am nevoie e un sfat

[Hartford]

În prealabil postat de lovemariuta

Va multumesc tuturora pentru sfaturile care mi le-ati dat din inima.Sper sa am puterea sa pot sa tin cont de toate.Nu pot sa fug pentru ca sufletul ma impiedica sa fac acest lucru.Imi doresc asa de mult sa fie al meu incat ratiunea nu isi mai are loc.Imi doresc asa de mult sa revin la normal, sa incep sa zambesc, sa mananc, sa dorm, sa am puterea sa ies cu prietenii si sa ma gandesc ca viata mea nu se termina la el.Cu toate ca durerea ma apasa asa de tare si ma simt asa de slaba in interior o sa incerc cu ajutorul lui Dumnezeu sa fiu puternica pentru parintii mei care ma iubesc din tot sufletul.Nu o sa pun iubirea pentru el mai presus de iubirea pentru parintii mei.
Sufletul meu trebuie sa inteleaga ca acest barbat nu imi apartine si nu o sa fie al meu niciodata, nu stiu cum o sa fac asta dar trebuie.


Singura mea dorinta e sa ma trezesc intr-o dimineata fara sa ma simt durerea aceasta in suflet si fara lacrimi pe obraz.

Va multumesc din suflet!

Mariuta grabeste-te si dute intr-o vacanta macar citeva zile da o fuga pina in Romania ca esti mai aproape decit mine, schimba atmosfera draga nu pierde timpul, tot spui ca nu poti forteaza-te, am auzit ca e cald si frumos in Romania chiar acum am vb cu cineva care a venit recent de la Tr. Mures. Of, of de ce nu am eu 21 de ani..........

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de lovemariuta

Va multumesc tuturora pentru sfaturile care mi le-ati dat din inima.Sper sa am puterea sa pot sa tin cont de toate.Nu pot sa fug pentru ca sufletul ma impiedica sa fac acest lucru.Imi doresc asa de mult sa fie al meu incat ratiunea nu isi mai are loc.Imi doresc asa de mult sa revin la normal, sa incep sa zambesc, sa mananc, sa dorm, sa am puterea sa ies cu prietenii si sa ma gandesc ca viata mea nu se termina la el.Cu toate ca durerea ma apasa asa de tare si ma simt asa de slaba in interior o sa incerc cu ajutorul lui Dumnezeu sa fiu puternica pentru parintii mei care ma iubesc din tot sufletul.Nu o sa pun iubirea pentru el mai presus de iubirea pentru parintii mei.
Sufletul meu trebuie sa inteleaga ca acest barbat nu imi apartine si nu o sa fie al meu niciodata, nu stiu cum o sa fac asta dar trebuie.


Singura mea dorinta e sa ma trezesc intr-o dimineata fara sa ma simt durerea aceasta in suflet si fara lacrimi pe obraz.

Va multumesc din suflet!

La 21 de ani este absolut normal sa gandesti astfel, sa simti astfel, sa iubesti astfel ... Varsta frageda si pentru minte, si pentru trup, si pentru suflet!
Dar, fetita draga (imi permit sa-ti spun astfel pentru ca ai varsta nepoatei mele si parca simt ca stau de vorba cu ea ... scuze), mintea omului matur vede altfel situatiile de genul acesta, din alta perspectiva. Necuratul, impielitatul este un mare profitor si ne impinge de multe ori in directia slabiciunilor noastre. De aceea este intotdeauna o neconcordanta intre glasul inimii si cel al sufletului. Inima te indeamna pe cai "large" (vorba lui Eminescu), iar sufletul si ingerul pazitor iti spun ca nu aceea este calea cea buna... E greu sa lupti impotriva inimii, doare, doare la culme! Dar izbanda sufletului si a caii Domnului este de mii de ori mai aducatoare de dulceata decat calea larga.
Nu-ti va fi usor, dar in ziua in care te vei trezi cu gandul ca Domnul Iisus te iubeste real, fara ratiune, cu o dragoste plina de lumina, curaj, incredere vei fi cu adevarat fericita!
Roaga-te Lui sa-ti usureze durerea... Post, rugaciune si infinita nadejde, om al lui Dumnezeu!

