|
|
|
|
|
#41
22.02.2010, 17:08:41
|
||||
|
||||
Citat:
Pentru ca te razvratesti impotriva Lui Dumezeu, as vrea sa te intreb insa, de ce ati avut o relatie de 10 ani pana cand in sfarsit ati facut casatoria civila si de ce nu ati facut si o nunta crestineasca cum se cuvine la inceputul vietii de familie? Nu cumva situatia de acum este o lucrare gresita a voastra. NU ma refer la o pedeapsa divina, ci doar la diferite greseli, mai mari sau mai mici, dar care in final sa duca la dezastrul prezent. Sa o iei de la capat cu acest om ar avea rost numai daca ar fi vindecat complet (psihterapie, viata duhovniceasca...). Mai bine vorbeste cu parintii tai. Iti dai seama ce durere va fi pe ei, cand vor afla ca nici macar nu le-ai spus. 
|
|
#42
22.02.2010, 17:30:15
|
|||
|
|||
|
Citat:
stiu ca am si eu o vina...ar fi trebuit sa ma gandesc ca se poate repeta si a doua oara, dar uite ca am fost "oarba" si am avut incredere in el.probabil asa a fost sa fie...daca stau bine si ma gandesc, privind in urma... Dumnezeu mi-a dat ceva "semne" ca ceva e in neregula dar...nu stiu ce a fost in capul meu... am trait ca si cum banii respectivi nu ar fi existat, dar stiam ca exista acolo, ptr ceva..nunta, avans ptr casa, situatii de criza...in fine. as putea sa fac asta in continuare, dar nu mai am aceea siguranta..plus ca niciodata nu as mai avea incredere in el cand vine vb de bani sau lucruri de valoare. mi-ar fi fost mai usor daca nu stia nimeni de banii aceia, doar noi...parintii mei ma intreaba cand facem nunta, cat de cat acolo, ei stiu ca avem un inceput ptr ceva. nu pot sa le spun situtatia in care ma aflu, stiu ce ma asteapta...nu vreau sa provoc suferinta nimanui, plus ca au muncit toata viata ca sa creasca 7 copii, eu fiind cea mai mica si cea de care sunt cei mai "mandri", daca pot sa spun asa...ma simt ca o raza de soare care le lumineaza batranetile. nu le pot aduce atata suferinta, nu vreau sa-mi poarte si mie de grija.. deci ce-mi ramane de facut...sa ma prefac ca totul e bine si frumos. ma consider norocoasa ca sunt un om "normal"..poate e un cuvant prea dur, dar realizez cati oameni "bolnavi" exista pe lume, printre care si sotul meu. ..nu stiu daca el mai gandeste ca un om normal, daca realizeaza ce a facut, sau pur si simplu sufera ca s-a golit sacul si nu mai are de unde juca... el zice ca vrea sa mearga la psiholog... iar eu nu am momentam dispozitia si nici dorinta sa vb deschis cu el...inca nu-mi vine sa cred ca trec prin asta.
|
|
#43
22.02.2010, 17:50:58
|
||||
|
||||
|
Citat:
 Doamne ajuta! Imi pare rau ca esti nevoita sa treci prin toate astea...insa cu siguranta ai o fire puternica si vei gasi solutia cea mai potrivita pentru a depasi aceasta situatie...Nu-i bai, lumea din jur prea putin conteaza, insa voi trebuie sa discutati....iar el nu trebuie sa te vada si sa te simta sub nicio forma singura, neputiincioasa...sau deschisa spre alte compromisuri, ci sa simta aceasta discutie ca pe o ultima sansa... Incearca sa fii ferma in ceea ce ai de spus, sa vada ca te-a afectat aceasta situatie si te-a dezamagit...exact cat de tare simti asta, astfel incat sa il scuture putin, si poate sa il trezeasca la realitate...daca nu pe loc, sa simta presiunea totusi... E un viciu periculos, asa ca intr-adevar poate ca e necesara prezenta ta langa el, asta numai tu stii...desi eu cred ca tu ai fost tot timpul langa el, si inca mai mult decat atat, din cate am putut vedea....  Nu le spune parintilor tai daca asta ii va indurera, dar fa in asa fel incat aceasta situatie...sa nu fie deloc minimalizata, sau sa li ( lui si parintilor lui, cu care locuiesti) se para ca te afecteaza prea putin fata de gravitatea ei...astfel nedandu-i decat sansa sa isi revina. Daca spune ca intentioneaza sa se duca la psiholog, e foarte bine...insa asta e doar inceputul, pentru ca va avea multe de facut, recunoscut, inteles, si de respectat...si cu care sa se lupte, dar cu credinta in Dumnezeu se vor rezolva toate! Sa nu te porti ca si cum incerci sa pastrezi o imagine chiar daca nu iti place, sau ca tu trebuie sa acoperi greselile lui in ochii celorlalti...nu, incearca sa il faci sa inteleaga ca pentru niste prostii...te poate pierde! Fii puternica, nu te lasa doborata de situatie...si vezi cum evolueaza lucrurile! Doamne ajuta!
__________________
Doamne ajuta-ne si ai mila de noi pacatosii! Last edited by AndruscaCIM; 22.02.2010 at 17:53:12.
|
|
#44
22.02.2010, 18:00:23
|
|||
|
|||
|
Da, intr-adevar nu trebuie sa mai ai incredere in el o perioada, daca si-a cerut iertare trebuie sa conditionezi iertarea de faptul ca iti va ceda controlul absolut asupra finantelor familiei pe un termen nedefinit, atat timp cat vei crede tu de cuviinta.
