Oare toti cei din Rai pot sa-l vada nemijlocit pe Dumnezeu?

[sophia]

Oameni buni, citind acest fir si imaginatia voastra, constat ca de fapt voi negati pe Dumnezeu si nu mai inteleg nimc.
V-as ruga sa scrieti mai cu atentie ca produceti aici zapaceala.
Daca voi afirmati ca Dumnezeu nu exista, sau ca daca ne ducem in Rai nu-l intalnim pe Dumnezeu, ci gasim ceva in noi insine si asa ceva, atunci de ce mai suntem Crestini.
Eu stiu ca baza crestinismului este Sfanta Treime: Dumnezeu Tatal si Fiul si Sfantul Duh.
Noi ne rugam o viata, ne hranim cu trupul si sangele Lui si pe urma ajungem intr-un nimic si ne gasim doar pe noi, in calitate de...sfinti?
Nu cred asta.Nu e asa.
Altii spun ca nu exista Rai, sau ca este altceva decat Imparatia lui Dumnezeu. Si ce este atunci si unde s-a dus sfintii, apostolii etc.?
Derutati aici lumea si o sa ajungem sa nu mai pricepem de ce mai suntem crestini. Vorbesc f. serios.
Aveti grija ce afirmati pe un forum unde citeste atata lume.

Si eu cred ca uneori avem tendinta de a confunda Raiul cu Imparatia Cerurilor. E foarte greu de acceptat, in mod logic, ca un mirean pacatos, dar care se pocaieste in ultimii ani de viata, sau poate chiar mai putin, poate sa "imparta" Raiul cu cei care si-au pus toata viata la picioarele Lui Iisus. Exista ierarhii si stari diferite si nimic nu este in "dezechilibru", chiar daca in principiu, putem spune ipotetic ca cineva "s-a mantuit". Parintele Arsenie Boca avea nu numai darul de a vedea cele nevazute ale firii traitorilor, ci si dupa plecarea lor spre cele vesnice, astfel incat i-a spus cuiva si in al "cate"-lea cer a ajuns cel ce murise de curand. Mantuirea noastra nu cred ca ne permite mai mult decat zona cea mai modesta a Raiului. Menirea noastra nu este doar aceea de a ne mantui, ci de a-i ajuta si pe altii sa se mantuiasca, sau/si de a scoate din chinurile iadului macar unu-doi din raposatii nostri. Cand nu stim, pacatul nu e atat de mare, dar daca stim ca putem face un parastas, duce un acatist, face acele slujbe speciale in anumite zile ale saptamanii, astea si inca multe altele se pot adauga la "puterea exemplului", ca si reversul: degeaba spui ce este bine sa faci, in timp ce toti in jurul tau pot constata lesne contrariul spuselor tale, iar asta cu atat mai grav daca esti dintre... "unsii" Lui Dumnezeu!

Cat despre ideea de a-L vedea pe Dumnezeu, din cate stiu eu, asta este cu neputinta. Dumnezeu este o stare, este "absolutul", este ceea ce nu poate fi definit in cuvinte.

[Florin-Ionut]

Citez:

Să ne pocăim, să obişnuim mâinile noastre să dea milostenie, să ne smerim , să ne întristăm, să plângem. Toate acestea sunt mici. Mari, mai presus de puterile noastre, sunt cele pe care ni le va da Dumnezeu, raiul şi împărăţia cerurilor, în care fie să intrăm cu toţii, cu harul Lui "( SF. Ioan Gură de Aur ) .

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de OmuBun

E foarte greu de acceptat, in mod logic, ca un mirean pacatos, dar care se pocaieste in ultimii ani de viata, sau poate chiar mai putin, poate sa "imparta" Raiul cu cei care si-au pus toata viata la picioarele Lui Iisus.

În mod logic, da. Numai că cele ale Domnului nu sunt în întregime logice. Nici ilogice nu sunt. Sunt a-logice. Cum e posibil ca un lucrător puturos care vine la caşcaval în ceasul al unsprezecelea să ia aceeaşi plată cu cei care lucrează de mult acolo ? Este ilogic. Aproape revoltător ! Aşa a gândit şi fratele cel mare al fiului risipitor: va să zică vine ăsta care a pierdut banii lui tata cu femei uşoare şi a ajuns să mânce roşcove şi tata pune de taie bunătate de viţel gras ??? E ilogic ! E revoltător ! Refuz să mai stau la aceeaşi masă cu un astfel de om şi chiar cu tata ! Şi uite-aşa, din cauză că nu citise parabola ceasurilor, fratele cel mare a ajuns mult mai jos decât fiul cel risipitor. Şi, dacă citim Cartea până la sfârşit, vedem că atât de mult a ajuns să îşi urască tatăl fiindcă a dat şi altora ce credea că i se cuvine lui, încât l-a omorât.

