Lume sau manastire?

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de goldfinger17

Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cu o idee,un sfat daca puteti.Cam in fiecare zi de ceva vreme ma gandesc la viata in manastire,la calugarie si vazandu-ma traind intr-un asemenea mediu simt o usurare,o bucurie insotita mereu de un zambet.M-am gandit de multe ori la calugarie,am citit ca si diavolul iti poate insufla un astfel de dor ca sa te atraga in cursa.Ideea e ca si pe la scoala ma apuca astfel de ganduri si in orice loc,aproape zi de zi.Eu in prezent sunt elev in ciclul liceal...ma apropii de terminare.Uneori zambesc singur si simt o oarecare bucurie,linistire cand ma gandesc la viata in manastire,la cum ar fi sa traiesc si eu acolo.Sigur mi-am pus si eu problema:manastirea e nevointa.M-am cercetat sa nu fie vreun gand necurat,strain,dar aproape in fiecare zi de cateva luni ma gandesc la lumea aceasta trecatoare,la frumusetea ei,la tot ceea ce a creat Dumnezeu si rad si zambesc cu mine insumi.E ciudat....! ma intreb uneori daca nu as fi diliu sau sa am vreo dereglare mintala.Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg!Slava Tie Dumnezeule,Slava Tie!
Asadar daca cu vreo idee,ceva m-ati putea sfatui caci ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

Daca e sa compari viata unui mirean cu a unui calugar, sa stii ca e mai greu sa te mantuiesti in lume.

Daca vrei sa incerci manastirea, foarte bine, dar n-o sa fii tuns monah decat dupa o perioada in care staretul va vedea daca poti sa te acomodezi si sa rezisti programului si conditiilor de acolo. Dar poti incerca, ce ai de pierdut?... Sa ne povestesti si noua, ca este Internet si la manastire. :)

[adeodatus]

În prealabil postat de goldfinger17

... Multe-ti sunt caile Doamne iar eu neputincios sunt si nu inteleg! ...
... ciudata dar frumoasa mai este viata asta plina de neintelesuri iar eu neputincios sunt si nu o inteleg!

Blagosloviti!
Parintele Rafail Noica spune: ,,Acolo unde e cu neputinta abia incepe Dumnezeu (lucrarea Sa),, (poate nu e chiar mot-a-mot, dar oricum).
Si ma bucur mult pentru tine, pentru starea ce o ai.
Dorinta de a fi calugar oricand este indreptatita.
(In acatistul Sf.Treimi , ultima rugaciune, am aflat o mare manghiere pu mine cand am rostit ,, ... primeste Doamne bunavointa noastra ...,,.)
E simplu, doar sa cercetam cu adevar ce dorim de la viata, da la noi insine, de la Dumnezeu: haine lungi si negre, autoritate, ... sau asemanarea cu Dumnezeu - menirea omului pe pamint?
Sunt deacord, nu e bine sa fim visatori dar mai rau e sa ne inspaiminte faptul ca in manastire e nevoie si de munca fizica. ,,Munca fizica in manastire,, e o tema care se discuta de noi (mirenii, doritorii de o asa viata, incepatorii acestei vieti) cei care nu am gustat, nu ne-am impartasit din dulceata lucrarii, muncii daca vreti, duhovnicesti nevazute a unui monah care si este trairea monahiceasca. Si, vreau sa zic, ca lepadarea de lume nu e doar lepadarea de materie, comfort si ..., si nu e munca fizica ce te asteapta intre zidurile unui schit sau mre ( cu toate ca si etapa aceasta trebuie trecuta).
Sa doresti sa fii monah e bine, e lucru mare, e frumos si e deja o chemare, ramine doar sa indreptatesti dorinta prin traire, sa ceri de la Chivernisitorul a toate Bunul Dumnezeu sa te calauzeasca pe calea Lui.
( o alta minghiere am cand rostesc rugaciunea a 7 din cele 12 a randuielii Sf. Impartasanii: ,,Din buze spurcate, din inima pangarita, din limba necurata, din suflet spurcat, primeste-mi rugaciunea, Hristoase al meu, si neinlaturindu-mi nici cuvintele, nici obisnuintele, nici nerusinarea, da-mi mie a grai cu indrazneala cele ce voiesc, Hristoase al meu, si mai virtos ma si invata ce mi se cuvine a face si a grai ... ,,.)
Doamne ajuta!
Iertati!