[lovemariuta]

Sper ca Dumnezeu sa isi arunce ochii catre mine si sa ma ajute sa trec peste toate.Niciodata nu m-am gandit ca sunt oameni asa de buni in jurul meu care ma pot ajuta cu o vorba buna.Va multumesc tuturora pentru ca sunteti alaturi de mine, cu toate ca ma simt asa de singura.As vrea ca inima mea sa se trezeasca si sa zica gata.....dar.....pentru durerea ce o am in suflet am nevoie de prea mult timp ca sa imi revin.Astept ca Dumnezeu sa faca un miracol pentru mine si sa imi asculte rugaciunile.

Lucruri care imi intuneca ratiunea, care ma impiedica sa vad adevarul, sa trec peste iubirea asta asa de puternica ce o simt pentru el, sunt urmatoarele:
-nu inteleg de ce Dumnezeu m-a facut sa ma indragostesc de el?
-nu inteleg daca ma iubeste de ce nu lupta pentru mine?
-cum poate sa fie tot mai important decat persoana iubita?
-oare is prea copila si cred prea tare in iubire?

Cand iubesti totul e asa de frumos, fericit, nu conteaza greutatile,iubirea depaseste tot.Sper ca iubirea ce io port sa nu ma omoare incet.

,,Iubirea intodeauna ramane cu tine, pentru ca iubirea nu e facuta cu timpul ci cu persoana cu care iti doresti sa iti petreci timpul.Nu conteaza cum e maine pentru noi, o sa facem sa ne fie bine impreuna, dar daca nu esti langa mine nu exista azi nu exista maine''

Cand iti deschizi ochii si vezi in fata ta persoana ce o iubesti cum iti daruieste cel mai furmos zambet, cel mai dulce sarut, cea mai calda imbratisare atunci simti ca traiesti.Simti ca ai un rost in lumea asta, ca ai puterea de a trece peste toate greutatile...simti ca esti om !
Sper sa ii fie mila la Dumnezeu de mine si sa imi ia durerea asta prea mare pentru mine din suflet.Am incredere ca o sa o faca!

Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti si va multumesc din suflet pentru vorbele bune care mi le-ati scris.Multumesc

[Traditie1]

În prealabil postat de lovemariuta

Imi doresc asa de mult sa fie al meu incat ratiunea nu isi mai are loc.

'Instinctul' acesta e înselator, sa nu regreti.

[ory]

În prealabil postat de Traditie1

'Instinctul' acesta e înselator, sa nu regreti.

Asa este ! Poate fi controlat, daca incercam sa judecam si dicolo de el.
Este, cu adevarat deosebit...deosebit de puternic, dar tot atat de inselator daca este pus mai presus de viata insasi, de simplitatea linistitoare.

[Simona-Marilena]

Mariuta, scumpa mea si eu am trecut prin ceva asemanator si inca trec. Eu sunt doar trista, furioasa, nervoasa, foarte geloasa si ma cert cu toti. Scumpa mea, ce vreau eu sa spun este ca eram pierduta. Pana ieri seara, cand un om cu suflet mare m-a sfatuit sa citesc Acatistul Sfantului Ciprian. Dupa ce am citit primul Condac si primul Icos m-am simtit mult mai bine, chiar foarte linistita. Scumpa mea, am simtit ca am gasit pacea sufleteasca care imi lipsea atat de mult! Desigur o sa-l citesc in continuare! Dar scumpa mea, ce vreau eu sa-ti spun tie, este ca eu am ajuns sa fiu asa de cand am reinceput o veche relatie. Intamplarile noastre semana putin. Tot ce vreau eu sa-ti spun este ca NIMENI si dragostea NIMANUI nu e mai presus de Dumnezeu si dragostea Sa. Gandeste-te ca nu e drept ce faci...strici o casnicie. El are o sotie...este asa ceva drept in fata lui Dumnezeu? Scumpa mea, nici nu stii cata mila mi s-a facut...pentru ca si eu eram si inca sunt ( cat de cat) intr-o astfel de stare...dar nu atat de grava. Mie imi este greu asa, dar cred ca tie iti este foarte greu. Mariuta draga, roaga-te din tot sufletul ca Dumnezeu sa te aduca pe calea cea buna. Cat despre barbatul pe care tu il iubesti, gandeste-te ca faci o nedreptate...Numai bine si Dumnezeu sa te aduca pe calea cea buna!

[glykys]

Lovemariuta, la multi ani, sa fii sanatoasa si sa te lumineze Maica Domnului, sa te pazeasca de ispite si de rele!

