Idolatrie sau nu?

Am fost astazi la mitropolie la mine la Iasi pentru a asista la Sfanta Liturgie, iar la sfarsitul acesteia am inceput sa analizez picturile si simbolurile prezente acolo...Am vazut multe chestii, insa cel mai tare mi-a atras atentia o anumita imagine ce era prezenta deasupra picturilor sfintilor de pe stalpii laterali...
Imaginea reprezenta un heruvim cu doua aripi (nu stiu daca m-am exprimat bine), iar la extremitatea superioara a aurei avea pictate doua coarne, si deasemenea si la fiecare aripa avea cate un corn...
Daca este heruvim de ce are coarne? Iar daca este lucifer de ce este pictat deasupra sfintilor?
Imi pare rau ca nu am avut cu ce sa fac o poza...Asta am luat-o de pe net...

[Langu]

[quote=Ioan-Victor;201595]Am fost astazi la mitropolie la mine la Iasi pentru a asista la Sfanta Liturgie, iar la sfarsitul acesteia am inceput sa analizez picturile si simbolurile prezente acolo...Am vazut multe chestii, insa cel mai tare mi-a atras atentia o anumita imagine ce era prezenta deasupra picturilor sfintilor de pe stalpii laterali...
Imaginea reprezenta un heruvim cu doua aripi (nu stiu daca m-am exprimat bine), iar la extremitatea superioara a aurei avea pictate doua coarne, si deasemenea si la fiecare aripa avea cate un corn...
Daca este heruvim de ce are coarne? Iar daca este lucifer de ce este pictat deasupra sfintilor?
Imi pare rau ca nu am avut cu ce sa fac o poza...Asta am luat-o de pe net...[/QU

Depinde de pictor,de cunostintele acestuia...de ce-i trazneste prin cap.Referitor la coarne,maestrii masoni obisnuiau sa le lase peste tot.Se refera la miscarea planetei Venus fata de Soare.Intreaba un preot,vezi ce-ti spune?

[Danut7]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Am fost astazi la mitropolie la mine la Iasi pentru a asista la Sfanta Liturgie, iar la sfarsitul acesteia am inceput sa analizez picturile si simbolurile prezente acolo...Am vazut multe chestii, insa cel mai tare mi-a atras atentia o anumita imagine ce era prezenta deasupra picturilor sfintilor de pe stalpii laterali...
Imaginea reprezenta un heruvim cu doua aripi (nu stiu daca m-am exprimat bine), iar la extremitatea superioara a aurei avea pictate doua coarne, si deasemenea si la fiecare aripa avea cate un corn...
Daca este heruvim de ce are coarne? Iar daca este lucifer de ce este pictat deasupra sfintilor?
Imi pare rau ca nu am avut cu ce sa fac o poza...Asta am luat-o de pe net...

Simbolistica la icoanele ortodoxe este mare, eu personal nu stiu sa-ti raspund, insa coarnele nu inseamna neaparat ceva rau(din punctul meu de vedere).

[Danut7]

În prealabil postat de Ioan-Victor

http://www.jesus-is-savior.com/False...o-idolatry.htm
Si cum e cu a doua porunca?:
"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti."

În prealabil postat de catalin2

Referitor la icoane, porunca spune " Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti."

Lucrurile din ceruri la care se refera sunt soarele, luna, planete, stele, etc. Iar lucrurile de pe pamant sunt munti, animale, etc. Adica idolatria, inchinarea la un obiect, animal, etc. Nu spune nimic de cele sfinte. Noi in icoane reprezentam pe cele sfinte si nu cele la care se inchinau idolatrii. Nu ne inchinam la lemnul din icoana, ci la cel reprezentat in ea.