Sa ii acorzi incredere din oficiu (iar) ar fi o mare prostie si astfel ii oferi ocazia sa te dezamageasca iar. Sa mearga la psiholog daca doreste, dar lucrurile astea se trateaza cel mai bine duhovniceste, incepeti sa frecventati amandoi biserica pentru ca si daca problema asta dispare pot sa apara altele. Ce ar putea sa-i spune un psiholog? Ca nu e bine ce face? Ca e iresponsabil? Sa mergi cu el la prima sedinta sa vezi cum decurg lucrurile si daca asta ar putea fi o solutie. Dumnezeu este care da binecuvantare ca doi sa fie unul - daca si ei doresc asta cu adevarat si arata prin ceea ce fac zi de zi. Trebuie sa-l intelegi si pe el oarecum, a cautat probabil o cale usoara de a rezolva toate problemele voastre financiare, dar n-a ales-o pe cea corecta. Intr-adevar, e greu sa renunti la joc, pentru ca durerea pentru ce ai pierdut te face sa cauti sa recuperezi si ajungi sa pierzi si mai mult. Trebuie sa ai mare grija pentru ca si daca acum nu mai are ce juca, poate ajunge sa se imprumute la camatari si sa te puna si pe tine in pericol, parinti, etc. Tine-l sub supraveghere si incearca sa vezi daca a renuntat la aceasta patima sau doar se preface pentru ca nu este o boala usoara.
|
|
#45
22.02.2010, 18:05:03
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu. Mai mare dragoste decat aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui sa si-l puna pentru prietenii sai. (Ioan 15:12-13)
|
|
#46
22.02.2010, 18:10:26
|
||||
|
||||
|
Citat:
Cred cumva ca psihologul ii poate ajuta pe unii sa incerce sa isi explice ce anume ii conduce la un anumit viciu, cu ce altceva pozitiv l-ar putea inlocui, sau de unde porneste aceasta dorinta si ce anume mascheaza. Ma rog, familia si cei afectati direct de viciul cuiva apropiat...nu vor avea poate dispozitia necesara sa si vorbeasca pe un ton calm cu el, pentru ca fiind afectati direct sau socati...nu prea cred eu ca mai pot juca multe roluri( si nici nu e indicat cred) in timp ce psihologii ( daca or fi si de astia buni) fiind neutri si deschisi la conversatie...le pot da anumite indicii cunoscand mecanismul care conduce la aceste patimi....zic si eu acum! 
__________________
Doamne ajuta-ne si ai mila de noi pacatosii!
|
|
#47
22.02.2010, 18:12:30
|
||||
|
||||
|
Citat:
__________________
Doamne ajuta-ne si ai mila de noi pacatosii!
|
|
#48
22.02.2010, 18:12:37
|
||||
|
||||
|
Citat:
cazul de fata e mai grav, dar tot despre o patima e vorba, care poate vindecata sau nu. cati nu si-au batut joc de Isus si el ii iubeste si acum. daca sotia lui il mai iubeste si crede ca mai poate repara ceva sa o faca, daca nu sa vorbeasca cu duhovnicul ei si sa-i dea de cap. eu de asta tot insist si spun :inca il mai iubeste.... fiecare din noi stim, ca vrem sau nu sa recunoastem, cand cel de langa noi greseste. daca prima data a pierdut , stai cu ochii pe el ca pe butelie, pentru la suma asta deja incepi sa realizezi ca-i patima, dar increderea in cel de langa noi ne orbeste si nu vedem realitatea asa cum e. eu sunt de parere, poate ca-s naiva, acolo unde mai exista iubire poate fi si cale de indreptare... 
__________________
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
|
|
#49
22.02.2010, 18:23:13
|
||||
|
||||
|
Citat:
 Si sotul meu fumeaza...si fumeaza, spune ca se lasa, dar fumeaza in continuare, si da, o fi parand o patima banala..dar e tot patima.Bine ca ai adus vorba, ca eu oricum ma razboiesc periodic din cauza lor...acum trebuie sa ma mai gandesc insa si la alte strategii.  Nu ma afecteaza pe mine direct acest viciu, pentru ca sunt obisnuita si de acasa cu el, insa e vorba de sanatate...ce sa mai!
__________________
Doamne ajuta-ne si ai mila de noi pacatosii!
|
|
#50
22.02.2010, 18:36:18
|
||||
|
||||
|
Citat:
cand o sa te aduni, sa stai de vorba cu sotul tau si spune-i ce optiuni aveti. nu-i mai tolera nimic, fa-l sa inteleaga ca este ultima sansa. intreaba-l ce cale vrea sa aleaga, ce isi doreste? psihologul nu-l va stoarce decat de bani. du-l mai bine la un duhovnic. aceasta discutie va trebui sa o ai cu el, in cazul in care va mai doriti sa fiti o familie. trebui scuturat si adus la realitate. daca te iubeste mai aveti sanse sa o luati de la zero. cred ca citesti si spui: ce usor ii vine asteia sa-mi dea sfaturi...  nu te condamn, si eu as fi zis la fel poate. dar trebuie sa tai in carne vie si sa nu te minti singura, poate mai exista o sansa sau poate nu.Dumnezeu sa-ti stea alaturi cand te vei decide ce hotarare o sa iei. Doamne ajuta!
__________________
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
|
 |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| De unde as putea incepe? | 3874960 | Pocainta | 13 | 29.07.2010 22:33:54 |
| cum as putea | dumitrucelmare2000 | Reguli generale de utilizare a forumului | 3 | 01.02.2010 12:33:43 |
| Cine ar putea sa ma lamureasca? | Bator | Generalitati | 12 | 21.09.2009 11:25:52 |
| Daca ai putea sa alegi... | draghia_aurelian | Generalitati | 33 | 12.01.2009 18:17:37 |
|
|
Mod linear
