hula impotriva Duhului Sfant

[lacrimi]

Dar oare penticostalii, care sustin ca Duhul Sfant se pogoara peste si ii fac sa vorbeasca in limbi, nu hulesc direct pe Duhul Sfant?....
Oare ei, cei care spun ca merg mereu la profeti, sa vada ce lucrare le-a pregatit Dumnezeu, sau daca e bine sa faca aia sau ailalta, nu aduc hula lui Dumnezeu?....
Cum poate cineva crede asa ceva? Oare Dumnezeu asta face? Oare putem sta de vorba cu Dumnezeu ca si cu vecinul de peste poarta?... Oare ne spune El ce e bine si ce e rau sau, cu cat ne credem mai pocaiti, vrea sa ne vada credinta, smerenia, fapta, tocmai urmand deciziile proprii?...
Ma scuzati ca am deviat de la subiect, dar problema asta am vrut sa o pun de mult, pentru ca am mereu discutii pe aceasta tema.

Nu e vorba neaparat daca sinucigasii pot sau nu sa fie iertati ci daca le foloseste rugaciunea si in ce fel. Au existat numerosi parinti ai bisericii cu dar al vederii in duh care au atras atentia ca rugaciunile si jertfele obisnuite pot sa faca rau unui asemenea suflet, sporind chinul la care este supus. Nu pentru ca rugaciunea in sine face rau, ci pentru ca felul cum au murit face duhuri rele stapane pe mecanisme ale sufletului care altfel nu le sunt accesibile nici la pacatosi foarte mari dar care nu au murit cu pacatul acesta. Asa cum si binele lumesc poate fi deturnat in rau, si binele spiritual (din pacate) nu este asa invulnerabil cum am putea crede. Imaginati-va ca dati in fiecare zi o bucata de carne unei persoane care nu poate sa manance si de care nici nu poate sa se descotoroseasca. Nu ati facut nici un bine, pentru ca in scurt timp acel biet om ar fi inconjurat de un morman de carne putreda.
Exista totusi o pomenire pentru absolut toate sufletele, si anume cea de la slujba Coborarii Sf. Duh. Unde, cu rugaciuni speciale care se adreseaza Sfintei Treimi si inadins se cere sa nu fim partasi la hula contra Duhului, biserica pomeneste toate sufletele, fara deci a face mentiune speciala dar incluzand ipso facto orice pacatos, si apostatii, si ereticii, si sinucigasii. Aceasta rugaciune este parte a marturisirii ca noi stim ca Dumnezeu nu doreste chinul nimanui si nici noi nu putem nici dori nici aproba chinul pacatosilor.
Mai exista mentiuni in Pateric despre sfinti care au usurat chinul pacatosilor intr-un fel sau altul si chiar mentiunea rugaciunii Sf. Grigore Cel Mare pentru Traian, intrucat sfantul a fost impresionat de faptul ca, desi pagan si persecutor, imparatul fusese un om virtuos si un conducator care nu punea binele lui personal inainte. Cititi istorisirea, este interesanta pentru multe dispute contemporane.

[padreati]

În prealabil postat de anaana71

nu stiu daca aici trebuie pus acest topic, dar nu am stiu unde sa-l pun.
astazi am avut o discutie in care cineva mi-a spus ca sinuciderea este un pacat capital, dar nu pare a fi hula impotriva Duhului Sfant. eu sunt de parere ca mai mare jicnire si ofensa adusa lui Dumnezeu este sinuciderea, si automat hula impotriva Duhului Sfant. Care este adevarul?

Revenind un pic la subiect, vad ca nu s-a amintit ceva. Eu nu am habar daca e sau nu cum spui tu. Insa apare o problema tehnica. Dupa sinucidere omul nu se mai poate pocai. E cumva un gest definitiv, iremediabil. Desigur, nu stie nimeni pe cine iarta sau nu Dumnezeu, insa el, sinucigasul e sigur ca nu mai poate sa se pocaiasca pentru ce a facut. E de crezut ca probabil nu mai poate fi mantuit.