15. Ţineţi dar bine minte că în ziua aceea, când Domnul v-a grăit din mijlocul focului, de pe muntele Horeb, n-aţi văzut nici un chip.
16. Să nu greşiţi dar şi să nu vă faceţi chipuri cioplite, sau închipuiri ale vreunui idol, care să înfăţişeze bărbat sau femeie,
17. Sau închipuirea vreunui dobitoc de pe pământ, sau închipuirea vreunei păsări ce zboară sub cer,
18. Sau închipuirea vreunei jivine, ce se târăşte pe pământ, sau închipuirea vreunui peşte din apă, de sub pământ;
19. Sau, privind la cer şi văzând soarele, luna, stelele şi toată oştirea cerului, să nu te laşi amăgit ca să te închini lor, nici să le slujeşti, pentru că Domnul Dumnezeul tău le-a lăsat pentru toate popoarele de sub cer. Deuteronom 4

Idolatria inseama orice imagine si reprezentare falsa a lucrurilor care sunt,care schimba sensul lor, redefinindu-le in ceva ce nu sunt.Din punctul acesta de vedere icoanele nu sunt obiecte de cult de idolatrie, si nu reprezinta imagini false a persoanelor sfinte si a divinitatii.Caci Hristos s-a aratat in trup, iar reprezentarea Sa ca om este una adevarata, caci Hristos s-a facut om pentru noi.Insusi Hristos e imaginea lui Dumnezeu si omul o icoana a lui Dumnezeu.La fel se intampla si cu sfintii , sunt reprezentari reale ale lor.De exemplu un sfant contemporan care a fost in stare de neputreziciune o vreme , Sfantul Nectarie, daca te uiti la poza sa si la icoana ai sa vezi ca este identica.Sf Traditie ne spune ca atunci cand Hristos isi ducea crucea o femeie pe numele Veronica a mers sa-i stearga chipul Mantuitorului care era plin de sange si chipul Sau s-a imprimit pe stergarul femeii.Giulgiul in care a fost infasurat Iisus exista si astazi , si ai sa-l gasesti sub numele de "Giulgiul din Torino".Tot din Traditie prima icoana a fost chipul Domnului Iisus imprimat pe un stergar si dat lui Anania pentru regele Apgar ,bolnav de lepra in cetatea Edesa.Apoi mai este o icoana a Maicii Domnului care s-a pictat singura pe o biserica din Asia Mica ,chiar in vremea cand Maica Domnului traia.Si la Sfantul Munte Athos avem o icoana a Maicii Domnului la care pictorul nu reusea sa picteze fetele Maicii si a pruncului si acestea s-au pictat singure.Nu asta e idolatrie.Ci idolatria este orice inchinare falsa si reprezentare gresita a lui Dumnezeu si a lucrurilor sfinte.

Ca antiteza si in Apocalipsa fiara face o icoana cu chipul ei.

[andrei_im]

sa ii ierte Dumnezeu pe cei care au facut acel site blasfemiator! Despre icoane se pot spune multe, a spus si fratele Danut mai sus.. mai mult decat ideea ca icoana este o FEREASTRA SPRE CER, nici nu trebuie spus. De parca ne-am inchina lemnului din care e pictata.. Sa nu uitam ca aceasta erezie iconoclasta este foarte veche. in primele secole crestine, iconoclastii erau mult mai versati ca protestantii de azi. Exista in calendarele ortodoxe SFINTI MUCENICI CARE SI-AU DAT VIATA PENTRU APARAREA ICOANELOR! Pur si simplu au fost omorati de oameni ai "bisericii", pentru ca se inchinau icoanelor. probabil ca aceia tot la Hristos se inchinau, doar aveau pareri/abordari diferite, ar spune multi astazi...
Despre insemnele cu serpi, sau vulturul cu doua capete - aceste insemne dateaza din vremea imperiului bizantin. semnificatia nu o cunosc foarte bine. din cate stiu cele doua capete simbolizeaza impreuna lucrarea dintre Harul lui Dumnezeu si voia libera a omului (sinergia). va rog sa ma corectati daca gresesc. craniul cu oase de la baza crucii, din cate stiu simbolizeaza biruinta mortii. inca o data, DUMNEZEU SA II IERTE! M-am ingrozit de ce am vazut acolo..

