Femeia intre televizor si telenovela-M.D(Femeia care a uitat de modelul M-ciiDomnului

[heaven]

Femeia isi poate pastra in continuare feminitatea,poate pune familia pe primul plan,dar poate evolua si profesional,dar nu numai,pentru ca traim evident alte timpuri (ar fi nefiresc sa stagnam sau sa involuam),iar barbatul o poate ajuta asumandu-si si el mai multe sarcini.
Ca unii inteleg sau nu,ca le convine sau nu,ne indreptam catre niste timpuri in care cuvantul care va defini relatia dintre doi parteneri nu va mai fi competitia,subjugarea,ci COMPLETAREA.
Barbatul si femeia sunt facuti sa se completeze,sa se sustina reciproc si sa se ajute unul pe celalalt sa evolueze pe absolut toate planurile.
O relatie in care doar unul are anumite drepturi,iar celalalt se multumeste sau este nevoit sa functioneze doar cu jumatati de masura,din punctul meu de vedere este o relatie plafonata,care in timp aduce multe frustrari si conflicte intre cei doi.

[Noesisaa]

În prealabil postat de anna21

Fiecare cu ce crede. Ai copii, Andrei?
Si eu am avut cariera infloritoare pana mi-a intrat copilul in spital si a trebuit sa-l retrag de la gradinita, sa renunt la serviciu si sa stau cu el. Rezultatul a fost ca la 4 ani copilul meu stia sa citeasca. Acum are 5 ani, citeste frumos povesti, face adunari mai bine decat unii adulti, pune niste intrebari extraordinar de profunde, cred eu.. si cel mai important: are o intelegere a religiei superioara multor adulti.
Nu mai vreau nici o cariera. Cred ca am ceva mai bun.
Iar al doilea, care vine din urma, este super smart.. ma iertati ca ma laud aici cu copiii mei, dar sa-mi mai spuna cineva de copil de 18 luni care construieste case din cuburi lego, asculta cu placere muzica clasica (sta nemiscat cate o jumatate de ora, pana se termina concertul), deseneaza (bine, pereti, in principal, dar are talent :))), strange singur jucariile etc...
Dau linistita 10 cariere pentru asta, nu una.
Poate am de pierdut ceva, nu stiu.. Dar cred ca inainte de copii m-am fatait destul in costum crezand ca sunt cineva. Aaaa ..si eu angajam oamenii.. si imi aduc aminte cat se zbateau pt un ban in plus la salariu. Si cum le serveam discursuri despre responsabilitate si despre cum in mainile lor este viitorul companiei... bla, bla, bla. Cand de fapt motivarea lor (iluzia carierei) este una, iar profitul, hmm, cu totul altceva. Am invatat ca este relativ usor sa manipulezi angajatii.. nu aruncati cu pietre! Cariera.. ce praf in ochi!

Anna, sa nu te superi pe mine, nu intentionez sa te jignesc dar....
dat fiind ca ai tai copilasi sunt atat de destepti ce ai sa te faci cand ei nu mai au nevoie de dadaceala ta? Si crede-ma, timpul asta vine foarte repede, indata-indata merg la scoala, au tot felul de activitati acolo, sa nu mai spun ca o sa le placa sa invete singuri, fara mama, sau o sa stea ceasuri intregi cu o carte citind fara sa vrea sa fie intrerupti. Atunci ce ai sa faci? Bun, faci curat in casa, faci mancare, faci din nou curat in casa, mai aranjezi ceva in gradina....dar...se termina si lucrurile astea.
Un copil inteligent nu are nevoie sa aiba pe mama 100% din timp langa el ca sa invete sau ca sa fie cuminte. Si eu citeam pe la 4 ani, am inceput sa invat chiar din proprie initiativa, posibil ca spuneam si tot felul de chestii inteligente daca o intrebi pe mama (asa-s mamele toate, li se pare ca puii lor spun niste lucruri anormal de inteligente...), dar mama lucra si ea, nu, nu 8 ore pe zi, dar mergea in fiecare zi la lucru, o mai avea si pe sora mea mai mica, plus alte probleme...dar asta nu inseamna ca eu eram neglijata fiindca ea nu era incontinuu langa mine. Si cred ca altii pot sa spuna la fel.

Cred ca am mai spus-o si alta data, dar eu ma bucur grozav de mult ca mama mea ca are o cariera reusita, o munca in afara casei care ii face placere si ii aduce impliniri si personale si profesionale. Si pe de alta parte, sa fiu cinstita, asta imi trebuia, o mama care nu are alta treaba decat sa stea acasa si care sa ma tina pe mine la telefon 24 de ore din 24, sa se ingrijoreze din cel mai mic lucru (oricum se ingrijoreaza si daca am racit putin, dar macar are si alte lucruri sa se ia...).

