Oare toti cei din Rai pot sa-l vada nemijlocit pe Dumnezeu?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de Jane Says

Dar ce zice la liturghie: " Întru Împărăţia Ta când vei veni, pomeneşte-ne pe noi, Doamne. " Adica, nu "cand vom veni". Ci cand va veni El.
Nu ma incapatanez nici pentru o versiune nici pentru alta, sa ma pomeneasca Dumnezeu unde stie El ca mi-e locul :)

Asta nu-mi spune nimic. Insa citeste versetele de mai jos:

Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.

Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi.

Ce crezi, toti ceilalti se prapadesc dupa moarte daca nu sunt botezati si impartasiti?... Cum ramane cu cei judecati dupa legea firii, cu cei care n-au auzit de Iisus Hristos, se vor duce in Iad? Nu.



Matei 18
3. Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor.

Au fost talharul, Zaheu, desfranatele oameni desavarsiti? Nu prea cred nici asta. Dar s-au mantuit!

[Fani71]

În prealabil postat de Jane Says

Raiul nu este starea noastra fericita de dupa moarte, inainte de Judecata de Apoi?
Iar Imparatia Cerului nu este aceea in care vom ajunge (ne rugam) dupa a doua venire a lui Iisus Hristos, cu slava?

Da, unii sfinti parinti diferentiaza, altii numesc rai si Imparatia cerurilor. Ideea este ca nu exista discontinuitate intre starea omului de dupa moarte si dupa inviere, ca cel care a ajuns in rai va continua pe acelasi drum, spre unirea cu Dumnezeu.

Iar faptul ca Imparatia lui Dumnezeu este deja 'inlauntrul nostru' si va veni la Inviere cu putere, este unul dintre paradoxurile crestinismului.

[sophia]

În prealabil postat de Fani71

Da, unii sfinti parinti diferentiaza, altii numesc rai si Imparatia cerurilor. Ideea este ca nu exista discontinuitate intre starea omului de dupa moarte si dupa inviere, ca cel care a ajuns in rai va continua pe acelasi drum, spre unirea cu Dumnezeu.

Iar faptul ca Imparatia lui Dumnezeu este deja 'inlauntrul nostru' si va veni la Inviere cu putere, este unul dintre paradoxurile crestinismului.

Fani, ma inebunesti si tu acum:
Cine/unde spune domle ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru? Ce metafora este asta? Creeaza deruta.

[Fani71]

În prealabil postat de sophia

Fani, ma inebunesti si tu acum:
Cine/unde spune domle ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru? Ce metafora este asta? Creeaza deruta.

Pai nu eu derutez, ci Evanghelia. Spune Hristos asta (am uitat referinta exacta).

Asta cu Imparatia prezenta deja intre sau in noi este lucru greu de explicat si nu ma simt prea bine asta seara. Cel mai bine dintre autorii moderni mi se pare ca explica parintele Alexandru Schmemann tensiunea dintre 'deja' si 'nu inca'. Imparatia lui Dumnezeu este prezenta lui Hristos cel Inviat in noi, si in masura in care vietuim cu El suntem deja in Imparatie, insa in acelasi timp asteptam Invierea (tuturor) si nu suntem inca in mod deplin.

PS Am gasit referinta: Luca, 17, 20-21:
"20. Şi fiind întrebat de farisei când va veni împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns şi a zis: Împărăţia lui Dumnezeu nu va veni în chip văzut.
21. Şi nici nu vor zice: Iat-o aici sau acolo. Căci, iată, împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru."

În prealabil postat de sophia

Fani, ma inebunesti si tu acum:
Cine/unde spune domle ca Imparatia lui Dumnezeu este inlauntrul nostru? Ce metafora este asta? Creeaza deruta.

Iata-l pe Preot Paroh, Viorel Visovan, Biserica "Sfântul Ioan Botezatorul" , Los Angeles explicandu-ne f frumos si pe inteles, in ce mod incepe Imparatia cerurilor la noi in inima. Redau ultima parte, dar se merita citit tot articolul:

... Daca încolteste Cuvântul, nu prinde radacini. Îl ascultam cu entuziasm dar în mod superficial, epidermic, cel mult la nivel emotional si el nu patrunde în profunzimea inimii noastre împietrite de egoisme si orgolii si nu o poate transforma, nu o poate vindeca de temerile adunate în ea si de lipsa noastra de curaj si astfel la prima încercare – adica la prima ocazie de a dovedi credinta noastra – ne lepadam de el, îl tradam, îl renegam.

Putini sunt cei ce înving puternica ispita de a face reduceri generoase la pretul ce trebuie platit pentru marturisirea credintei, pentru trairea ei si a Evangheliei, a învataturii Domnului Iisus Hristos. Pe aceia îi numim sfinti si martiri. ( Ceea ce ai numit tu, sophia, 100%)

Daca prinde radacini Cuvântul, nu creste caci e înabusit de spini: gândurile, grijile, preocuparile numai pentru cele lumesti, numai pentru interesele proprii, pentru bunastarea personala, dorinta de faima, putere, slava omeneasca sau doar dorinta egoista de a prevala asupra celorlalti, de a fi mereu numarul unu, de a avea întotdeauna ultimul cuvânt (si probabil e cel mai ultim, cel mai de pe urma în singura ierarhie care conteaza) – toate acestea înabusa Cuvântul lui Dumnezeu si-l împiedica sa rodeasca.