[caminaris]

În prealabil postat de lovemariuta

Buna, numele meu e Maria.Lucrez si locuiesc la Londra,Anglia de trei ani de zile.Aici lucrez intrun atelier auto si mam indragostit de un musulman, casatorit cu doi copii.Eram si foarte buni prieteni inainte si stateam impreuna in aceeasi casa.Eu avea chirie un flat si el o camera.Si totul a inceput in februarie, cu toate ca eu il cunosc de trei ani niciodata nu mam gandit ca va fi ceva intre noi.Si toate bine si frumoase mam indragostit de el si el ma iubeste dar nu poate sa isi lase familia pentru mine.are doi copii unu de un an jumate si unu de doua luni.Si pentru ca el o avut casatoria aranjata de mama lui ii casatorit cu fata lui sorasa lui mamasa.la ei ii permis casatoriile acestea.Si din cauza familiei lui, rusinei ce o sa o provoace, a copiilor, nu poate sa isi paraseasca familia.Eu il iubesc asa de mult ca am vrut sa ma sinucid.Sotia lui statea in Pakistan si a trebuit sa vina la Londra pentru ca le expira viza si ii aici cam de o luna.Si eu de o luna intreaga plang absolut in fiecare zi si ma apasa o durere in suflet de simt ca nu mai am loc in lumea asta.Si eu nu inteleg de ce pentru ca nu neam despartit, inca ii cu mine, atat tot ca nu mai are timp asa de mult pt mine.Stiu ca ii un pacat foarte mare dar nu pot sa renunt la el.Si el imi tot zice ca nu ii viitorul meu, dar inima mea nu poate sa accepte ca il pierde.Va rog ajutatima!
Nu mai pot sa dorm, nu mai mananc.Azi miam adus aminte ca nu am mancat ieri.Toata lumea ma intreaba ce ii cu mine?de ce tot plang? Nu ma pot opri.Ma simt asa de distrusa sufleteste ca simt ca nu mai am loc in lumea asta! Va rog ajutatima!
Sa nu imi dati sfaturi ca sa il parasesc sau sa incerc sa il uit ca nu pot! Am incercat deja.
Am inceput sa iau calmante care deja nu isi mai fac efectul si am numai 21 de ani.Parintii mei zic ca e o pasiune de adolescenta.Dar inima mea nu poate sa simta pasiune cand sufera asa de mult! Imi doresc doar putere de la Dumnezeu ca sa pot sa trec peste asta dar nu stiu cum! Va rog ajutati-ma.Am vorbit si cu un preot si mia zis sa citesc Paraclisul Maicii Domnului! Il citesc de prea multe ori pe zi dar tot asa de prost ma simt! Va rog sa ma ajutati cu un sfat foarte bun ca simt ca incet inebunesc.Nici inima nu imi mai bate normal.am slabit sase kg intro luna.va rog,multumesc

Draga Maria, asculta-l pe Hristos. Asta e rezolvarea. Ce spune Hristos? L-ai intrebat?
Daca nu stii cum sa-l intrebi iti spun imediat: Te duci la un preot ortodox si te spovedesti. Toate cuvintele pe care le vei primi de la Parintele dupa spovedanie asculta-le si urmeaza-le cu sfintenie. Acele cuvinte sunt de la Hristos. Cu totii pacatuim, nu esti tu prima si nu vei fi nici ultima. Dar nu cu totii ne si pocaim dupa pacat. Asa ca ia-ti inima in dinti si spovedeste-te curat, nu numai cu pacatul asta, ci cu toate pacatele. Daca nu-i spui preotului un pacat spovedania nu are valoare. Nu-ti e iertat nici-unul. Asa ca sa ai mare atentie. Uite mai jos ce spune Cuviosul Paisie Aghioritul, citeste ca sa fii pregatita:
CUVIOSUL PAISIE AGHIORITUL NE INVATA:
“- Părinte, intru în panică atunci când am căderi în nevoinţa mea.

- Nu te teme. Este luptă şi vom avea şi răni. Acestea se vindecă prin spovedanie. Iată, soldaţii aflaţi în război, atunci când sunt răniţi într-o luptă, aleargă imediat la medic, îşi leagă rana şi continuă să se lupte cu mărime de suflet. Intre timp dobândesc şi experienţă din rănire şi se păzesc tot mai bine, astfel încât să nu mai fie răniţi. Aşa şi noi, atunci când suntem răniţi în nevoinţa noastră, nu trebuie să ne pierdem curajul, ci să alergăm la medic - la duhovnic - să-i arătăm rana să ne vindecăm duhovniceşte şi să continuăm din nou “lupta cea bună”[1]. Rău este atunci când nu căutăm să-i aflăm pe vrăjmaşii cei înfricoşători ai sufletului, patimile, şi nu ne nevoim ca să-i omoram.

