ce as putea sa fac...

[Marimira]

Daca cineva poate ajuta, atunci cu siguranta acel Cineva este nimeni altul decat Dzeu ...de El trebuie sa te apropii...pe El trebuie sa-L cauti...Lui trebuie sa-i spui totul...sa i te confesezi...sa-L rogi ...sa speri, sa incerci...unde Il poti gasi... in casa Lui prin slujbele care se fac..si in inima ta.
Insa de un indrumator ai nevoie, un preot-daca te-ai putea hotari sa te spovedesti...sa-ti cauti un duhovnic..acela te-ar putea ghida...mai bine decat noi...insa nu alerga la oricine..cauta un duhovnic bun...sporit ...cu experienta. Te rog nu dispera ..oamenii au probl.chiar mai mari decat aceasta..boli incurabile...lipa unei locuinte...copii multi..saracie...si multe altele tot greu de dus...dar Dzeu ii incearca pe cei pe care ii iubeste mai mult pt.ca sa si-i apropie.
Doamne ajuta!

[Hartford]

În prealabil postat de anonimaf

buna ziua, nu stiu exact ce caut pe acest forum..poate doar sa-mi citeasca cineva gandurile fiindca nu am cu cine sa vorbesc despre problema mea,nu exista nimeni care sa ma asculte.... intotdeauna am crezut ca Dumnezeu ma iubeste si imi ofera mai mult decat merit..acum am ajuns sa nu mai cred asta.
sunt casatorita civil de 1 an de zile, asta dupa ce am avut o relatie cu sotul meu de aproape 10 ani, de cand eram pe bancile liceului..am crezut ca putem muta muntii impreuna.

anul trecut pe vremea asta sotul meu a venit si mi-a spus ca a pierdut la jocuri de noroc aproape 80 milioane vechi...am fost distrusa. a pierdut banii din incasari de la serviciu si trebuia sa-i dea inapoi intr-un timp scurt...cu greu m-a convins si am vandut un imobil, a platit datoriile si restul banilor i-am pus la banca...am trecut peste.

acum cateva zile aflu cu groaza ca nu mai avem nici un ban in banca...nimic. s-au dus pe apa sambetei, la jocuri...500 miloane vechi, bani pe care nu-i vom putea stange nicodata din salariu.
este dependent...bolnav practic.
erau banii nostri cu care speram ca intr-o zi sa-i dam ca avans ptr casa. stam la parintii lui.....

nu mai simt nimic...nu mai vreau nimic, nu mai vreau sa-l mai vad, nu mai vreau sa-l privesc in ochi..sa aud ca-i pare rau. ma simt vinovata, nu am cu cine sa vb, parintii lui au aflat dar ce pot face? parintilor mei nu le voi spune...nu le pot umbri batranetile cu asa sufeinta, nu vreau sa-i dezamagesc..

pe Dumnezeu il simt departe...si nu pot sa ma abtin sa nu ma razvratesc, sa nu-L intreb de ce?

ma gandesc sa divortez...dar nu pot, il iubesc totusi...
dar nu mai am puterea sa o iau de la capat, si ma intreb daca mai are rost...

Nu poti sa-ti pierzi casnicia pentru niste bani, si gindeste-te daca era invers tu sa suferi de boala asta..........si el se gindea sa divorteze de tine? Loteria asta intradevar e boala grea dar trebuie sa ai limite asa cum am eu Incearca sa-l convigi cu frumosul nu cu amenintari ca altfel s-ar putea sa fie si mai rau.

[AndruscaCIM]

Si totusi nu e vorba mai mult de modalitatea in care s-au pierdut acei bani, decat de bani in sine?

Fata e suparata din mai multe motive, nu doar pentru ca a pierdut niste bani; e vorba de socul in sine, de minciuna din partea sotului, de iresponsabilitatea lui, de dualism, de lipsa de consideratie pentru omul care iti este alaturi, si alaturi de care normal ar fi sa construiesti ceva, nu sa furi de la el...Doamneeee!!

[AlinB]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Si totusi nu e vorba mai mult de modalitatea in care s-au pierdut acei bani, decat de bani in sine?

