionat cam brusc cand am fost suparat de cineva, am barfit pe altii, i-am invidiat, m-am lasat furat de pofta ochilor samd) nu-l opresc pe crestin de la Impartasanie. Problema este insa daca ne hotaram ferm sa NU le mai comitem si sa ne para rau ca le-am savarsit! Daca ne hotaram sa fim atenti cu ispitele care vin din senin cateodata. Aici e durerea cea mare... Suntem noi hotarati sa ne pocaim cu adevarat sau numai ne prefacem ca suntem impacati cu Dumnezeu, pentru confortul duhovnicesc? Suntem prieteni cu Hristos sau doar ne amagim subtil constiinta?

[iustin10]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Mihnea,
Ca exemplu, intr-o zi de Ianuarie a fost post negru si, nestiind, am mancat o bucatica de carne dimineata. N-a fost pacat, e logic. Dar, ca urmare, m-a durut ingrozitor burta toata ziua...

Salutari catolicilor de pe forum. :)

Pai la cate sute si mii de astfel de pacate cu stiinta ,am facut,inseamna ca duhovnicul meu nu e bun de nimic,iar impartasirea mea nu are nici o valoare.
Sunt de acord ca dezlegarile see dau usor.Dar nici pacatul nu cred caa ne paraseste vreodata,mereu sun t gesturi sau ganduri mici ,prin care il facem.Si in concluzie nimeni nu s-ar mai impartasi ,poate unul dintr-un cartier intreg