[anna21]

Nu ma jignesti Noesisaa, stiu ca starea in care ma aflu acum nu poate dura la infinit. Deocamdata este foarte bine mai ales pt copiii mei, cred ca suntem f norocosi ca pot sa ma ocup de ei. (ma bucur ca am timp sa le gatesc in timp ca copii de varsta lor mananca junk food si semipreparate, am timp sa-i duc in parc etc.) Unde locuiesc eu parintii isi lasa copii la day care sau scoala pana la 5-6 pm. Apoi ii iau acasa doar pt cina si culcare. Mi se pare oribil acest stil de viata.
Cat despre perioada in care copilul are nevoie de mama.. Eu imi amintesc ca sufeream in scoala ca mama nu avea nicicand timp de mine (era o femeie de cariera).
Evident ca am si eu planuri de viitor, dar se refera mai degraba la ceva pe cont propriu (nu la cariera).

Am exemplul parintilor mei. Fiecare din ei a renuntat la un moment dat la cariera pt a-si urma propriile interese. Au muncit multi ani, au castigat, au pierdut etc... Dar in final si-au trait viata cum au vrut ei, nu cu program de la 8 la 5.

[sergiu]

În prealabil postat de Noesisaa

Anna, sa nu te superi pe mine, nu intentionez sa te jignesc dar....
dat fiind ca ai tai copilasi sunt atat de destepti ce ai sa te faci cand ei nu mai au nevoie de dadaceala ta?

Se va intoarce in campul muncii, simplu. Poate va munci de acasa, e tot mai la moda. Probabil nu va ajunge la aceiasi inaltime in cariera, totul e sa balansezi corect lucrurile.

[anna21]

În prealabil postat de Noesisaa

Anna, sa nu te superi pe mine, nu intentionez sa te jignesc dar....
dat fiind ca ai tai copilasi sunt atat de destepti ce ai sa te faci cand ei nu mai au nevoie de dadaceala ta? Si crede-ma, timpul asta vine foarte repede, indata-indata merg la scoala, au tot felul de activitati acolo, sa nu mai spun ca o sa le placa sa invete singuri, fara mama, sau o sa stea ceasuri intregi cu o carte citind fara sa vrea sa fie intrerupti.

Sa stii ca m-am gandit si eu la asta.
Tu dai de inteles ca mi-am facut un sens in viata din cresterea copiilor. Nu stiu. Cert este ca sunt extrem de importanti, mai importanti decat mine.
Si nu ma gandesc la realizarea lor in lume, ci la faptul ca din mainile parintilor se cer sufletele copiilor la Judecata de Apoi (cel putin, asa stiu eu).
Uneori ma gandesc ca autosuficienta copiilor (si a adultilor, de ce nu?) este de fapt un efect, o adaptare la indiferenta parintilor.
Voi trai si voi vedea.

[Noesisaa]

Cert este ca a fi mama care doar sta acasa si educa copiii (nu, nu este putin lucru) este un lucru foarte modern. Nicicand in societate, nici in societatile predominant agrariene, sau cele industrialiste, o femeie nu putea sa stea sa aiba grija de copiii -- uita-ti-va la tara, daca ai pamant, trebuie lucrat de toate mainile disponibile. A tine femeia cu copil mic acasa primavara era si este un lux pe care un taran gospodar nu si-l putea permite. Stiu din familia mea -- copiii mici, chiar si cei sub doi ani erau lasati singurei acasa cu minima si sporadica supraveghere din partea unei rude mai in varsta. Daca se intampla o nenorocire, se intampla, spuneai "Doamna apara-ne si pazeste-ne" si duceai viata in continuare. Sau daca nu erau lasati acasa, erau luati la camp si lasati la umbra, nu avea mama timp sa stea sa ii citeasca povesti, sa il invete literele (nici ea nu le stia oricum), sa se joace cu el, sa il pupe, sau alte chestii din astea. Nu spun ca lucrurile astea sunt rele, sau fac rau copilului, nicicum, spun doar ca nu sunt atat de traditionale pe cat vor unii sa creada.

Apoi a fi casnica in trecut insemna mult, mult mai mult decat a educa copiii. Pe vremuri, destul de recente, nu existau masini de spalat, aragaze moderne, cuptoare cu microunde, lumina electrica, asa ca femeia de obicei isi ocupa mare parte din zi cu cu totul altceva decat cresterea copiilor.

