666 confuzia secolului

[Trandafir_Alb]

În prealabil postat de andreicozia

Eu cred ca trebuie sa stam mai mult la soare, sa ne mai bata lumina, sa ne revenim

ORTODOXIA este de o mare frumusete...sa mai iesim la iarba verde sa ne bucuram de viata de frumusetile tarii noastre si ale altor tari, sa privim cum mai traiesc si altii, nu numai in frici apocaliptice TOTAL imaginare...iar in starea asta iluzorie a noastra ne apucam si mai facem si demonstratii

Adica, tu zici ca sute-mii de oamenii au inteles totul gresit, Sfintii Parinti au inteles totul gresit, preotii au inteles totul gresit si 2-3-900 de persoane cunosc adevarul adevarat si gandesc limpede?? Hmmmmmm.......
Zeci de carti, vietile si sfaturile Sfintilor Parinti stau marturie si tu zici ca ne-am prea cufundat in imaginatie?
Nimic gresit in a admira natura si tara vecinilor, dar ce legatura are asta cu orotodoxia?

În prealabil postat de andreicozia

Doamne, iar saracul Par Iustin Pirvu, sta si i-a aminte de la toti cei care-i impuie capul cu psihozele lor si-l pun pentru credibilitate sa vorbeasca din numele lui.

Andrei, m-ai lasat fara grai! Sincer...Eu m-am intalnit cu parintele Iustin acum 2 saptamani (aproximativ) sotul meu este [COLOR=Red]acum[/COLOR] pe Athos si crede-ma nu mi se par deloc dusi...acesti parinti, Doamne iarta-ma!! Pe zi ce trece raman tot mai uimita si dezamagita de unele ideii expuse pe aici. DA! Ca nu trebuie sa "inebunim de frica antihirstului" de acord!! Ca trebuie sa punem inceput bun in fiecare clipa a vietii ptr a rezista prigoanei (Doamne ajuta-ne!) e drept! Ca nu de aceste cifre trebuie sa ne temem ci de pacatele proprii (vezi linkul cu parintele Petroniu Tanase "Despre secte"..numai ce l-am postat pe un alt topic) si asta e drept!! Dar de aici pana a spune sa sunt dusi de nas unii ca acestia...mai Andrei, mai bine fa-ma si tu eretica ca emanuel!!! Rabd cu dragoste dar nu pe parintii nostri...pe ei [COLOR=Red]NU[/COLOR]! Mare indraznala sa le punem etichete unora ca acestia frate, mare indranzeala. Poti sa te superi pe mine dar nu putam sa tac.

Va rog opriti-va o clipa si ascultati acest material.
http://video.crestinortodox.ro/NUouQ...pre_secte.html
La final face referire la card, antihrist, 666...

[Fani71]

În prealabil postat de eduardd

Andrei, m-ai lasat fara grai! Sincer...Eu m-am intalnit cu parintele Iustin acum 2 saptamani (aproximativ) sotul meu este [COLOR=Red]acum[/COLOR] pe Athos si crede-ma nu mi se par deloc dusi...acesti parinti, Doamne iarta-ma!! Pe zi ce trece raman tot mai uimita si dezamagita de unele ideii expuse pe aici. DA! Ca nu trebuie sa "inebunim de frica antihirstului" de acord!! Ca trebuie sa punem inceput bun in fiecare clipa a vietii ptr a rezista prigoanei (Doamne ajuta-ne!) e drept! Ca nu de aceste cifre trebuie sa ne temem ci de pacatele proprii (vezi linkul cu parintele Petroniu Tanase "Despre secte"..numai ce l-am postat pe un alt topic) si asta e drept!! Dar de aici pana a spune sa sunt dusi de nas unii ca acestia...mai Andrei, mai bine fa-ma si tu eretica ca emanuel!!! Rabd cu dragoste dar nu pe parintii nostri...pe ei [COLOR=Red]NU[/COLOR]! Mare indraznala sa le punem etichete unora ca acestia frate, mare indranzeala. Poti sa te superi pe mine dar nu putam sa tac.

