sunt in mare dilema

[podolski_2]

alexdu , oamenii superficiali nu merita oameni de valoare ca tine.

Este si nu este o diferenta intre psihologie si teologie. Trebuie sa te descoperi pe tine si cand te vei descoperii, vei afla ca exact prin ceea ce iti place tie, iti va cere HS si MD sa Ii slavesti!

Ca psiholog, vei fi acceptat mai usor de oamenii fara credinta, care nu au de unde sa afle de adevarata credinta, de MD si HS, Adevaratul Dumnezeu.
Ca preot, vei putea dezlega pacate, legaturi diavolesti, sa vindeci prin Taina Sfantului Maslu, sa mantuiesti adormiti prin pomenirea la Sfintele Liturghii si multe altele, in cer si pe pamant.

Insa sa stii ca tot ce faci, nu faci tu prin puterea ta, ci Dumnezeu .
In dar ai luat, in dar sa dai, orice meserie ai avea. E “imposibil” de greu. Dar sa incerci.

Dumnezeu are nevoie de noi oamenii. Sa nu intoarcem spatele lui Dumnezeu in ceea ce facem. Asta nu inseamna se le bagam altora pe gat crestinismul, ci sa ii ajutam. Sa ii ajutam la nevoie cu rugaciunea noastra ( nu punandu-i pe ei sa se roage) si cu ajutor “lumesc” ( bani, sprijin moral si intelegere).

[MarianaV]

În prealabil postat de alexdu

De un an de zile imi doresc foarte mult sa devin psiholog pentru ca imi place sa ajut oamenii din aceasta perspectiva, dar din pacate am picat la admiterea la facultate. Acum sunt intr-o mare dilema, sa incerc din nou in toamna sau la anul sau sa ma inscriu la teologie. Se spune ca psihologul e in "lupta" cu preoul pentru a atrage oamenii, omul ar trebui sa mearga la preot si nu la psiholog. Intru-n articol am citit ca psihologul este un sarlatan.
Ce parere aveti?

Incearca sa te rogi pentru a afla cel mai bun raspuns...si sa postesti!
Danion Vasile spunea ca avem nevoie" de psihiologi crestini ortodocsi, de medici crestini, de asistente..." important este sa faci ceea ce ai fost chemat sa faci...roaga-te pentru a afla!