Cumva in mediile ortodoxe mai traditionaliste s-a format ideea cum ca idealul pentru o femeie este sa fie casnica, si ca faptul ca totusi trebuie sa lucreze este un compromis mare care duce la destramarea familiei, sau oricum la pervertirea familiei traditionale, la copiii needucati si necredinciosi, etc... Eu spun ca trebuie sa fie facuta diferenta intre a avea o cariera si a fi carierist, fiindca sunt lucruri diferite.

[cristina2012]

Interesant articolul lui Dinescu... e scris cu umor, e trist si adevarat, l-as gusta, daca nu ar fi scris de cel care a nascut in peisajul editorialistic romanesc sublima revista "Plai cu boi", o revista care sapa atat femeia de casa, cat si pe cea de cariera... adica anuleaza femeia, femininul... Atunci cand vinzi desfrau mi se pare o grosolanie sa le ataci pe cele care lupta cu dintii sa fie cineva intre atati barbati ce nu mai sunt capabili sa cantareasca decat silicoanele la o femeie. Ca bietele femei (de cariera) nu lupta lupta cea buna, e adevarat, dar nu Dinescu e cel care ar trebui sa le atraga atentia.
A nu se intelege ca sustin cariera femeilor... eu sunt casnica.

[Fani71]

Trebuie ca fiecare sa gaseasca solutia buna pentru ea - si pentru famlilia ei.
Cuim spune si Anna, si barbatul ar trebui sa gaseasca acest echilibru si sa nu isi dea sufletul carierei.
Este un mers continuu pe funia intinsa, viata intr-o familie moderna.
Eu sunt multumita ca m-a ajutat Dumnezeu sa am o meserie care imi lasa timp si de familie, asa cum au avut si parintii mei, putand in acelasi timp sa ma dedic si meseriei si sa consider ca este o vocatie si ce fac acolo.
Stiu ca altfel, femeile care lucreaza intr-o firma sunt mult mai putin aantajate..
O femeie care a facut studii si simte ca trebuie sa le puna in aplicare si in afara casei, ar fi nefericita sa stea numai acasa. S-ar apuca de tot felul de alte chestii ca sa compenseze si tot nu s-ar ocupa bine de copii. Cum zice si Noesisaa, poate deveni si prea materna in sens negativ, prea mama posesiva si grijulie.
Dar daca unele femei simt ca sunt mai implinite sa se ocupe de copii (si bineinteles ca sa ar fi mai bine pentru copii si pentru familie), cel putin pana merg ei la scoala, foarte frumos.
Ma opun doar ideii ca asta este solutia ideala pentru toata lumea.

[laurschepsis]

În prealabil postat de anna21

Fiecare cu ce crede. Ai copii, Andrei?
Si eu am avut cariera infloritoare pana mi-a intrat copilul in spital si a trebuit sa-l retrag de la gradinita, sa renunt la serviciu si sa stau cu el. Rezultatul a fost ca la 4 ani copilul meu stia sa citeasca. Acum are 5 ani, citeste frumos povesti, face adunari mai bine decat unii adulti, pune niste intrebari extraordinar de profunde, cred eu.. si cel mai important: are o intelegere a religiei superioara multor adulti.
Nu mai vreau nici o cariera. Cred ca am ceva mai bun.
Iar al doilea, care vine din urma, este super smart.. ma iertati ca ma laud aici cu copiii mei, dar sa-mi mai spuna cineva de copil de 18 luni care construieste case din cuburi lego, asculta cu placere muzica clasica (sta nemiscat cate o jumatate de ora, pana se termina concertul), deseneaza (bine, pereti, in principal, dar are talent :))), strange singur jucariile etc...
Dau linistita 10 cariere pentru asta, nu una.
Poate am de pierdut ceva, nu stiu.. Dar cred ca inainte de copii m-am fatait destul in costum crezand ca sunt cineva. Aaaa ..si eu angajam oamenii.. si imi aduc aminte cat se zbateau pt un ban in plus la salariu. Si cum le serveam discursuri despre responsabilitate si despre cum in mainile lor este viitorul companiei... bla, bla, bla. Cand de fapt motivarea lor (iluzia carierei) este una, iar profitul, hmm, cu totul altceva. Am invatat ca este relativ usor sa manipulezi angajatii.. nu aruncati cu pietre! Cariera.. ce praf in ochi!

