Despre pacatele sau blestemele care se transmit peste generatii

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Deci nu toate suferinţele noastre sunt pe seama celor moştenite peste generaţii şi despre care am postat sinteza de la început. Vom vedea şi de ce mor copii mici şi multe altele, dar ceva mai încolo. Trebuie arătat că există şi o altă cauză mai rar întâlnită pentru care suferim în viaţă , este însăşi Voia lui Dumnezeu. Unii sunt bolnavi sau suferă nu din cauza păcatelor, nici a părinţilor, nici din cauza vrăjilor, ci pur şi simplu îngăduie Dumnezeu aceste boli din pedagogia Sa divină spre a se arăta Slava Sa , astfel de cazuri fiind foarte puţine, precum este specificat în materialele citite de mine. Un subiect de Topic pe această temă va fi necesar totuşi pentru a aduce nişte lămuriri şi în acest sens.
( Voi reveni )

Să vorbim acum mai cu seamă de copiii , pentru că asupra lor multe vin şi din cauze atât şi atât de diverse. Prin scurte pasaje şi scurte povestiri reale, încerc a face lumină cât de cât faţă de această problmă, dar postările le voi face în timp din motive obiective ce ţin tocmai de comprimarea timpului nostru liber întra tât încât nu mai există. Scuze, iertare pentru aceasta !
Deci vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". El spunea că acei copí aveau"dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească, ordonată, adică să fie calmă , liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sf. Liturghie. Un alt exemplu, la întrebarea :"Ce facem cu copilul nostru care este plin de frică şi de stări de nesiguranţă ?" Stareţul a răspuns :" Voi purtaţi întreaga răspundere pentru aceasta. Din pântecele mamei lui i-aţi creat toate aceste traume psihice pe care din păcate, le va purta toată viaţa, din cauza relaţiilor rele dintre voi". A încheiat Stareţul. Fac dragii mei o paranteză , dând exemplul de mai sus şi cele ce le voi scrie în viitor pe acest topic, sunt pentru ca într un final fiecare să putem trage concluzile ce se impun . Este Dumnezeu vinovat de cele ce ni se întâmplă ? Dumnezeu ne dă această povară a responsabilităţii celor săvârşite de neamul nostru ? Dumnezeu doreşte şi îngăduie boala, handicapul pentru copiii noştri ? De ce mor copiii nevinovaţi, făr de păcat şi care este Voia Lui , pronia Lui până la urmă ? Sunt întrebări extrem de fireşti, unele, dacă nu majoritatea au legătură cu subiectul acestui topic. Sper ca împreună , lăsând polemicile deoparte , să facem cât de cât lumină. ( Voi REVENI )

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Să vorbim acum mai cu seamă de copiii , pentru că asupra lor multe vin şi din cauze atât şi atât de diverse. Prin scurte pasaje şi scurte povestiri reale, încerc a face lumină cât de cât faţă de această problmă, dar postările le voi face în timp din motive obiective ce ţin tocmai de comprimarea timpului nostru liber întra tât încât nu mai există. Scuze, iertare pentru aceasta !
Deci vorbea ( părintele Profirie ) despre copiii "dezorientaţi" ai unor părinţi "dezorientaţi". El spunea că acei copí aveau"dezorientarea" aceasta chiar din pântecele mamei lor, întrucât ea nu avusese grijă toată durata sarcinii să aibă o viaţă duhovnicească, ordonată, adică să fie calmă , liniştită , să se roage şi să participe la Sfintele Taine ale Bisericii, mai ales la Sf. Liturghie. Un alt exemplu, la întrebarea :"Ce facem cu copilul nostru care este plin de frică şi de stări de nesiguranţă ?" Stareţul a răspuns :" Voi purtaţi întreaga răspundere pentru aceasta. Din pântecele mamei lui i-aţi creat toate aceste traume psihice pe care din păcate, le va purta toată viaţa, din cauza relaţiilor rele dintre voi". A încheiat Stareţul. Fac dragii mei o paranteză , dând exemplul de mai sus şi cele ce le voi scrie în viitor pe acest topic, sunt pentru ca într un final fiecare să putem trage concluzile ce se impun . Este Dumnezeu vinovat de cele ce ni se întâmplă ? Dumnezeu ne dă această povară a responsabilităţii celor săvârşite de neamul nostru ? Dumnezeu doreşte şi îngăduie boala, handicapul pentru copiii noştri ? De ce mor copiii nevinovaţi, făr de păcat şi care este Voia Lui , pronia Lui până la urmă ? Sunt întrebări extrem de fireşti, unele, dacă nu majoritatea au legătură cu subiectul acestui topic. Sper ca împreună , lăsând polemicile deoparte , să facem cât de cât lumină. ( Voi REVENI )

