TARUL- Film nou cu Mamonov

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Este un recital actoricesc. Am revazut in aceasta seara aproape tot filmul. Dar, nu numai atat. De data aceasta intr-o ordine care tine de incercarea de a intelege tablourile si semnificatiile lor in succesiunea halucinanta imprimata evenimentelor de ratacirea satanica a lui tarului.

Este un film parabola in care se regaseste topita toata simbolistica tiraniei. Ivan cel Groaznic este doar un pretext. De aceea regizorul Pavel Lunghin nu se simte obligat sa urmareasca cu maxima acuratete adevarul istoric, ci se foloseste de contextul istoric doar pentru a-si plasa mesajul avertisment: oameni buni, treziti-va! Se aseaza piesele pentru tabloul final, al venirii Antihristului. Ivan cel Groaznic este Antihristul. Cheia filmului este scena in care tarul ianugureaza Templul. Si aceasta scena se petrece tot pe un pod, ca de alfel si alte scene cu valoare de simbol din film. Podurile sunt momente decisive care leaga vremurile (vezi finalul proorocirii lui Daniel). Antihristul cere permanent semne de la Dumnezeu. Formidabila scena aceasta de pe pod, cand este impins de diavol sa ispiteasca pe Dumnezeu si primeste raspuns de la Satana ca si cum ar fi fost de la Dumnezeu. Singura care i se opune este Biserica. Dar, nu toata Biserica ci numai aceea care isi va pastra disponibilitatea de a spune adevarul chiar si cu pretul vietii.

O alta dimensiune imagistica a tarului este crestinul modern, inclinat catre spectaculos. Cel care vrea semne, minuni cat mai mari pentru a crede. Cel care se roaga din toti rarunchii pentru a primi semne de la Dumnezeu, caci iesind de sub invatatura smereniei si a rabdarii, se incurca in itele unei lumi din ce in ce mai violente, mai cazuta si mai tentanta. Cel care nu mai are timp sa astepte pe Dumnezeu sa il miluiasca. Acesta este candidatul ideal pentru Satana.

Se poate discuta foarte mult pe marginea acestui film. Daca se voia un film cronica istorica avea o punere in scena cu dimensiuni mult mai generoase.

Iertati-ma pentru comentariu.

Doamne-ajuta!

[nicu23]

il puteti viziona aici
http://laurentiudumitru.ro/blog/2010...unghin-online/

[andreicozia]

În prealabil postat de laurschepsis

Ivan cel Groaznic este Antihristul. !

Un comentariu frumos, mi-a placut, in afara de acest detaliu care este dupa mine total eronat.
Ivan Cel Groaznic, asa cit de singeros este, nu este Antihristul...inteleg ca asa se intelege IN ROMANIA.... Daca el reprezenta Antihristul, elementul esential ar fi fost dorinta de reunificare cu catolicii polonezi, adica vinzarea de tara si de neam, desfiintarea Traditiei, nu inaugurarea unei biserici CLAR Ortodoxe!
In schimb TARUL reprezinta Estul salbaticit de atita singe si suferinta in lupta acerba cu VESTUL din care se va naste Antihristul si din care mereu au fost create armade de ocupatie brutala!
Caci este scris:
Izbavirea va veni din EST nu din VEST

[laurschepsis]

În prealabil postat de andreicozia

Un comentariu frumos, mi-a placut, in afara de acest detaliu care este dupa mine total eronat.
Ivan Cel Groaznic, asa cit de singeros este, nu este Antihristul...inteleg ca asa se intelege IN ROMANIA.... Daca el reprezenta Antihristul, elementul esential ar fi fost dorinta de reunificare cu catolicii polonezi, adica vinzarea de tara si de neam, desfiintarea Traditiei, nu inaugurarea unei biserici CLAR Ortodoxe!
In schimb TARUL reprezinta Estul salbaticit de atita singe si suferinta in lupta acerba cu VESTUL din care se va naste Antihristul si din care mereu au fost create armade de ocupatie brutala!
Caci este scris:
Izbavirea va veni din EST nu din VEST

Doamne-ajuta!


Poate ca este asa cum scrii fratia ta. Eu mi-am inchipuit ca este momentul de dupa unirea tuturor celor de pe pamant sub un singur cap. Lupta cu polonezii mi s-a parut ca este ilustrarea inversarii binelui cu raul. Cei viteji au devenit tradatori.