Dumnezeu nu are loc de noi însine, de gândurile si lucrurile noastre. Nu suntem îngeri (suntem, de fapt, mai presus de îngeri caci ei sunt în slujba noastra) si avem nevoie (pentru ca asa vrem noi si micii domni ai lumii pentru noi) de multe, prea multe lucruri pentru a trai, dar daca le punem mai presus de Dumnezeu si de destinul nostru vesnic atunci facem din cele materiale, pieritoare lucruri un idol care ne separa de Dumnezeu si ne face robii sai; si rasplata lui Mamona pentru cei ce-l aleg stapân si-l slujesc este în aceasta viata teama de moarte, iar dupa aceea vesnicia ei. Pentru ca neadevarul si neiubirea nu pot genera altceva decât robie, teama, urât si moarte.


Dar Semanatorul din Pilda este un optimist incurabil – crede ca poate transforma si pietrele în pamânt roditor si spinii în spice grele de grâu sau trandafiri împovarati de petale si pustiul în livada înrourata de visini înfloriti. În ciuda multiplelor obstacole si îndârjitelor noastre rezistente, sperând acolo unde pare sa nu mai fie nici o speranta, Semanatorul continua sa semene Cuvântul "caci — ne spune — pentru aceasta am venit". Iar noi, în vinovata noastra orbire, nevazând Semanatorul stelelor semanându-se pe sine în ochii nostri…

Continua sa semene pentru ca ne iubeste si ne vrea fericiti, pentru ca stie ca dincolo de orice rezistenta inima omului e curata, buna, facuta pentru Cuvântul lui Dumnezeu, pentru a-l asculta, pastra si a-l face sa rodeasca însutit; continua sa semene pentru ca stie ca întru el am fost facuti, prin el si pentru el; continua sa semene pentru ca nu oboseste asteptând întoarcerea noastra din drumul pierzarii si pentru ca are încredere în noi ca îl vom primi în inima noastra si-i vom îngadui sa rodeasca însutit, adica sa ne transforme întru desavârsire realizându-ne ca oameni dupa chipul Prototipului Omului – Domnul si Dumnezeul si Mântuitorul nostru Iisus Hristos – si astfel fiind ziditori ai Împaratiei Cerurilor pe Pamânt – acea lume a iubirii, a dreptatii, a întelegerii, a pacii, a armoniei dupa care fiecare om atât de mult tânjeste, dar atât de putin face pentru a o realiza.

Împaratia Cerurilor se zideste pe Pamânt, dar ea nu consta în pietre si ziduri. Zidurile îsi au rostul lor atunci când ne aduna laolalta si ne unesc cu Dumnezeu si între noi si nu atunci când ne separa. Împaratia Cerurilor începe în inima noastra, se raspândeste în jurul nostru si se nesfârseste în infinitatea lui Dumnezeu.

Ea nu se situeaza în afara istoriei si a vietii noastre zilnice si nici nu se experimenteaza în vreun laborator sofisticat accesibil doar initiatilor, ci se realizeaza în truda si suferintele de zi cu zi, în durerile si bucuriile prezente, în tristetile si sperantele cotidiene. Împaratia Cerurilor se realizeaza în dialogul cu Dumnezeu si în cel, mult mai dificil, cu semenii: cu cât vom face mai mult loc în sufletul nostru si în viata noastra lui Dumnezeu, cu atât mai mult vom rodi roade bune si vom zidi Cetatea Omului în Cetatea, mult mai mare, a lui Dumnezeu. Atunci Lumea va fi transfigurata de Spiritul lui Dumnezeu, de puterea sa, de Harul sau, va fi buna, frumoasa, dreapta, sfânta, fericita. Pentru ca fiecare dintre noi va fi astfel – dar totul începe din inima noastra.

Daca fiecare dintre noi ar crede si ar spune: "Împaratia Cerurilor începe din inima mea", atunci cu adevarat Raiul ar începe de acum, din aceasta viata. Dar pentru ca nu o facem nici unul dintre noi – începând si sfârsind cu mine însumi – întelegem, poate, de ce este atât de putin Cer pe Pamânt: în sufletele noastre, în casele noastre, în viata noastra, în lume. Amin.

[sergiu]

Ce sunt Fericirile? Unde gasesc sa le citesc?

[dani2004]

În prealabil postat de sergiu

Ce sunt Fericirile? Unde gasesc sa le citesc?

Le gasesti de citit duminica la Sfanta Liturghie.

[costel]

În prealabil postat de sergiu

Ce sunt Fericirile? Unde gasesc sa le citesc?

http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/fericirile-noua-invitatii-fericirea-hristos-68688.html

În prealabil postat de sergiu

Ce sunt Fericirile? Unde gasesc sa le citesc?

Matei capitolele 5-7

[iustin10]

Dar nu L-ai vazut inca pe Dumnezeu?
'De atata vreme sunt cu voi Filipe,si nu M-ai cunoscut?'
Cine nu a vazut in aproapele sau pe Hristos insusi,inca de pe pamant,cum ar putea ridica ochii la Dumnezeul cel sfant,din ceruri?
Hristos este chipul Dumnezeului celui viu,prin care luam arvuna vederii Celui nevazut de ochi omenesc