Pai stai, ca nu le zice eretici.. E doar o moda care supa parerea lui, si a mea, nu foloseste.
Alte lmucruri sunt importante decat lupta impotriva carduilor si a codului cu bare, nu? Mai gresesc si unii parinti, nu? ;-)

Nu pot sa ascult acum documentul ca nu imi merg difuzoarele.

Fratilor, e drept ca in acest "crestin de ocazie" pe care il dezbateti la celalat topic a intrat asa un fel de "nebunie apocaliptica", ca unii de talia maicii Ecaterina Fermo sau cum o fi chemand-o (Doamne iarta-ma nici nu imi amintesc exact numele ei) numai pace nu inspira prin mesajele ei televizate... si mai vin si unii pe aici prin forum cu mesaje de genul, ereticilor, masonilor, legionarilorrrr ca eu stiu acesta uite de la Parintele cutare si cutare...Ca acestia toti te aduc in prag de scarba, deznadeje, nebunie.. e una iar a lua aminte corect si fara teama ( toti suntem datori cu o moarte dar important este cum murim!!) la cuvantul parintelui Iustin sau Petroniu e altcevaaa!!! In primul rand tonul, limbajul, chipul celui ce transmite mesajul e cu totul altul decat acesta folosit de "crestinii de ocazie".

În prealabil postat de eduardd

Fratilor, e drept ca in acest "crestin de ocazie" pe care il dezbateti la celalat topic a intrat asa un fel de "nebunie apocaliptica", ca unii de talia maicii Ecaterina Fermo sau cum o fi chemand-o (Doamne iarta-ma nici nu imi amintesc exact numele ei) numai pace nu inspira prin mesajele ei televizate... si mai vin si unii pe aici prin forum cu mesaje de genul, ereticilor, masonilor, legionarilorrrr ca eu stiu acesta uite de la Parintele cutare si cutare...Ca acestia toti te aduc in prag de scarba, deznadeje, nebunie.. e una iar a lua aminte corect si fara teama ( toti suntem datori cu o moarte dar important este cum murim!!) la cuvantul parintelui Iustin sau Petroniu e altcevaaa!!! In primul rand tonul, limbajul, chipul celui ce transmite mesajul e cu totul altul decat acesta folosit de "crestinii de ocazie".

E vorba de Maica Ecaterina - Monica Fermo.
Poate nu intelegi cum e sa devii credincios din cel mai mare pacatos, Jenica, pentru a o intelege pe Maica Ecaterina. Cuvantul ei are forta, de aceea ti se pare ca nu aduce pace, dar mesajul ei este clar. Doar cine a fost curat de la inceput si a avut credinta din familie - ferice de acestia, eu nu sunt una dintre ei - nu duce o lupta atat de vijelioasa si prefera linistea si pacea -ferice de ei! Este totusi o lupta indarjita pe care o duc, si ar trebui sa o respectam.
Bun acel buton "Ignore"; se poate aplica si latopicuri, caci intr-adevarla un moment dat devine prea mult, mai ales ca s-au impartit apele si aici pe forum.
Jenica, tonul peiorativ l-ai imprumutat, dar nu ti se potriveste.

[eodor nastasa]

Cea mai mare "smichirie" a diavolului a fost una si buna : "Eu nu exist, bai baieti si fete ! In consecinta traiti la "maximum" si lasati-o p'aia cu sufletul, cu Barosanu', ca n-are timp de voi, asa ca bagati...cip-u'n'voi ca-i bine...cyborgeii mei !"

Maimutoiu din mine s-a elevat !(Ptiu drace !) Asta asa, ca sa ma injurati cu spor...