[kenoza]

Am citit framatarea ta cu drag,
Scopul nostru trebuie sa fie mantuirea in tot ce facem, fie in lumea fie in manastire.
Am vazut mult scris despre munca, dar nu despre dragoste, am vazut mult scris despre ispite dar nu despre duhul pe care il revarsa Dumnezeu peste tine, am vazut scriindu-se despre necontenita rugaciune, despre greutatea ei, dar nu am vazut scriindu-se despre "foamea" sufletului pe care trebuie sa o ostoiesti prin rugaciune, despre binecuvantarea de a fi cel care slujeste Dumnezeului nostru.
In monahism viata este aplecata spre Dumnezeu, munca noastra capata sens, capata scop.
Ispitele sunt multe in lume si in manastire, in manastire insa ele nu sunt confundate cu normalitatea, acolo suntem mai treji in ceea ce priveste verticalitatea adevarului, curatia lui.
Asa as vrea sa te gadesti ca in orice parte ti-ai pune trupul tau, in haine de monah sau in haine de lume, inima ta da-o Domnului Dumnezeului nostru, El ne ajuta!
Vrajmasul este prezent in lume, Dumnezeu ii permite sa ne ispiteasca, dar atunci cand framantarea ta este cu gand curat, de mantuire, Dumnezeu nu te va lasa, El te sprijina.
Pune totul in slujba Domnului si El te va calauzi, invata sa ai si rabdare si vei afla calea.
In toate cu dragoste, cu credinta, cu nadejde!

[costel]

Sunt persoane care spun cu usurinta: sunt bun de manastire. Si aceasta usurinta vine nu din sfatul duhovnicul sau, ci din putina cunoastere de sine. Daca ajung persoane de acest gen in manastire, sunt oameni care nu pot zidi, caci sunt ei insisi doborati de pacat.

Sunt si persoane care desi s-au casatorit, nu iubesc. Nu au bucuria impreunei vietuiri. O astfel de persoana ramane si in casatorie doar cu ea insasi. Un asa om nu va putea fi luat ca model de traire in casatorie.

Dar dincolo de aceste marturii nefericite de petrecere in manastire si in lume, sunt si persoane care daruiesc lumina acestei lumi. Si ele traiesc atat in lume, cat si in manastire.

Asa ca eu nu vad rostul lui "sau".

[janina]

Din păcate trebue să te naști pt mănăstire să ai chemare, dragoste, înțelepciune ,să ai o pregătire duhovnicească, înainte- să renunți la multe și apoi la mănăstire nu rezistă orcine .Îi poți sluji lui Dumneezeu în mai multe feluri .Cred că tuturor ne-a venit acest gînd numai că trebue să te testezi înainte -poți să-ți dai seama dacă ești făcut pt mănăstire.

[tigerAvalo9]

Poti sa te bucuri si sa te linistesti si acasa... gandindu-te la Dumnezeu...daca ai parinti ,rude o sa le duci dorul...e o hotarare grea

[ionpat]

goldfinger17: Si eu aveam ganduri de astea in liceu sa ma duc la manastire si tot tacamul, asta dupa ce am fost si baiat de altar la o biserica de cartier din orasul natal. Dar cand m-am mutat la facultate in Bucuresti, nu ai cum sa mai crezi chestiile astea...adica nu cred ca esti suficient de matur sa dai cu piciorul la fetele ieftine de la facultate, sexul si bautura, eventual niste prafuri. Cumpaneste bine... anii astia cand corpul duce excesele nu se mai intorc...asa ca degeaba la 50 vei dori sa gusti din toate asta...ai arata un fel de Columbeanu.

Bine, Ioane, dar scopul vietii e sa le gusti pe acestea toate? Chiar crezi ca iti foloseste acel praf? Eu stiam ca trebuie evitat...

[ionpat]

Cred ca mai putin conteaza daca trebuie evitat sau nu, ci faptul ca la varsta lui corpul duce mult mai bine toate astea decat la 40 de ani, oricat ar fi de calit.

Nu inteleg despre care "toate astea" vorbesti. De toate ne putem dispensa. Dar daca ai nevoie sa-ti traiesti viata din plin, nu vei incepe la 40-50 ani, ci din tinerete.
Culmea e, ca cel care incepe viata sexuala mai tarziu, e mai putin expusdecat cel, care incepe devreme. Mediteaza si la acest aspect. Si oricum prafurile nu sunt bune.