Fata e suparata din mai multe motive, nu doar pentru ca a pierdut niste bani; e vorba de socul in sine, de minciuna din partea sotului, de iresponsabilitatea lui, de dualism, de lipsa de consideratie pentru omul care iti este alaturi, si alaturi de care normal ar fi sa construiesti ceva, nu sa furi de la el...Doamneeee!!

Bun, pe scurt, tu ai divorta?

[anaana71]

sotului tau ii pare rau? vrea sa se indrepte? ca unul sa se lase de alcool, trebuie mai intai sa recunoasca faptul ca e alcoolic si pe urma sa vrea sa se lase. din pacate il facem pe Dumnezeu raspunzator de esecurile noastre, cand facem pacate nu plangem pentru ele, cand suntem fericiti nu-L chemam pe Dumnezeu sa fie langa noi, dar cand dam de greu El este singurul vionavat si ne aducem aminte ca si asa ne iubeste si nu trebuia sa ne lasa sa pacatuim, dar uitam ca dam cu pietre in El in fiecare zi.
acum esti la pamant, nu-i usor sa treci peste ce a facut sotul tau. este bine ca realizezi ca are o problema. acum depinde de amandoi cat de mult doriti sa mai fiti impreuna, si cat de mult te iubeste sotul tau, ca doar iubirea dintre voi si cea fata de Dumnezeu va mai poate tine impreuna. si daca veti hotari sa va dati inca o sansa unul altuia, porniti pe calea care trebuie cu casatorie religioasa, cu un preot duhovnic, si rugaciune, atat cat puteti, ideea este sa vreti.
Dumnezeu sa va aiba in grija si sa va lumineze. Doamne ajuta!

[philalex]

ce nasol....patima jocurilor de noroc.....eu zic sa il lasi, ce vrei sa platesti tu mai tarziu?....daca e asa....lasa-l....

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Bun, pe scurt, tu ai divorta?

Alin, cand se intampla asemenea lucruri...o fi fiind de vina si ea ca s-a purtat de parca o asemenea patima se poate vindeca de pe o zi pe alta, si asta l-a si incurajat poate pe sot...dar eu as ramane socata sa aflu asa ceva, de prima oara...iar a 2 a nu mai spun!

Da, as lua absolut toate aspectele in considerare; m-as si ruga, as da si pomelnice, as avea credinta si optimism...dar m-as gandi si la suma cheltuita aiurea, la minciuna, la dispretul lui fata de mine, la viitorul cu un asemenea om, la ce s-ar putea ajunge, la faptul ca ar fi atat de iresponsabil...deci nu mi-as gasi pretexte si frici, ci as semana frica si teroare...de nu ar mai cheltui dupa nici un sfant fara sa ma consulte in toate!!!

De divortat pe loc nu stiu, dar cu siguranta...nu as mai putea scoate un cuvant( nici piuit si nici urlat) si as iesi pe usa, si nu m-as mai intoarce decat daca ar veni in genunchi...si spunand ca a realizat ce a facut, si de asemenea, importanta relatiei si a mea in viata lui. Eu nu as accepta sa fiu tratata ca sora mai mare de care fuge...asta nu, iar daca s-ar intampla...as arata ca nu imi place deloc ceea ce se intampla...dar pe loc!

Oircum ar fi, cateodata daca lucrurile merg prost constant, si chiar din vina amandurora...unul din cei doi mai trebuie sa se trezeasca si sa scuture situatia...ca asa, e ca si cum ai fi bun de pelican...si de aceea avem cap, ca sa stim ce sa facem cu el!

In fine, la tambalaul pe care l-as face daca mi s-ar intampla asa ceva, sunt sigura ca nu ar mai fi nevoie sa se ajunga la divort, dar nici la al 3 lea soc pentru mine...si spun asta cunoscandu-ma...si fiind alintata de sot printre altele si " salbaticuta lui tata"...deci nu vorbesc vorbe!

Nu stiu cum vad altii casatoria crestina, dar eu atata stiu...ca ambii soti crestini, mai putin...sau deloc, trebuie sa fie preocupati pe cat posibil sa nu se dezamageasca unul pe celalalt....si nu altfel!!!

