Ce temperament aveti?

În prealabil postat de pacatoasa..

As dori sa aflu care este temperamentul vostru si in ce masura va influenteaza acesta relatiile cu cei din jur si cu Dumnezeu.

Temperamentul cuiva se poate creiona din felul cum răspunde la provocări şi de ce să nu recunoaştem acestea nu lipsesc din multe topice.
Dacă tâlharul pe cruce într-o clipă şi-a schimbat firea păcătoasă împărtăşindu-l pe Hristos înseamnă că orice om dacă vrea poate.Aşadar chiar dacă psihologia împarte oamenii pe temperamente cred că aceştia prin puterea credinţei capătă un temperament pe care l-aş numi îndumnezeirea (unire cu Dumnezeu) pe care nu-l vom găsi în cârţile de psihologie dar care cu siguranţă există.

[ory]

Cand am fost in liceu am invatat si psihologia,chiar dadeam teza la aceasta materie.Printre alte lectii,la teza ni se daduse sa invatam tot capitolul despre temperamente.Care mai de care au tocit o gramada,insa cand a venit profesoara a spus subiectul pentru teza;"descrieti-va propriul temperament!".Toti au ramas paff,nu se asteptau la o astfel de incercare,care nu prea avea de-a face cu toceala,dar bine-neteles ca trebuia facuta o descriere amanuntita in functie de tipurile de temperament invatate.
Cred ca am luat zece in acea teza si,mai mult decat atat am pus-o pe profesoara intr-o situatie putin mai dificila,scriind o lucrare destul de ciudata,una care reflecta o personalitate nu prea adaptata mediului social.
In consecinta,am exprimat trasaturi din fiecare temperament in parte,apoi un haos din amestecul acestora,iar in final ceea ce ma poate reprezenta mai bine si anume,temperamentul melancolic...cu toate ca balanseaza cam la acelasi nivel doua tipuri de temperament,flegmatic si melancolic,cu toate ca am fost intotdeuna timida,dar niciodata papa-lapte si nici nu stau sa crosetez.
Deci,ne inclinam spre anumite temperamente,insa intrunim trasaturi din fiecare,mai mult sau mai putin.Oricum,genetica asta ne omoara,pana la urma,fie ca suntem mai credinciosi,sau mai putin credinciosi,tot psihologia asta ciudata ne coordoneaza intr-o buna masura din surdina evenimentelor intampinate de-a lungul vietii si-a geneticii incontestabile.

În prealabil postat de dorinastoica14

un temperament pe care l-aş numi îndumnezeirea (unire cu Dumnezeu)

Cred ca indumnezeirea presupune mai degraba lipsa temperamentului. Oricum suntem departe de indumnezeire. Sa nu creada careva pe aici ca schimbandu-ne temperamnetul si domolindu-ne, ne-am indumnezeit.