Sa revedem inceputul. Tarul citeste din Apocalipsa (cap. 6). Apoi priveste in urma si vede executiile singeroase care fac ravagii in cnezat (scena cu cocosii decapitati). Se roaga. Vine ispita (tarina) si il scoate din biserica si il conduce catre cele rele. Foarte frumoasa este aceasta scena. Strabate camerele ca pe niste etape in timp si capata pe drum toate insemnele puterii absolute. Odata “scos” din rugaciune, (stramba, dar totusi rugaciune), este preluat de lume si imbracat treptat chiar cu puterile pervertite despre care citise in Apocalipsa: el este conducatorul politic, militar, judecatoresc, cel care avea drept de viata si de moarte asupra supusilor. Este si o tulburatoare imagine a omului care coboara din Ierusalim catre Ierihon. Adica, a celui care paraseste Biserica pentru a se cobori in pacatul lumesc (vezi pilda samarineanului milostiv). Numai ca aici are conotatiile si consecintele aviditatii pentru putere. Si iese in fata poporului. Vine plin de incredere ca trebuie sa faca ceva maret si exemplar pentru poporul sau, dar cand da ochii cu multimea ingenuncheata si cu capul plecat pana la pamant (parca erau decapitati) se sperie si incearca sa se retraga. Insa, nu se mai poate. Puterile diavolesti cu care s-a inconjurat nu ii mai permit calea de intoarcere. Si, il imping mai departe pe drumul catre pacat. Intr-o mascarada de rugaciune - in lipsa bisericii - trage dupa el toata omenirea. Nici nu se putea mai bine pentru Satana (vezi tarina razand satisfacuta pentru ca reusise sa-l mai departeze putin de Dumnezeu). Aici, insa intervine chiar Dumnezeu si ii trimite tot ce ii trebuie ca sa se reintoarca pe Cale. Ii trimite pe staret si jalnica procesiune este intrerupta. Odata cu aceasta incepe si o usoara revenire catre bine, reintoarcere care culmineaza cu intronizarea Mitropolitului Filip.

...

In aceasta lume besmetica unde sangele si durerea deapana greu timpul, o fetita, imagine vie a iubirii nevinovate, puncteaza luminos momentele cele mai cumplite. Ea este purtatoarea imaginii Maicii Domnului printre atrocitatile unei lumi incrancenate de fortele raului. Iubirea curata si calda a copilului dezmierdat de chiar Sfanta Fecioara pare a tine in miracolul linistii ei unicul licar de nadejde. Dar, lumea in jurul ei zvacnea innebunita iesindu-si complet din fire. Inevitabil, plateste si inocenta ei tributul de viata pentru a salva ultimii din cei ce mai puteau fi recuperati: Sfantul Filip, paznicul si parte din obstea manastirii. Moartea ei le-a reinaltat dragostea pentru Hristos pana la mucenicie.

Tarul, ca orice alt tiran din istorie sfarseste singur, bantuit de umbrele esecului, in infernul remuscarilor tardive. Bezna si frigul il petrec catre neant. Sunt ultimele clipe ale unei lumi ce ar fi putut fi una minunata, daca... Vezi scena filmata in mijlocul pomilor infloriti. Poate ca filmul se doreste si o invitatie la reflectie. Vedem zilnic ca ne apropiem de pragul debutului apocaliptic si totusi nu ne preocupam cu adevarat sa iesim din aceasta inertie fatala.

Cam asa am vazut acest film la a doua vizionare. Dupa prima am ramas doar cu un gol inexplicabil in suflet. Era clar ca filmul era altceva, nu derularea unor evenimente. Poate ca fratiile voastre au inteles altfel filmul. Eu nu sustin ca ceea ce am scris contine ceva din mesajul pe care Pavel Lunghin a intentionat sa-l transpuna in film. Spun doar ca asa l-am inteles eu.

Doamne-ajuta!

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

As mai remarca un aspect. Filmul se anunta si un avertisment dur pentru cei din frunte. Persoanele care decid soarta unui neam, au ceva din datele tragice ale Tarului. Spune Ivan cel Groaznic la un moment dat, ca un conducator plateste pentru pacatele sale, dar Dumnezeu ii cere socoteala si pentru cum si-a condus poporul. Adica, functie de ce a facut pentru popor, rau sau bine, raspunde sau nu si de pacatele poporului sau. Asa cum un parinte raspunde si de copiii lui. Si, cand un astfel de mesaj este spus de un actor ca Mamonov, nu ai cum sa-l treci cu vederea sau sa-l uiti.

Eu cred ca filmul lui Lunghin va supara multa lume si ca atare, ori va fi pus pe linie moarta, ori va avea parte de critici dure. Cel mai probabil, amandoua.

Doamne-ajuta!

[lore86]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!