[IonutS]

Andrei sa inteleg ca tu negi chiar si chipurile implantate in mana sau in frunte ?
Nu scrie clar in Biblie ca va pecetlui antihrist pe oameni cu un semn fara de care nu va putea nici sa cumpere nici sa vanda ? Exact asa va fi si cu chipurile, daca nu vei avea chipul nu vei mai putea cumpara, nu vei mai putea vinde si vei inceta a exista din punct de vedere social.
Dar gandeste-te ca acum 2000 de ani cum altfel putea sa denumeasca pecetea decat "semn" ? ca doar nu era sa scrie acum 2000 de ani "chip". In plus chipul ala implantat se vede ca un semn pe piele.
Si tu ce crezi ca nu traim vremuri apocaliptice ? Chiar PS Bartolomeu Anania a zis asta.
Noua ordine mondiala e din ce in ce mai aproape (vezi masonerie, grupul bilderberg), Planul de reconstructie a templului din Ierusalim e facut, se incearca din rasputeri o unificare a religiilor prin ecumenism.

[idita60]

Am gasit acest text intr-o revista eparhiala- Baraganul Ortodox, pe martie. Nu e un punct de vedere oficial, dar e un punct de vedere ... unul din putinele exprimate in presa bisericeasca. Am sa-l impart in 2 parti.


Ca să înţelegem calea ortodoxă trebuie să definim extremele
- scurtă reflecţie despre 666 -

Apelul părintelui Iustin Pârvu către credincioşi, ca „să cereţi autorităţilor române să abroge legile care permit îndosarierea şi urmărirea electronică a creştinilor” a avut suficient ecou încât să aducă problema în prim planul opiniei publice, astfel încât Sfântul Sinod să o introducă pe ordinea de zi a prime şedinţe, iar un senator să aprecieze că „a fost o reacţie a societăţii civile extraordinare. Nu am mai văzut aşa ceva niciodată. O mobilizare de excepţie …” (Iulian Urban în Gardianul, 11.03.2009).
Nu ştim încă dacă acest efect se va mărgini aici, sau va conduce şi la un reviriment în Biserică, cel puţin unul de atitudine. Ştim însă că, în cele câteva săptămâni de frământări, s-a limpezit miza problemei: se militează pentru o atitudine creştină de implicare civică pentru stoparea unor măsuri care pot aduce atingere demnităţii persoanei sau pot facilita controlul persoanei. Nu voi insista asupra acestui aspect decât cu o precizare: personal fiind monahie „de oraş”, cu ascultarea în activitatea de asistenţă socială, nu pot fi decât de acord cu implicarea civică a creştinilor, cu condiţia ca această implicare să fie în spirit ortodox, adică să urmeze calea de mijloc. Extremele între care ne situăm sunt, de o parte neimplicarea, sub pretextul că specific Bisericii este activitatea sacramentală şi pastorală iar, de cealaltă parte, instituţionalizarea implicării, până la folosirea Bisericii ca instrument de promovare a atitudinii civice.
Motivul pentru care m-am hotărât să scriu pe marginea acestui subiect este acela al unui aspect teologic întâlnit nu de puţine ori în discuţii: potenţialul pericol pentru mântuire al fatidicului 666 înscris în actele de identitate. Este evident că 666 este prezentat în Cartea Apocalipsei ca simbol al răului, mai exact ca pecete a lui antihrist. Şi este tot atât de evident că promovarea lui intenţionată prin sistemul informatizat de evidenţă a mărfurilor, a banilor şi, posibil, a persoanelor este un act de provocare la adresa creştinilor. Dar sunt aceste 2 argumente corelate suficiente să conducă la concluzia că acceptarea lui 666 pe actul de identitate reprezintă o cădere din har?