- Părinte, unii din mărime de suflet nu merg să se spovedească. “Fiindcă se poate să mai fac aceeaşi greşeală, spun ei, pentru care pricină să merg şi s-o spovedesc? Ca să-mi bat joc de părintele?”.

- Aceasta nu este corect! Este ca şi cum un soldat ar spune atunci când este rănit: “Fiindcă războiul nu s-a terminat şi se poate să fiu rănit din nou, pentru ce să-mi leg rana?”. Dar dacă nu o va lega, va avea hemoragie şi va muri. Se poate ca din mărime de suflet să nu meargă să se spovedească, dar procedând astfel, in cele din urmă se vor netrebnici. Şi vezi, diavolul exploatează până şi harismele. Dacă nu ne curăţim sufletul prin spovedanie, atunci când cădem şi ne murdărim, socotind că iarăşi vom cădea şi ne vom murdări, punem noroi peste vechiul noroi şi după aceea este greu să ne curăţim.



Nevoia de mărturisire
- Părinte, Cuviosul Marcu Ascetul spune: “Cel cunoscător nu se mărturiseşte lui Dumnezeu prin amintirea căderilor sale, ci prin răbdarea întristărilor ce vin pe urmă”. Oare la ce se referă?

- Trebuie să se facă şi una, şi cealaltă. Cel credincios se mărturiseşte la duhovnic, dar se mărturiseşte şi mai înainte prin rugăciune cu smerenie lui Dumnezeu, golindu-se pe sine: “Dumnezeul meu, am greşit, sunt aşa şi aşa”. In acelaşi timp primeşte şi mâhnirile ce i se întâmplă ca pe un medicament. Sfântul nu spune să nu faci prima şi a doua mărturisire, ci numai să suferi întristările. Dar ce înseamnă “mărturisesc”? Oare nu înseamnă “a scoate afară ceea ce am înlăuntrul meu”? Dacă ai bune înlăuntrul tău, “te mărturiseşti Domnului“[2], adică îl slavosloveşti pe Dumnezeu. Dacă ai rele îţi mărturiseşti păcatele tale.

- Părinte, când va merge cineva pentru prima dată să se mărturisească, îi va spune duhovnicului său toată viaţa sa de mai înainte?

- Prima dată va face o mărturisire generală. Precum bolnavul, atunci când intră în spital, îşi spune istoricul său, ca de pildă: “Am avut o afecţiune a plămânilor, dar acum a trecut; am făcut o operaţie cu anestezie totală sau locală etc.”, tot astfel şi la prima mărturisire, cel ce se mărturiseşte, dacă va încerca să spună duhovnicului amănunte din viaţa sa, acela va afla rana şi o va vindeca. De multe ori o lovitură căreia nu-i dai importanţă va avea consecinţe după aceea. Desigur, prima oară când va merge la duhovnic va spune, să presupunem, o sută de păcate. A doua oară va spune o sută zece, pentru că diavolul îl va lupta mai mult, fiindcă s-a spovedit şi i-a stricat treaba. A treia oară se poate să spună o sută cincizeci, dar după aceea le va micşora mereu numărul, până când va merge la mărturisire şi va avea de spus foarte puţine păcate.



Mărturisirea corectă
- De ce uneori nu facem nevoinţa care trebuie ca să ne îndreptăm, deşi ne mustră conştiinţa?

- Aceasta se poate întâmpla şi dintr-o lovitură sufletească. Atunci când cineva a intrat în panică din pricina vreunei ispite, ar vrea să se nevoiască, dar nu are dispoziţie, nu are putere sufletească. Atunci trebuie să se aranjeze lăuntric prin spovedanie. Prin spovedanie este mângâiat, este întărit şi, cu harul lui Dumnezeu, îşi regăseşte curajul pentru nevoinţă. Dacă nu se aranjează îi poate veni şi o altă ispită şi astfel, întristat cum este, se frânge mai tare, îl îneacă gândurile, deznădăjduieşte şi după aceea nu se mai poate nevoi deloc.

- Şi dacă aceasta se întâmplă adeseori?

- Dacă se întâmplă adeseori, omul trebuie să se aranjeze adeseori, să-şi deschidă inima sa duhovnicului, ca să prindă curaj. Şi atunci când se aranjează, trebuie să pună maşina să alerge, adică să se nevoiască cu mărime de suflet şi intensiv, pentru ca vrăjmaşul s-o ia la picior.