Da ! E adevărat că sunt mule case în împărăţia cerului ! Mai e asemănată împărăţia această cu o masă de ospăţ la care sunt multe locuri. Nu toate de acelaşi rang, dar viţelul gras este mult şi ajunge pentru toţi, ca să se bucure de el mai mult decât pot să gândească cu gândul. Noi nu ştim după ce dumnezeieşti criterii se face împărţeala pe locuri la masă. Părerea mea personală e că nu după "vechime", ci după sfinţenie. Adică, cei care L-au iubit şi din iubire Lui I-au slujit şi la picioarele Lui au aşezat viaţa lor vor sta mai aproape de el şi chiar vor co-adminsitra împărăţia Lui şi cu El vor împărţi moştenirea Tatălui Ceresc. Cei care vor îndeplini criteriile minimale pentru mântuire, care nu vor încălca Decalogul din teamă de iazul cel de foc, se vor mântui şi ei şi vor şedea la masa Lui, dar aşa, mai de-o parte. Cu toţii, însă, se vor bucura de lumina Lui şi de vederea feţei Lui. Această "viziune beatifică" este darul tuturor celor din Împărăţia Cerului, chiar dacă unii vor avea un grad de slujire, alţii altul.

Să se îndure Dumnezeu de noi, măcar un loc în tinda ospăţului veşnic să prindem !

Cat despre ideea de a-L vedea pe Dumnezeu, din cate stiu eu, asta este cu neputinta. Dumnezeu este o stare, este "absolutul"

Eu cred că Dumnezeu este o persoană. Nu este El persoana aceea care pe primul nostru părinte îl întreabă "Ce-ai făcut ?" Mai târziu, nu spune el aşa, ca de la om la om: "Ascultă, Israele!" ? E o persoană. Are voinţă, are iubire. Şi încă ce voinţă şi ce iubire ! Atâta doar, că nu are chip. Normal, e spirit. De văzut Îl vom vedea. Nu Îl vom putea cunoaşte nici atunci, dar ne vom bucura de vederea "feţei" Lui. Să sperăm !

[Jane Says]

Dar avand "la dispozitie" vesnicia, in acest ospat dumnezeiesc, si dat fiind faptul ca am citit undeva ca si Ingerii cresc in intelepciune si sfintenie, cei care ajung in tinda, sau ultimul om mantuit, dupa care se va inchide usa, mantuit si el la coada, are sansa sa se apropie si mai mult de Dumnezeu pe parcursul vesniciei?
Sau starea in care ne gasim in clipa mortii, aia ne e definitiv?

[georgeval]

In Rai, omul se va face subiect al harului lui Dumnezeu, nu vom mai participa prin cele create la cel Necreat- aceasta este "odihna" despre care ne vorbeste sfantul Maxim Marturisitorul sau cum spune Parintele Staniloae "progresul pe care il face omul dincolo de limita puterilor sale naturale, dincolo de marginile naturii sale, in planul dumnezeiesc mai presus de fire"

[andreicozia]

[quote=Mihnea Dragomir;215850]


Eu cred că Dumnezeu este o persoană. Ascultă, Israele!" ? E o persoană.

:)))HAI CA ESTI HAIOS. INTR-O FRAZA TE CONTRAZICI DE TREI ORI


Atâta doar, că nu are chip. Normal, e spirit.


:)) mAI INTII ESTE O PERSOANA"ASCULTA iZRAELE!" DUPA CARE NU MAI E OM ESTE SPIRIT :)...



De văzut Îl vom vedea. Nu Îl vom putea cunoaşte nici atunci, dar ne vom bucura de vederea "feţei" Lui. Să sperăm ![/QUOT

dUPA CARE IAR IL VOM VEDEA LA FATA:)))

Hotaraste-te Mihnea! :)))
ia o margareta( ca acum le gasesti si iarna) si incepe cu: Ma iubeste, nu ma iubeste...si vezi poate cazi la pace!:)))

[Mihnea Dragomir]

[quote=andreicozia;215872]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

:)))HAI CA ESTI HAIOS. INTR-O FRAZA TE CONTRAZICI DE TREI ORI




:)) mAI INTII ESTE O PERSOANA"ASCULTA iZRAELE!" DUPA CARE NU MAI E OM ESTE SPIRIT :)...

Dar de ce plecaţi de la premiza atât de restrictivă că există sinonimie între "om" şi "persoană" ? Caracteristic persoanei nu este trupul, ci un set de însuşiri ale sufletului: persoanele au voinţă, persoanele au raţiune, persoanele au sentimente. Au "personalitate". Oare îngerii nu sunt persoane ? Dar demonii, nu sunt şi ei tot persoane ? Noi înşine, când nu vom mai fi în trup, nu vom mai fi propriu-zis "oameni", deoarece "om" înseamnă, prin definiţie, ceva care are şi trup şi suflet. Dar persoane tot vom fi. Cel puţin aşa cred.