Dacă încadrăm problema teologic, pentru a vedea care este învăţătura tradiţională a Bisericii în această situaţie particulară, una din accepţiunile care i se dă este aceea că 666 prezent în actul de identitate ar echivala cu o închinare implicită la diavol - iar aceasta este o cădere, după cuvântul Mântuitorului „nimeni nu poate să slujească la doi domni” (Mt. 6,24).
Să vedem, aşadar, cum s-a rezolvat o situaţie similară în istoria Bisericii şi întâlnim o astfel de situaţie chiar în Biserica primară, printre creştinii proveniţi dintre păgâni. Problema care frământa atunci comunitatea creştină a fost generată de consumarea de către unii creştini a alimentelor jertfite idolilor, atât în particular, prin cumpărarea cărnii din măcelărie (I Cor. 10,25) sau în vizitele la familii păgâne (I Cor. 10, 27-29), cât şi în templele idoleşti (I Cor. 8,10), situaţie care smintea pe alţi creştini, care considerau aceste alimente ca „întinate”. Sfântul Apostol Pavel răspunde acestor frământări prin două abordări diferite, una adresată comunităţii din Roma, alta adresată comunităţii din Corint, dar care lămuresc unul şi acelaşi principiu.
Astfel, scriindu-le creştinilor de la Roma, se adresează simultan, dar în oglindă, şi celor „tari” (care consumau alimentele închinate idolilor) şi celor „slabi” (care socoteau consumarea acestora ca întinare): „unul crede să mănânce de toate/cel slab însă mănâncă legume” (Rom. 14,2); „cel ce mănâncă să nu dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă/iar cel ce nu mănâncă să nu osândească pe cel ce mănâncă, fiindcă Dumnezeu l-a primit” (Rom. 14,3); „cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, căci mulţumeşte lui Dumnezeu/şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi mulţumeşte lui Dumnezeu” (Rom. 14,6); „dar tu, de ce judeci pe fratele tău?/sau şi tu, de ce dispreţuieşti pe fratele tău?” (Rom. 14,10). Principiul conform căruia dă Sfântul Apostol Pavel dezlegare acestei frământări din Biserica primară este acela ca cei tari în credinţă „să umble potrivit iubirii” faţă de cei slabi, căci – scrie apostolul – „ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus căci nimic nu este întinat prin sine, decât numai pentru cel care gândeşte că e ceva întinat; pentru acela întinat este. Dar dacă, pentru mâncare, fratele tău se mâhneşte, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos” (Rom. 14, 14-15).
Scriindu-le corintenilor care se confruntau cu aceeaşi situaţie, abordează problema gradual, cu o mare densitate de idei şi o înălţime teologică de excepţie. Găsim acest text în prima Epistolă către corinteni, capitolele 8-10 şi, datorită faptului că spaţiul restrâns al articolului de faţă obligă la o sintetizare a analizei textului dens al apostolului, menţionez că, în general, comentatorii acestui text identifică 3 registre:

[idita60]

Mai întâi, Sfântul Apostol Pavel se adresează celor tari în credinţă (în I Cor. cap. 8, 9 şi 10,1-13), care au cunoştinţa dar, confirmându-le cunoştinţa, le atrage atenţia că iubirea – şi nu cunoştinţa – este cea care trebuie să le normeze comportamentul. Cunoştinţa îi poate semeţi, aşadar mai degrabă să se înfrâneze, decât libertatea lor de comportament să fie pricină de smintire pentru cei slabi în credinţă. Pentru a preveni o eventuală obiecţie a acestora, cum că face din slaba cunoştinţă a unora lanţ pentru raţiunea lor, apostolul face o digresiune, în cap. 9 şi 10, 1-13, în care se dă pe sine ca exemplu de renunţare.
În al doilea rând, Sfântul Apostol Pavel se adresează extremei laxiştilor (I Cor.10,14-24), acei credincioşi din rândul celor tari în credinţă care nu doar consumau simplu alimentele jertfite idolilor, în particular sau „şezând la masă în templul idolilor” (I Cor. 8,10), ci participau la ritualurile păgâne de sacrificare, uneori poate cu ostentaţie. Acestora la interzice să mai participe la ritualurile păgâne, scriindu-le „iubiţii mei, fugiţi de închinarea la idoli” şi, pentru a veni în preîntâmpinarea ripostei acestora că închinarea la idoli nu reprezintă ceva, adaugă „Ca unor înţelepţi vă vorbesc. Judecaţi voi înşivă ce vă spun” şi prezintă paralela dintre jertfa euharistică şi libaţiunile şi sacrificiile păgâne, concluzionând: „Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul idolilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor” (I Cot. 10, 21), precizând din nou că am dobândit libertatea harului, dar nu orice libertate este ziditoare: „toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate zidesc” (I Cor. 8,23).
În al treilea rând, Sfântul Apostol Pavel se adresează extremei fanaticilor (I Cor. 10, 25-31), acei credincioşi dintre cei slabi în credinţă care introduseseră ca normative de comportament în viaţa de zi cu zi interzicerea consumului de alimente închinate idolilor, osândind pe cei care le mai consumau. Apostolul limitează atitudinea acestora de a se face osânditori ai libertăţii conştiinţei celorlalţi şi de a stabili ei normativele de comportament, făcând precizări cu caracter practic despre faptul că se pot consuma aceste alimente în particular şi modul în care se pot consuma.
Ca o concluzie la scrierea ziditoare, plină de iubire şi duh de pace a apostolului, redau un comentariu la acest text din Viaţa şi operele Sf. Apostol Pavel, o traducere în limba română a patriarhului Nicodim, publicată în 1942 la Mânăstirea Neamţ: „E cu totul limpede că toate simpatiile apostolului Pavel teoretic erau cu cei tari, deşi el se pare că simte ceva de felul unei înclinaţiuni practice spre partea ascetismului. El nici într-un chip nu aprobă libertinajul trufaş, obraznic şi ofensator. Până la un anumit grad trebuie să fie respectate şi prejudiciile, chiar şi prejudiciile absurde şi fanatice şi ar fi un grosolan egoism şi o nedreptate de prisos a-i învenina. Afară de asta ar fi nedrept să le dea exemplu de siluire contra celui ce-i tulbură conştiinţa. Dar când această tulburare şi acest fanatism al celor slabi au devenit la rândul lor îndrăzneţe, atunci, cum perfect convine ap. Pavel, ei trebuie înfrânaţi şi potoliţi, ca slăbiciunea să nu pună lege pentru putere. Altceva este a îngădui pe cei slabi şi alta a le da voie să se poarte tiranic cu ceilalţi. Neştiinţa lor nu trebuie să devină hotar pentru ştiinţa adevărată… În lucrurile unde, prin o mică indulgenţă şi abnegaţiune poate fi înlăturată tulburarea, acolo cei tari trebui să cedeze şi să se mărginească în drepturile lor; dar în ceea ce s-ar atinge de practica de toate zilele, ca de pildă cumpărările de carne în piaţă sau de primirea invitaţiunilor obişnuite, acolo neputincioşii nu trebuie să devină îndrăzneţi sau să caute a predomina. Unii, fără îndoială, ar putea să se exprime dezaprobativ relativ de aceste cedări. Ei ar putea acuza pe ap. Pavel, cum au învinuit ei şi pe Petru, de violarea groaznicei legi din Sinai. Ei l-ar putea numi „nelegiuit” sau cu alt nume oarecare jignitor, cum ar voi; dar el nu-i un astfel de om, încât să-l poţi speria cu aceasta sau să-l faci să renunţe la un principiu limpede şi adevărat printr-o gălăgie unanimă, dar absurdă” .
Revenind la chestiunea zilei, problema închinării implicite la diavol prin acceptarea lui 666 pe actul de identitate este analogă problemei închinării implicite la diavol prin consumul de alimente închinate idolilor.
Am făcut această reflecţie deoarece cercetarea mai atentă şi nepătimaşă a izvoarelor tradiţiei ne va ajuta să discernem calea ortodoxă între extreme. Doar astfel ne vom manifesta în mod autentic ortodox în societate şi în raport cu statul. Pentru aceasta va trebui mai întâi să ne judecăm pe noi înşine dacă ne aflăm pe calea împărătească sau pe una extremă, judecându-ne, însă, după cuvântul apostolului: „Fericit este cel ce nu se judecă pe sine în ceea ce aprobă!” (Rom. 14,15).