- Părinte, ce este de vină atunci când nu simt nevoia de a mă spovedi?

- Nu cumva nu te supraveghezi pe tine? Mărturisirea este taină. Să mergi şi în mod simplu să-ţi spui păcatele tale. Ce crezi? Oare nu ai încăpăţânare? Nu ai egoism? N-o răneşti pe sora ta? Nu judeci? Oare eu ce spun atunci când merg? “M-am mâniat, am judecat …”, şi duhovnicul îmi citeşte rugăciunea de iertare. Dar şi păcatele mici au şi ele greutatea lor. Atunci când mergeam la Părintele Tihon[3] să mă spovedesc, nu aveam nimic serios să-i spun, dar el îmi spunea: “Nisip, fiul meu, nisip!”. Păcatele mici se adună şi fac o grămadă de nisip, care este mai greu decât o piatră mare. Unul care a făcut un păcat mare se gândeşte mereu la el, se pocăieşte şi se smereşte. Tu ai multe păcate mici. Dacă îţi cercetezi însă condiţiile în care ai crescut tu şi pe cele în care a crescut acela, vei vedea că eşti mai rea decât el.

Să încerci de asemenea să fii mai concretă în mărturisirea ta. Nu ajunge să spună cineva, de pildă, “invidiez, mă manii etc”, ci trebuie să spună căderile sale concrete pertru ca să poată fi ajutat. Şi atunci când este vorba ce ceva grav, precum este viclenia, trebuie să spună şi cum a gândit şi cum a acţionat, căci altfel îşi bate joc de Hristos. Dacă omul nu mărturiseşte adevărul la duhovnic, nu-i descoperă greşeala sa astfel ca sa-l poată ajuta, păţeşte vătămare, precum cel bolnav îşi pricinuieşte un mare rău sănătăţii sale atunci când îşi ascunde de medic boala sa. In timp ce dacă se arată pe sine exact aşa cum este, atunci duhovnicul îl poate cunoaşte mai bine şi îl poate ajuta mai eficient.

Daca vrei sa stii mai multe poti citi aici: http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...-facem-corect/

[glykys]

Lovemariuta, si eu am varsta ta si am trecut si eu prin ceva asemanator cu ce ai trecut tu,in sensul ca stiu ce inseamna disperarea si iubirea oarba si inselatoare, dar in acel timp nu aveam parinte duhovnic si de aceea rataceam asa... Parintele meu mi-a spus clar: Daca va fi voia Domnului sa ramai cu el, vei ramane, daca nu, nu. Ai rabdare si asteapta, nu face prostii!
Degeaba ti-as spune eu acum ca sunt in asentimentul celor care au scris pana acum si te-au indemnat de bine sa il uiti si sa pleci, pentru ca stiu ca aceste vorbe nu te vor atinge decat foarte putin. Uite-te putin in jurul tau si ai sa iti dai seama ce viata te-ar astepta alaturi de el. Sa zicem, treaca de la noi, ca ar accepta sa isi paraseasca familia pentru tine (desi un musulman nu face asta), cum ai putea trai tu cu constiinta ca ai despartit o femeie si doi copii mici de tatal lor? Cum ai putea trai tu cu constiinta ca ti-ai tradat principiile, religia? Asa cum si-a inselat sotia, asa te va insela si pe tine. Iarta-ma, dar ce crezi ca ai tu in plus fata de femeia care i-a daruit doi copii, care e de aceeasi religie cu el, care a fost crescuta in mijlocul acelorasi obiceiuri si mentalitati? O sa spui ca te iubeste, dar, asa cum te intrebai si tu, de ce oare nu poate parasi totul pentru a fi cu tine? Nu iti irosi anii alaturi de cine nu te merita! Stiu cat de greu este si stiu ca ratiunea nu face nimic in astfel de cazuri, insa rugaciunea face minuni. mergi la o biserica, cauta-ti un duhovnic si roaga-te sa se faca voia Domnului, ca El stie mai bine de ce avem fiecare nevoie. Te rog sa ma ierti daca am fost mai dura, dar nu suport cand vad atatea si atatea fete inselate... Tu ai sacrificat pana acum multe pentru el, dar te rog sa nu iti sacrifici si credinta pentru nimeni in lumea asta!

[BogdanF2]

În prealabil postat de luminitam

Mi-ar placea sa imi dati sfaturi spre a schimba in bine aceasta situatie.

Ar fi posibil sa te intorci in Romania?