În epoca noastră se vorbeşte foarte mult despre magie. Iată o istorisire a Stareţului din cartea lui D. Tastsi "Arhondaric în aer liber" .
< Copilul acceptă energii demonice de temut însă când el este neprihănit nu-l poate deranja vrăjmaşul. Când însă copilul începe să nu mai asculte de părinţii săi şi vrea să fugă de ei , atunci harul lui Dumnezeu se îndepărtează. Trebuie să ştiţi că demonii împing omul pe dinafară , iar pentru ca să pătrundă în lăuntrul lui, trebuie ca omul să le dea un motiv foarte serios, altfel nu pot face nimic. Ca să înţelegeţi mai bine aceste lucruri vă voi spune un eveniment caracteristic cu o profesoară de 40 de ani şi elevul ei de 15 ani. Evenimentul însuşi mi l-a scris acea profesoară în urmă cu puţin timp. Aceasta nu era căsătorită şi se îndrăgostise de un băiat de 15 ani , elev la Gimnaziu. Merge deci la un vrăjitor pentru a deveni , chipurile , iubitul ei prin intermediul magiei. Copilul fiind însă inocent , nu a putut vrăjitorul să-i facă nimic, de aceea a sfătuit-o să-l arunce în păcat pe copil, ca astfel să poată prinde magia lui, găsind uşa sufletului său deschisă , şi să-i poată face atunci ce va voi. A luat deci pe băiat la casa ei , l-a amăgit cumva şi l-a aruncat în păcat. De îndată a găsit ocazia vrăjmaşul şi a intrat în sufletul lui. Din acel moment băiatul stăpânit de puterile celui rău a ajuns într-o stare de extremă epuizare şi lipsit de vlagă, aproape de moarte. Nu mai avea dispoziţie nici de a învăţa , nici să meargă la şcoală , nici să mănânce sau să facă altceva. Îmi scrie mie acum ( continuă autorul ) această femeie că-i pare foarte rău pentru copil că se află într-o astfel de stare şi-mi cere să mă rog pentru el ca să nu piară. Dacă aş fi avut-o în faţa mea , cu toate că n-am pălmuit nici un om până acum , i-aş fi smuls părul din cap fir cu fir pentru răul pe care l-a produs băiatului> . Deci iată cum răul şi multe din necazurile noastre şi suferinţele noastre din această viaţă pe pământ pot fi pricinuite de aproapele nostru, respectiv răutatea materializată pri invocarea satanei şi trimiterea duhurilor diavoleşti peste noi şi familiile noastre cu farmece, vrăjitorii şi alte lucruri diavoleşti. Despre remediul am vorbit ceva mai sus într o altă postare ce face sinteza unei lucrări a Arhim. Ioachim Pârvulescu de la Mănăstirea Lainici. ( Voi reveni )

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

În epoca noastră se vorbeşte foarte mult despre magie. Iată o istorisire a Stareţului din cartea lui D. Tastsi "Arhondaric în aer liber" .
< Copilul acceptă energii demonice de temut însă când el este neprihănit nu-l poate deranja vrăjmaşul. Când însă copilul începe să nu mai asculte de părinţii săi şi vrea să fugă de ei , atunci harul lui Dumnezeu se îndepărtează. Trebuie să ştiţi că demonii împing omul pe dinafară , iar pentru ca să pătrundă în lăuntrul lui, trebuie ca omul să le dea un motiv foarte serios, altfel nu pot face nimic. Ca să înţelegeţi mai bine aceste lucruri vă voi spune un eveniment caracteristic cu o profesoară de 40 de ani şi elevul ei de 15 ani. Evenimentul însuşi mi l-a scris acea profesoară în urmă cu puţin timp. Aceasta nu era căsătorită şi se îndrăgostise de un băiat de 15 ani , elev la Gimnaziu. Merge deci la un vrăjitor pentru a deveni , chipurile , iubitul ei prin intermediul magiei. Copilul fiind însă inocent , nu a putut vrăjitorul să-i facă nimic, de aceea a sfătuit-o să-l arunce în păcat pe copil, ca astfel să poată prinde magia lui, găsind uşa sufletului său deschisă , şi să-i poată face atunci ce va voi. A luat deci pe băiat la casa ei , l-a amăgit cumva şi l-a aruncat în păcat. De îndată a găsit ocazia vrăjmaşul şi a intrat în sufletul lui. Din acel moment băiatul stăpânit de puterile celui rău a ajuns într-o stare de extremă epuizare şi lipsit de vlagă, aproape de moarte. Nu mai avea dispoziţie nici de a învăţa , nici să meargă la şcoală , nici să mănânce sau să facă altceva. Îmi scrie mie acum ( continuă autorul ) această femeie că-i pare foarte rău pentru copil că se află într-o astfel de stare şi-mi cere să mă rog pentru el ca să nu piară. Dacă aş fi avut-o în faţa mea , cu toate că n-am pălmuit nici un om până acum , i-aş fi smuls părul din cap fir cu fir pentru răul pe care l-a produs băiatului> . Deci iată cum răul şi multe din necazurile noastre şi suferinţele noastre din această viaţă pe pământ pot fi pricinuite de aproapele nostru, respectiv răutatea materializată pri invocarea satanei şi trimiterea duhurilor diavoleşti peste noi şi familiile noastre cu farmece, vrăjitorii şi alte lucruri diavoleşti. Despre remediul am vorbit ceva mai sus într o altă postare ce face sinteza unei lucrări a Arhim. Ioachim Pârvulescu de la Mănăstirea Lainici. ( Voi reveni )