[Xosroviduxt]

craniul si oasele simbolizeaza biruinta ASUPRA mortii.

Joseph Campbell, în Puterea mitului, vedea în dragon un simbol al divinităţii şi al transcedentalului, pentru că reprezenta unitatea dintre Cer şi Pământ combinând şarpele (terestru) cu aripile unei păsări sau a unui liliac (celest).


Dumnezeu Insusi – Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne inchina la idoli – a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce inseamna ca acesti heruvimi lucrati de mana de om sunt icoane si nu idoli-“heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).

Atat Mantuitorul cat si Sfintii Apostoli au cinstit si s-au inchinat in templu inaintea acestor chipuri facute de maini omenesti (Marcu 11,7; Fapte 24, 11 s.a.).
siiii primul iconar a fost Sfantul Evanghelist Luca.

un citat clasic a Sf. Teodor Studitul (Antiorh I):
„O ce nebunie! Negaţia (închinării la idoli), opreşte a se asemăna Dumnezeu cu o făptură din cele ce sunt, cu soarele, cu luna, cu stelele, sau cu alceva dintre celelalte, care e una cu construirea de idoli; afirmaţia vrea să ridice pe Israel pe o cale simbolică, prin anumite clipuri şi forme la contemplarea şi slujirea unicului Dumnezeu. Oare nu este şi chipul (paradigma) întregului cort o manifestare văzută a slujirii în duh, desemnată prin vedenii simbolice marelui Moise, De Dumnezeul tuturor?“.

Sf. Ioan Damaschinul a scris: “prin icoane vizibile suntem condusi la contemplarea a ceea ce este divin si spiritual"

pentru mai multe informatii:
http://www.agnos.ro/blog/2009/11/14/...espre-hristos/
sau:
http://sfinx777.wordpress.com/2009/0...a-divinitatii/

În prealabil postat de Ioan-Victor

http://www.jesus-is-savior.com/False...o-idolatry.htm
Si cum e cu a doua porunca?:
"Să nu ai alţi dumnezei afară de mine. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti."

scrie undeva sa nu iti faci infatisare a celor sfinte?
in aceasta porunca se refera la lucrurile din cer (planete, meteoriti, stele, animale care zboara in vazduh etc.), la fel si cu lucrurile de pe pamant sau sub pamant

[Ioana-Andreea]

Cand dam argumentul heruvimilor,voi spuneti ca nu se inchinau lor.Dar pastorii uita ca porunca nu spune sa nu te inchini lor doar,ci si sa NU-TI FACI.Deci,daca interpretezi ca tine,e clar ca n-ai cum sa scapi de aceasta contardictie:SA NU-TI FACI si Moise a facut.

Iata aici dovezi scripturistice.
Iisus s-a rugat in prezenta icoanelor si nu le-a spart ,rupt,dat afara,cum a facut cu musulmanii.Nu crezi ca apostolii ar fi spus,daca s-ar fi intamplat?

In Testamentul Vechi icoanele au fost facute chiar cu porunca lui Dumnezeu (vezi Ies. 25, 18-22; 26, 31 s.a.).

8. Dumnezeu Insusi – Care a poruncit categoric prin porunca I a Decalogului a nu ne inchina la idoli – a poruncit a se face chipurile de heruvimi, ceea ce inseamna ca acesti heruvimi lucrati de mana de om sunt icoane si nu idoli.

9. Aceste icoane ale Vechiului Testament se chemau “heruvimii slavei” (Evrei 9, 5).

10. Perdelele, covoarele si alte obiecte din biserica veche au fost facute cu chipuri de heruvimi, la porunca lui Dumnezeu (Ies. 36, 8 si 37, 7-9; II Parai. 3, 10-14; III Regi 6, 23-28).

11. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aduceau jertfe (III Regi 3, 15).

12. Inaintea acestor icoane ale heruvimilor se cantau lui Dumnezeu cantari de lauda si de preamarire (Ps. 137, 1).

13. Inaintea icoanelor din Vechiul Testament se aprindeau candele, preotii le tamaiau cu mare cinste, dupa porunca lui Dumnezeu si iudeii le venerau si se inchinau la ele (vezi Ies. 30, 6-8; 27, 20-21, Iosua 7, 6).

14. Cinstirea acestor chipuri de heruvimi – ce erau in templu – niciodata nu a fost dezaprobata de Hristos sau de Sfintii Apostoli.

15. Atat Mantuitorul cat si Sfintii Apostoli au cinstit si s-au inchinat in templu inaintea acestor chipuri facute de maini omenesti (Marcu 11,7; Fapte 24, 11 s.a.).

16. In Testamentul Nou inchinarea la idoli este oprita cu anatema, iar inchinarea la sfintele icoane nicidecum, nefiind totuna icoana cu idolul; idolii se socoteau a fi zei sau dumnezei, pe cand icoana este numai o inchipuire, a carei cinste trece la chipul cel dintai, adica la cel zugravit pe ea: fie a lui Dumnezeu, fie al Maicii Domnului sau al vreunui sfant.

Istoria Sfintei Traditii si practica dintotdeauna a Bisericii si pana azi, sfintele icoane au fost cinstite si venerate.

18. Icoanelor si sfintilor se aduce venerare iar nu adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu.

19. In fata icoanelor ceri mijlocire si ajutor duhovnicesc, nicidecum nu le rostesti: “Miluieste-ma, caci tu esti dumnezeul meu.”

[Ioana-Andreea]

Ce este o icoană? O icoană este o imagine (de obicei bidimensională), reprezentand pe Hristos, sfinţi, ingeri, evenimente biblice importante, pilde sau evenimente din istoria Bisericii.
Sf. Grigore Dialogul (Papă a Romei la aprox. 590-604) vorbea despre icoane ca fiind Scriptura pentru analfabeţi:
“Ceea ce scrisul prezintă cititorilor, imaginea prezintă celor neinvăţaţi care o privesc, căci in ea şi cei ignoranţi văd ce ar trebui să urmeze; in ea pot citi analfabeţii”(Epistola către Episcopul Serenus din Marsilia, NPNF 2, Vol. XII, p. 53).
Celor care sugerează că acest fapt nu mai este relevant in epoca noastră, le aducem aminte de rata mare a analfabetismului pe care o avem acum, intr-un segment major al populaţiei... copiii.
Icoanele ne ridică minţile de la cele pămanteşti la cele cereşti. Sf. Ioan Damaschinul a spus: ”Prin icoane vizibile suntem conduşi la contemplarea a ceea ce este divin şi spiritual”. Prin păstrarea memoriei celor pictaţi in icoane, suntem inspiraţi să-i imităm. Sf. Grigore de Nissa (aprox. 330-395) povestea cum nu putea trece pe langă o icoană cu Avraam care-l jertfea pe Isaac “fără să verse lacrimi”. Intr-un comentariu la aceste cuvinte, s-a spus la al Şaptelea Sinod Ecumenic: “Dacă unui asemenea Doctor imaginea i-a folosit şi i-a produs lacrimi, cu atat mai mult ea va aduce căinţă şi-i va face bine celui simplu şi needucat”.

Citat:
Se inchină ortodocşii la icoane?
Creştinii se roagă in prezenţa icoanelor (aşa cum evreii se rugau in prezenta icoanelor Templului), dar nu la icoane.