Doamne-ajuta!

Ma bucur din tot sufletul pentru tine, Ana. Este un privilegiu pentru mine sa aflu despre inca o persoana, ca a inteles esenta mesajului Mantuitorului:

13. Atunci I s-au adus copii, ca sa-si puna mainile peste ei si sa Se roage; dar ucenicii ii certau.
14. Iar Iisus a zis: Lasati copiii si nu-i opriti sa vina la Mine, ca a unora ca acestia este imparatia cerurilor.
15. Si punandu-Si mainile peste ei, S-a dus de acolo.
(Matei, 19, 13-15)

As vrea sa subliniez, in special pentru cei ce nu au inca prunci, sa aiba in vedere ca aceste cuvinte nu se refera doar la neinterzicerea optiunilor crestine ale copiilor. Iisus Hristos insusi ne atrage atentia sa avem in vedere inca de la gandul ca vrem copii in familia noastra sa ii aducem pe lume si sa ii crestem in curatenie si in deplina cunoastere a Lui. Nu mai discut, pentru ca este evident, mesajul antiavort. Deci suntem datori sa le oferim tot sprijinul pentru accesul la o cunoastere cat mai vasta a lumii prin care urmeaza sa calatoreasca. O lume fascinanta - cum oare altfel ar putea fi Creatia Lui - in care zilele rele si cele bune te pot rataci in succesiunea lor, adesea neinteleasa.

Multumesc lui Dumnezeu ca a avut mila de unul ca mine si mi-a daruit bucuria de a intalni oameni minunati care au inteles ideea de sacrificiu, de dedicare hristica in serviciul aproapelui sau. Mi-am intersectat drumurile in aceasta lume de tinichea, in care straluciri pestrite si muzici amagitoare iti incovoaie subtil firea spre cele pieritoare, cu profesori, doctori, preoti sau monahi, simpli parinti care nu si-au tradat vocatia. Azi am avut bucuria sa citesc marturisirea ta. Eu vad in cuvintele tale destainuirea unei mame incercate de pedagogia Lui. Ai ales sa il marturisesti prin fiintarea in diapazonul celei mai frumoase vocatii, aceea de mama.

Imi este viu in suflet exemplul Cristinei, mama Sfantului Arsenie Boca. S-a rugat Maicii Domnului sa ii dea un copil pe care sa il ofere inapoi. Dupa ce l-a avut, ani de-a randul s-a rugat smerita la Maica Domnului sa-i ajute lui Zian sa apuce drumul catre El. Nu a tras de copil la biserica, nu i-a tinut ore de predici lamuriritoare despre Dumnezeu. Nu a incercat nici o clipa sa-i influenteze drumul in viata. Si-a pus toata nedejdea in Sfanta Fecioara si a lasat-o pe Ea sa aiba grija de baiatul ei. Singura data cand a marturisit care a fost dorinta ei, a fost in ziua in care viitorul mare duhovnic al romanilor i-a spus ca a luat hotararea de a lua Calea Lui. Abia atunci i-a marturisit cu lacrimi de bucurie: "De-ai stii, mama, de cand ma rog pentru ca sa aud vorbele acestea de la tine!" Este, pentru mine, cel mai frumos exemplu de mama, de "colaborator al lui Dumnezeu", cum obisnuieste parintele Rafail Noica sa ne indemne a fi.

Nimic din ce am scris nu este spre smintirea ta sau a altora. Nu este lauda. Este doar marunta mea marturisire atunci cand intalnesc oameni care dovedesc cu fapta si simtirea ca au inteles sensul profund al celor trei versete din Matei.

Dumnezeu sa-ti binecuvanteze gandurile si faptele bune si sa te tina departe de tot ce este rau si urat. "Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar, incercand ce este bineplacut Domnului" (Efeseni 5, 9-10)

Doamne-ajuta!

[arwein]

În prealabil postat de 11111111

Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu.

Muncim ca nişte tâmpite, îi mulţumim patronului că ne dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să ne afirmăm şi să ne ţinem de deadline. Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde. Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".

În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea. Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...

Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti. Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână. Ăsta e raportul minim rezonabil. Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood , care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital, nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.

Pardon, noaptea. Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.

Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile. Au senzaţia că se poate orice. Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie. Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă. Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni.

Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia. Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş. Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma , apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.

Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna.

Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simţ, în doze homeopatice. Să ştii numai tu. Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere. Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la Revoluţie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!". Şi Mircea a ascultat. Şi a ajuns departe. Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

...copy- paste nu e o solutie pentru discutia pe forum