Poate ca este asa cum scrii fratia ta. Eu mi-am inchipuit ca este momentul de dupa unirea tuturor celor de pe pamant sub un singur cap. Lupta cu polonezii mi s-a parut ca este ilustrarea inversarii binelui cu raul. Cei viteji au devenit tradatori.

Sa revedem inceputul. Tarul citeste din Apocalipsa (cap. 6). Apoi priveste in urma si vede executiile singeroase care fac ravagii in cnezat (scena cu cocosii decapitati). Se roaga. Vine ispita (tarina) si il scoate din biserica si il conduce catre cele rele. Foarte frumoasa este aceasta scena. Strabate camerele ca pe niste etape in timp si capata pe drum toate insemnele puterii absolute. Odata “scos” din rugaciune, (stramba, dar totusi rugaciune), este preluat de lume si imbracat treptat chiar cu puterile pervertite despre care citise in Apocalipsa: el este conducatorul politic, militar, judecatoresc, cel care avea drept de viata si de moarte asupra supusilor. Este si o tulburatoare imagine a omului care coboara din Ierusalim catre Ierihon. Adica, a celui care paraseste Biserica pentru a se cobori in pacatul lumesc (vezi pilda samarineanului milostiv). Numai ca aici are conotatiile si consecintele aviditatii pentru putere. Si iese in fata poporului. Vine plin de incredere ca trebuie sa faca ceva maret si exemplar pentru poporul sau, dar cand da ochii cu multimea ingenuncheata si cu capul plecat pana la pamant (parca erau decapitati) se sperie si incearca sa se retraga. Insa, nu se mai poate. Puterile diavolesti cu care s-a inconjurat nu ii mai permit calea de intoarcere. Si, il imping mai departe pe drumul catre pacat. Intr-o mascarada de rugaciune - in lipsa bisericii - trage dupa el toata omenirea. Nici nu se putea mai bine pentru Satana (vezi tarina razand satisfacuta pentru ca reusise sa-l mai departeze putin de Dumnezeu). Aici, insa intervine chiar Dumnezeu si ii trimite tot ce ii trebuie ca sa se reintoarca pe Cale. Ii trimite pe staret si jalnica procesiune este intrerupta. Odata cu aceasta incepe si o usoara revenire catre bine, reintoarcere care culmineaza cu intronizarea Mitropolitului Filip.

...

In aceasta lume besmetica unde sangele si durerea deapana greu timpul, o fetita, imagine vie a iubirii nevinovate, puncteaza luminos momentele cele mai cumplite. Ea este purtatoarea imaginii Maicii Domnului printre atrocitatile unei lumi incrancenate de fortele raului. Iubirea curata si calda a copilului dezmierdat de chiar Sfanta Fecioara pare a tine in miracolul linistii ei unicul licar de nadejde. Dar, lumea in jurul ei zvacnea innebunita iesindu-si complet din fire. Inevitabil, plateste si inocenta ei tributul de viata pentru a salva ultimii din cei ce mai puteau fi recuperati: Sfantul Filip, paznicul si parte din obstea manastirii. Moartea ei le-a reinaltat dragostea pentru Hristos pana la mucenicie.

Tarul, ca orice alt tiran din istorie sfarseste singur, bantuit de umbrele esecului, in infernul remuscarilor tardive. Bezna si frigul il petrec catre neant. Sunt ultimele clipe ale unei lumi ce ar fi putut fi una minunata, daca... Vezi scena filmata in mijlocul pomilor infloriti. Poate ca filmul se doreste si o invitatie la reflectie. Vedem zilnic ca ne apropiem de pragul debutului apocaliptic si totusi nu ne preocupam cu adevarat sa iesim din aceasta inertie fatala.

Cam asa am vazut acest film la a doua vizionare. Dupa prima am ramas doar cu un gol inexplicabil in suflet. Era clar ca filmul era altceva, nu derularea unor evenimente. Poate ca fratiile voastre au inteles altfel filmul. Eu nu sustin ca ceea ce am scris contine ceva din mesajul pe care Pavel Lunghin a intentionat sa-l transpuna in film. Spun doar ca asa l-am inteles eu.

Doamne-ajuta!

multumesc frumos. ai adus o noua lumina in mintea mea in desfasurare evenimentelor. dupa cele spuse de tine, filmul imi pare mai frumos si mai interesant.....

[isabella]

În prealabil postat de laurschepsis

Doamne-ajuta!


Poate ca este asa cum scrii fratia ta. Eu mi-am inchipuit ca este momentul de dupa unirea tuturor celor de pe pamant sub un singur cap. Lupta cu polonezii mi s-a parut ca este ilustrarea inversarii binelui cu raul. Cei viteji au devenit tradatori.