Citat:
Fac icoanele minuni?
Pentru a pune aceasta intrebare intr-o perspectiva corecta, să incercăm mai intai să răspundem la cateva intrebări: Făcea chivotul legămantului minuni (vezi Iosua 3:15, 1 Samuel 4:6, 2 Samuel 11-12)? Vindeca şarpele de arama pe cei muşcaţi de şerpi (Numeri 21:9)? Au inviat oasele profetului Elisei pe un om (2 Оmpăraţi 13:21)? A vindecat umbra lui Petru pe bolnavi (Fapte 5:15)? Au vindecat hainele lui Pavel pe cei bolnavi şi au scos draci (Fapte 19:12)?
Răspunsul la aceste intrebări este Da, intr-un anumit fel. Totuşi, ca să fim mai corecţi, Dumnezeu a fost Cel care a ales să facă minuni prin aceste obiecte. In cazul chivotului şi a şarpelui de aramă, avem de-a face cu imagini prin care s-au făcut minuni. Dumnezeu a făcut minuni prin rămăşiţele profetului Elisei, prin umbra unui sfant şi prin lucruri care au fost doar atinse de un sfant. De ce? Pentru că Dumnezeu cinsteşte pe cei ce Il cinstesc. (1 Samuel 2:30), Işi găseşte plăcerea in a face minuni prin sfinţii Lui, chiar şi pe aceste cai indirecte. Faptul că Dumnezeu poate sfinţi lucruri materiale nu trebuie să surprindă pe cei ce cunosc Scriptura. De exemplu, nu numai altarul templului era sfant, ci tot ce il atingea (Exod 29:37). A respinge adevărul că Dumnezeu lucrează prin lucruri materiale inseamnă a cădea in Gnosticism.
Prin urmare, da, intr-un sens larg icoanele pot face minuni, deoarece Dumnezeu cinsteşte pe cei ce-L cinstesc.

Citat:
Care este diferenţa dintre inchinare şi venerare?
Creştinii ortodocşi nu se inchina la icoane in sensul in care cuvantul inchinare este folosit in limba modernă.
Creştinii ortodocşi cinstesc icoanele, ceea ce inseamnă ca le respectă pentru că sunt obiecte sfinte şi pentru că respectă pe cei pe care ii reprezintă. Nu ne inchinăm icoanelor aşa cum nu ne inchinăm steagului ţării. Respectul faţă de steag reprezintă aceeaşi atitudine ca şi faţă de icoane, un fel de cinstire. Aşa cum nu venerăm lemnul sau vopseaua, ci persoana pictata in icoană, tot aşa patrioţii nu venerează ţesătura şi culorile, ci ţara reprezentată de steag.
Acesta a fost felul de gandire al celui de al Şaptelea Sinod Ecumenic, care a decretat in al său Oros: “Acesta fiind cazul, urmand calea impărătească şi invăţătura de inspiraţie divină a Sfinţilor Părinţi şi a Tradiţiei Bisericii soborniceşti - căci noi ştim că este inspirată de Duhul Sfant, care se află in ea - decidem in mod corect şi după o lungă examinare, că asemenea Crucii sfinte şi dătătoare de viaţă, la fel sfintele şi preţioase icoane pictate in culori şi impodobite cu pietre preţioase sau cu altă materie avand acelaşi scop (epitedeios) să fie puse in sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe obiecte şi haine sfinte, pe pereţi şi pe străzi, indiferent dacă ele sunt icoane ale Domnului Dumnezeu şi Mantuitor Iisus Hristos, ale Preacuratei Fecioare, Sfanta Născătoare de Dumnezeu, sau ale ingerilor sau Sfinţilor. Căci ori de cate ori vedem reprezentarea lor prin imagini, ori de cate ori le privim, ne aducem aminte de prototipuri, ii iubim mai mult, suntem indemnaţi să ne inchinăm sărutand imaginea şi să ne mărturisim veneraţia (proskenesin), nu adevărată inchinare (latreian) care, după credinţa noastră, este cuvenită numai naturii divine, dar in acelaşi fel venerăm imaginea Crucii celei scumpe şi dătătoare de viaţă, Sfanta Evanghelie şi alte obiecte sfinte pe care le cinstim cu tămaie şi lumanări, după obiceiurile inaintaşilor noştri. Căci cinstea dată imaginii se adresează prototipului, şi persoana care venerează o icoană venerează pe cel reprezentat de ea. Intr-adevăr, aceasta este invăţătura Sfinţilor noştri Părinţi şi Tradiţia Sfintei Biserici soborniceşti, care a dus Evanghelia de la un capăt la celălalt al pămantului.”