[anonimaf]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Alin, cand se intampla asemenea lucruri...o fi fiind de vina si ea ca s-a purtat de parca o asemenea patima se poate vindeca de pe o zi pe alta, si asta l-a si incurajat poate pe sot...dar eu as ramane socata sa aflu asa ceva, de prima oara...iar a 2 a nu mai spun!

Da, as lua absolut toate aspectele in considerare; m-as si ruga, as da si pomelnice, as avea credinta si optimism...dar m-as gandi si la suma cheltuita aiurea, la minciuna, la dispretul lui fata de mine, la viitorul cu un asemenea om, la ce s-ar putea ajunge, la faptul ca ar fi atat de iresponsabil...deci nu mi-as gasi pretexte si frici, ci as semana frica si teroare...de nu ar mai cheltui dupa nici un sfant fara sa ma consulte in toate!!!

De divortat pe loc nu stiu, dar cu siguranta...nu as mai putea scoate un cuvant( nici piuit si nici urlat) si as iesi pe usa, si nu m-as mai intoarce decat daca ar veni in genunchi...si spunand ca a realizat ce a facut, si de asemenea, importanta relatiei si a mea in viata lui. Eu nu as accepta sa fiu tratata ca sora mai mare de care fuge...asta nu, iar daca s-ar intampla...as arata ca nu imi place deloc ceea ce se intampla...dar pe loc!

Oircum ar fi, cateodata daca lucrurile merg prost constant, si chiar din vina amandurora...unul din cei doi mai trebuie sa se trezeasca si sa scuture situatia...ca asa, e ca si cum ai fi bun de pelican...si de aceea avem cap, ca sa stim ce sa facem cu el!

In fine, la tambalaul pe care l-as face daca mi s-ar intampla asa ceva, sunt sigura ca nu ar mai fi nevoie sa se ajunga la divort, dar nici la al 3 lea soc pentru mine...si spun asta cunoscandu-ma...si fiind alintata de sot printre altele si " salbaticuta lui tata"...deci nu vorbesc vorbe!

Nu stiu cum vad altii casatoria crestina, dar eu atata stiu...ca ambii soti crestini, mai putin...sau deloc, trebuie sa fie preocupati pe cat posibil sa nu se dezamageasca unul pe celalalt....si nu altfel!!!

buna ziua, vreau sa va multumesc tuturor pentru sfaturi/pareri...

stiu ca am si eu o vina...ar fi trebuit sa ma gandesc ca se poate repeta si a doua oara, dar uite ca am fost "oarba" si am avut incredere in el.probabil asa a fost sa fie...daca stau bine si ma gandesc, privind in urma... Dumnezeu mi-a dat ceva "semne" ca ceva e in neregula dar...nu stiu ce a fost in capul meu...

am trait ca si cum banii respectivi nu ar fi existat, dar stiam ca exista acolo, ptr ceva..nunta, avans ptr casa, situatii de criza...in fine. as putea sa fac asta in continuare, dar nu mai am aceea siguranta..plus ca niciodata nu as mai avea incredere in el cand vine vb de bani sau lucruri de valoare.

mi-ar fi fost mai usor daca nu stia nimeni de banii aceia, doar noi...parintii mei ma intreaba cand facem nunta, cat de cat acolo, ei stiu ca avem un inceput ptr ceva. nu pot sa le spun situtatia in care ma aflu, stiu ce ma asteapta...nu vreau sa provoc suferinta nimanui, plus ca au muncit toata viata ca sa creasca 7 copii, eu fiind cea mai mica si cea de care sunt cei mai "mandri", daca pot sa spun asa...ma simt ca o raza de soare care le lumineaza batranetile. nu le pot aduce atata suferinta, nu vreau sa-mi poarte si mie de grija..
deci ce-mi ramane de facut...sa ma prefac ca totul e bine si frumos.


ma consider norocoasa ca sunt un om "normal"..poate e un cuvant prea dur, dar realizez cati oameni "bolnavi" exista pe lume, printre care si sotul meu.
..nu stiu daca el mai gandeste ca un om normal, daca realizeaza ce a facut, sau pur si simplu sufera ca s-a golit sacul si nu mai are de unde juca...

el zice ca vrea sa mearga la psiholog...

iar eu nu am momentam dispozitia si nici dorinta sa vb deschis cu el...inca nu-mi vine sa cred ca trec prin asta.