Aşa cum am arătat la început , pe fiecare dintre noi trebuie să ne preocupe foarte serios arborele nostru genealogic. Să vedem cu ce venim pe acest pământ. Care este bagajul nostru genetic, comoara genetică moştenită. Să privim ce fel de părinţi am avut, cu ce-i moştenim . Ce e bine şi ce e rău atât la ei cât şi la noi. Caracterele noastre rele moştenite genetic de la părinţii noştri să încercăm cu puterea credinţei mai întâi să conştientizăm şi apoi să ni le corectăm. Acest lucru nu este imposibil .De asemenea când omul se căsătoreşte trebuie să conştientizeze ce înseamnă actul căsătoriei şi care este marea responsabilitate. Să fie foarte atent ce transmite mai departe la descendenţii săi. Cu toate că acest lucru este greu de înţeles, şi mai ales de aplicat.
Deasemenea cuvintele pe care noi le rostim zilnic , rele sau bune , sunt în final nişte energii. Iar noi , cei care le rostim sau le auzim , deci le emitem sau le recepţionăm , înmagazinăm în mintea noastră aceste energii , ne hrănim cu ele. Spre exemplu , când pomenim numele satanei , înjurăm, blestemăm, acel nume al satanei este energie negativă, malefică prin excelenţă , este izvorul răului. Or , noi înmagazinăm în fiinţa noastră acele energii negative. Însă , reversul acestor energii negative este pomenirea numelui lui Iisus, este RUGACIUNEA . Când ne rugăm cu buzele noastre sau ascultăm o rugăciune citită de altcineva , ne împărtăşim cu energia cuvântului rugăciunii, a lui Dumnezeu. Deci , a ne ruga , a pomeni şi a invoca numele lui Iisus Hristos este cel mai pozitiv lucru pe care îl putem face . Numele lui Iisus deţine prin excelenţă energiile pozitive ale Harului Duhului Sfânt. Cuvântul rugăciunii lui Iisus este cel mai puternic cuvânt , cel mai puternic nume atât pe pământ cât şi în ceruri . Nu voi zăbovi asupra Rugăciunii lui Iisus sau rugăciunii minţii sau a inimii cum mai este ea denumită , pentru că despre ea s-a discutat la Topicul de specialitate al Forumului şi nu numai, dar voi zăbovi într o postare viitoare asupra curâţirii minţii şi a inimii prin gânduri bune , necesară în alungarea necazurilor ce vin asupra noastră, o scurtă sinteză dintr o altă carte editată de Schitul românesc Prodomul . ( Voi reveni )

[Marimira]

Multumesc Dl.Cristiboss pt.efortul dvs, si pt raspunsul dvs.documentat.

[elizabeta]

În prealabil postat de cristiboss56

Ce mai putem face pentru igienizarea arborelui nostru genealogic, pentru iertarea păcatelor înaintaşilor noştri ?
Să-i pomenim la liturghii cu parastase cât mai des pe an pe toţi cei adormiţi din neamul nostru, părinţi, bunici, străbunici, după tată şi după mamă în line directă până la al patrulea neam. Să dăm de pomană alimente, îmbrăcăminte , bani, etc. şi să pomenim numele lor. Adică, milostenia o facem în numele lui Dumnezeu pentru iertarea păcatelor şi pomenim numele celor morţi ai noştri.

Da, desi stiu ca mai urmeaza si continuarea (pentru care eu una iti foarte multumesc), am o intrebare care poate sa ti se para prosteasca: ce fac daca nu am de unde sa aflu numele strabunicilor pana la al patrulea neam si ce fac daca mi se spune din nou ca sunt prea multe nume pe pomelnic, si sa mai tai din ele si sa trec doar 'cu neamul cel adormit" sau sa platesc dublu (asa am patit la sfanta manastire Cernica)? Sa nu te superi ca te intreb, dar experienta ta e importanta, sau poate ai intalnit expusa o asemenea situatie in cartile pe care le-ai citit.

[cristiboss56]

În prealabil postat de elizabeta

Da, desi stiu ca mai urmeaza si continuarea (pentru care eu una iti foarte multumesc), am o intrebare care poate sa ti se para prosteasca: ce fac daca nu am de unde sa aflu numele strabunicilor pana la al patrulea neam si ce fac daca mi se spune din nou ca sunt prea multe nume pe pomelnic, si sa mai tai din ele si sa trec doar 'cu neamul cel adormit" sau sa platesc dublu (asa am patit la sfanta manastire Cernica)? Sa nu te superi ca te intreb, dar experienta ta e importanta, sau poate ai intalnit expusa o asemenea situatie in cartile pe care le-ai citit.

"Şi toţi din neamul meu după duh şi după trup. . ." iartă-le lor. . . şi continui a te ruga ! Cum să fie Elzabeta o întrebare aiurea, ci e firească , foarte firească ! Doamne ajută !