Evreii inţelegeau diferenţa dintre venerare şi inchinare (adorare). Un evreu pios işi săruta şalul de rugăciune inainte să şi-l pună şi săruta Tora inainte să o citească in sinagogă. Cu siguranţă Iisus a făcut la fel, inainte să citească Scriptura in sinagogă.
Primii creştini au inţeles şi ei această distincţie. In Martirajul lui Polycarp (care a fost un ucenic al Sfantului Apostol Ioan, şi a cărui martiraj a fost descris de credincioşii bisericii lui, care au fost martori), ni se spune cum unii au căutat să-l influenţeze pe magistratul roman să nu le dea voie să ia trupul Sfantului Martir, “ca nu cumva, s-a spus, ei să renunţe la cel răstignit şi să inceapă să se inchine la acesta. Aceasta s-a făcut la indemnul iudeilor, care au urmărit şi cand era să-l luam din foc, ei neştiind că era imposibil pentru noi să renunţăm la Hristosul care a suferit pentru mantuirea intregii lumi - deşi fără păcat - sau să ne inchinăm altuia. Căci Lui, care este Fiul lui Dumnezeu, ne inchinăm, dar pe martiri ii cinstim doar ca pe ucenici şi imitatori ai Domnului, care merită aceasta pentru neegalata lor dragoste faţă de Impăratul şi Invăţătorul lor... Atunci sutaşul, văzand impotrivirea iscată de iudei, l-a pus in mijloc şi l-a ars după obiceiul lor. După aceea noi i-am luat oasele, care erau mai de preţ decat pietrele preţioase şi mai scumpe decat aurul curat, şi le-am aşezat intr-un loc potrivit, unde Domnul ne va ingădui să ne adunăm după cum putem, cu bucurie, şi să sărbătorim martirajul lui, aducandu-ne aminte de cei care s-au luptat deja şi pregătindu-i pe cei care vor avea de luptat” (Martirajul lui Polycap 17:2- 3; 18:1-3).

Nu interzice Porunca a doua icoanele?
Se pune întrebarea: ce înseamnă “chipul cioplit” în Porunca a doua? O înţelegere literală ar însemna că toate imaginile din Templu călcau această poruncă. Cea mai bună metodă să aflam ce însemnau cuvintele evreieşti folosite aici este să aflăm ce însemnau ele pentru evrei. Când aceştia au tradus-o în greacă, au folosit cuvântul “eidoloi”, adică “idoli”. Cuvântul evreiesc „pesel” nu este niciodată folosit cu privire la imaginile din Templu. Este, deci, clar că pasajul se referă la imagini păgâne, şi nu la imagini în general.
Să privim cu atenţie pasajul din Scriptură:
“Să nu-ţi faci chip cioplit (idol), nici o înfăţişare a lucrurilor care sunt în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai pe jos decât pământul. Sa nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti (închini)” (Exod 20:4-5).
Dacă interpretăm aceste cuvinte ca referindu-se la orice fel de imagini, în mod clar heruvimii din Templu călcau această poruncă. Dacă însă le interpretăm ca referindu-se doar la idoli, orice contradicţie dispare. Mai mult decât atât, dacă textul se referă la toate imaginile, atunci chiar şi carnetul meu de conducere este un idol şi o încălcare a acestei porunci. Una din două: ori fiecare protestant care are carnet de conducere este un idolatru, ori icoanele nu sunt idoli.
Lăsând de o parte pentru moment semnificaţia cuvintelor “chip cioplit”, să vedem ce ne spune de fapt textul. Să nu faci x, să nu te închini la x, să nu slujeşti la x. Daca x = imagine, atunci însuşi Templul calcă porunca. Daca x = idol, atunci nici Templul, nici icoanele ortodoxe nu calcă porunca.