Sa revedem inceputul. Tarul citeste din Apocalipsa (cap. 6). Apoi priveste in urma si vede executiile singeroase care fac ravagii in cnezat (scena cu cocosii decapitati). Se roaga. Vine ispita (tarina) si il scoate din biserica si il conduce catre cele rele. Foarte frumoasa este aceasta scena. Strabate camerele ca pe niste etape in timp si capata pe drum toate insemnele puterii absolute. Odata “scos” din rugaciune, (stramba, dar totusi rugaciune), este preluat de lume si imbracat treptat chiar cu puterile pervertite despre care citise in Apocalipsa: el este conducatorul politic, militar, judecatoresc, cel care avea drept de viata si de moarte asupra supusilor. Este si o tulburatoare imagine a omului care coboara din Ierusalim catre Ierihon. Adica, a celui care paraseste Biserica pentru a se cobori in pacatul lumesc (vezi pilda samarineanului milostiv). Numai ca aici are conotatiile si consecintele aviditatii pentru putere. Si iese in fata poporului. Vine plin de incredere ca trebuie sa faca ceva maret si exemplar pentru poporul sau, dar cand da ochii cu multimea ingenuncheata si cu capul plecat pana la pamant (parca erau decapitati) se sperie si incearca sa se retraga. Insa, nu se mai poate. Puterile diavolesti cu care s-a inconjurat nu ii mai permit calea de intoarcere. Si, il imping mai departe pe drumul catre pacat. Intr-o mascarada de rugaciune - in lipsa bisericii - trage dupa el toata omenirea. Nici nu se putea mai bine pentru Satana (vezi tarina razand satisfacuta pentru ca reusise sa-l mai departeze putin de Dumnezeu). Aici, insa intervine chiar Dumnezeu si ii trimite tot ce ii trebuie ca sa se reintoarca pe Cale. Ii trimite pe staret si jalnica procesiune este intrerupta. Odata cu aceasta incepe si o usoara revenire catre bine, reintoarcere care culmineaza cu intronizarea Mitropolitului Filip.

...

In aceasta lume besmetica unde sangele si durerea deapana greu timpul, o fetita, imagine vie a iubirii nevinovate, puncteaza luminos momentele cele mai cumplite. Ea este purtatoarea imaginii Maicii Domnului printre atrocitatile unei lumi incrancenate de fortele raului. Iubirea curata si calda a copilului dezmierdat de chiar Sfanta Fecioara pare a tine in miracolul linistii ei unicul licar de nadejde. Dar, lumea in jurul ei zvacnea innebunita iesindu-si complet din fire. Inevitabil, plateste si inocenta ei tributul de viata pentru a salva ultimii din cei ce mai puteau fi recuperati: Sfantul Filip, paznicul si parte din obstea manastirii. Moartea ei le-a reinaltat dragostea pentru Hristos pana la mucenicie.

Tarul, ca orice alt tiran din istorie sfarseste singur, bantuit de umbrele esecului, in infernul remuscarilor tardive. Bezna si frigul il petrec catre neant. Sunt ultimele clipe ale unei lumi ce ar fi putut fi una minunata, daca... Vezi scena filmata in mijlocul pomilor infloriti. Poate ca filmul se doreste si o invitatie la reflectie. Vedem zilnic ca ne apropiem de pragul debutului apocaliptic si totusi nu ne preocupam cu adevarat sa iesim din aceasta inertie fatala.

Cam asa am vazut acest film la a doua vizionare. Dupa prima am ramas doar cu un gol inexplicabil in suflet. Era clar ca filmul era altceva, nu derularea unor evenimente. Poate ca fratiile voastre au inteles altfel filmul. Eu nu sustin ca ceea ce am scris contine ceva din mesajul pe care Pavel Lunghin a intentionat sa-l transpuna in film. Spun doar ca asa l-am inteles eu.

Doamne-ajuta!

Frumoasa interpretare! Marturisesc ca, dupa ce am vazut filmul, nu i-am inteles pe cei care spuneau ca e un film superb. Mie mi s-a parut, ca la unele faze, ar putea intra foarte bine, in categoria filmelor de groaza. Scenele de o cruzime infioratoare, mi-au dat dureri de inima.

Mi s-a parut, la un moment dat, ca filmul e compus numai din ele. Scenele in care credinta triumfa, mi s-au parut prea putine.

Per ansamblu, mi-a lasat un gust amar.

[legendarul27]

pot sa va recomand un site bun... https://filmflix.ro