[heaven]

În prealabil postat de anonimaf

buna ziua, nu stiu exact ce caut pe acest forum..poate doar sa-mi citeasca cineva gandurile fiindca nu am cu cine sa vorbesc despre problema mea,nu exista nimeni care sa ma asculte.... intotdeauna am crezut ca Dumnezeu ma iubeste si imi ofera mai mult decat merit..acum am ajuns sa nu mai cred asta.
sunt casatorita civil de 1 an de zile, asta dupa ce am avut o relatie cu sotul meu de aproape 10 ani, de cand eram pe bancile liceului..am crezut ca putem muta muntii impreuna.

anul trecut pe vremea asta sotul meu a venit si mi-a spus ca a pierdut la jocuri de noroc aproape 80 milioane vechi...am fost distrusa. a pierdut banii din incasari de la serviciu si trebuia sa-i dea inapoi intr-un timp scurt...cu greu m-a convins si am vandut un imobil, a platit datoriile si restul banilor i-am pus la banca...am trecut peste.

acum cateva zile aflu cu groaza ca nu mai avem nici un ban in banca...nimic. s-au dus pe apa sambetei, la jocuri...500 miloane vechi, bani pe care nu-i vom putea stange nicodata din salariu.
este dependent...bolnav practic.
erau banii nostri cu care speram ca intr-o zi sa-i dam ca avans ptr casa. stam la parintii lui.....

nu mai simt nimic...nu mai vreau nimic, nu mai vreau sa-l mai vad, nu mai vreau sa-l privesc in ochi..sa aud ca-i pare rau. ma simt vinovata, nu am cu cine sa vb, parintii lui au aflat dar ce pot face? parintilor mei nu le voi spune...nu le pot umbri batranetile cu asa sufeinta, nu vreau sa-i dezamagesc..

pe Dumnezeu il simt departe...si nu pot sa ma abtin sa nu ma razvratesc, sa nu-L intreb de ce?

ma gandesc sa divortez...dar nu pot, il iubesc totusi...
dar nu mai am puterea sa o iau de la capat, si ma intreb daca mai are rost...

Iarta-ma,dar nu Dumnezeu ti-a facut asa ceva,ci sotul tau,daca nu ma insel,corect?
Pe el il ierti pentru ca il iubesti,dar te razvratesti contra divinitatii?
Eu vad asta mai mult ca pe o fuga de a accepta realitatea.
Tot ceea ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde!
Sotul tau este un om bolnav,trebuie trimis la psihoterapie,va fi un procedeu de durata.
Ai de ales sa investesti rabdare si bani in acest procedeu (daca si el va accepta,evident) ori sa iti iei inima in dinti sa te separi de acest om.

[getasart]

Ma iarta,ca-ti scriu ;am citit necazul tau;stiu ca-ti este greu;eu,am mincat 17 ani batai,nu gluma; am reactionatintr-un final nu prea ortodox; dar atunci,nu-l gasisem pe Dumenzue;Draga mea,nu renunta,nu face pe plac lui satana; te-as intreba,ai facut vreudata sfintire acolo,unde stai,la socri?ai facut macar de 2 ori pe an aghiazma mica in casa?;Nu uita,ce spune la sf.carte; satana v-a fi lepadat pe pamint si timp de 42 luni,i se v-a ingadui sa-l batjocoreasca pe dumenzeu,luindu-se de oameni;NU RENUNTA; nu face pe plac lui sanata; da pomelnice la manastri; mergi la un duhovnic,spune-i si inecarca sa-l duci si pe sotul tau; daca nu vrea,nu te supara; nu el este cel vinovat; satana a gasit un "loc caldut'in el si-l conduce; NUMAI TU poti sa faci lucrurile sa mearga bine; acum,in postul mare,da un pomelnic pentru casa ta,pentru sotul tau,sa-l ajute sa vada realitatea;
de und esti?;scrii aici daca vrei sa mai vorbim;--getasart@yahoo.com ---Stiu cum este viata in aceste situati;TE ROG,nu renunta; nu ceda in fata lui satana; roaga-te mereu;si cind faci treaba si cind maninci,gindul sa-ti fie la Maica Domnului; pe mine,m-a ajuta mereu; astept un semn de la tine;
Doamne ajuta!
Geta