[Ioana-Andreea]

Nu interzice Deuteronom 4:14-19 orice înfăţişări ale lui Dumnezeu? Cum putem, deci, admite icoane ale lui Hristos? Acest pasaj îi învaţă pe evrei să nu-şi facă o înfăţişare falsă a lui Dumnezeu, pentru că nu L-au văzut; dar noi, creştinii, credem că Dumnezeu S-a întrupat prin persoana lui Iisus Hristos, deci putem înfăţişa “ce am privit” (1 Ioan 1:1). După cum a spus Sf. Ioan din Damasc:
“În vechime, Dumnezeul neîntrupat şi nemăsurat nu a fost niciodată înfăţişat. Dar acum că Dumnezeu a fost văzut în trup şi a vorbit cu oamenii, aceştia pot face o înfăţişare a lui Dumnezeu aşa cum L-am văzut. Nu mă închin materiei, ci Dumnezeului materiei, care a devenit materie pentru mine şi S-a coborât să locuiască în materie, care mi-a pregătit mântuirea prin intermediul materiei. Nu voi înceta să cinstesc această materie care mi-a dăruit mântuirea. O cinstesc, dar nu ca Dumnezeu.”

Citat:
Dacă icoanele sunt atât de importante, cum de nu le găsim în Scriptură?
De fapt le găsim în Scriptură - şi încă în multe locuri! Observaţi cât de frecvente erau ele în Cort şi apoi în Templu. Existau imagini de heruvimi:
Pe chivot - Ex. 25:18
Pe perdelele din Cort - Ex. 26:1
Pe perdeaua din Sfânta Sfintelor - Ex. 26:31
Doi heruvimi în Locul Sfânt - 1 Împăraţi 6:23
Pe pereţi - 1 Împăraţi 6:29
Pe uşi - 1 Împăraţi 6:32
Pe alte lucrături din Templu - 1 Împăraţi 7:29,36
Existau deci icoane încotro îţi întorceai ochii.

Chiar dacă admintem că icoanele sunt un fel de Scriptură, unde era scris evreilor să le venereze? Scriptura poruncea evreilor să se închine înaintea chivotului, care avea pe el imaginea a doi heruvimi. În Psalmul 99,5, se porunceşte: „Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este Sfânt!». Să observăm că aici cuvântul «închinare» este acelaşi cu cel folosit în Exodul 20,5, unde ni se porunceşte să nu ne închinam la idoli.

Ce este «aşternutul picioarelor Lui»? În 1 Cronici 28,8, David foloseşte această expresie referindu-se la Chivotul Legământului. Psalmul 99 (98 în Septuaginta) începe cu imaginea Domnului care «şade pe heruvimi» (Ps. 99,1) şi sfârşeşte cu îndemnul de a ne închina pe muntele Lui cel Sfânt - ceea ce întăreşte faptul că acest context se referă la Chivotul Legământului. Aceasta frază reapare în Psalmul 132:7, unde este precedată de expresia «haide la locuinţa Lui» şi este urmată de chemarea «Scoală-Te, Doamne, vino la locul tău de odihnă, Tu şi Chivotul măreţiei Tale!»

Este interesant că această expresie este folosită în slujba din biserică referitor la Cruce, şi legătura nu este întâmplătoare - pentru că pe Chivot, între heruvimi, se afla capacul ispăşirii, peste care era stropit sângele jertfelor pentru păcatele poporului (Exod 25,22, Levitic 16,15).