Din minunata lume a necuvantatoarelor

Cand cei dragi vin acasa, alearga intotdeauna in intampinarea lor.

Nu rata niciodata oportunitatea de a iesi la o plimbare;

Permite ca experienta aerului proaspat si a vantului peste fata ta sa fie extaz pur;

Trage cate un pui de somn;

Intinde-te inainte de a te ridica;

Alearga, zburda si joaca-te in fiecare zi;

Bucura-te de atentie si lasa oamenii sa te atinga;

Evita sa musti atunci cand un simplu marait e suficient;

In zilele calde, opreste-te si intinde-te pe iarba;

In zilele toride, bea multa apa si intinde-te sub un copac umbros;

Cand esti fericit, danseaza si misca-ti tot corpul;

Cufunda-te in bucuria simpla a unei plimbari lungi;

Fii loial;

Nu te preface niciodata ca esti altceva decat esti;

Daca ceea ce vrei este ingropat, sapa pana il gasesti;

Cand cineva are o zi proasta, fii tacut, stai aproape si mangaie-l incet cu nasul;

BUCURA-TE DE FIECARE MOMENT AL FIECAREI ZILE!

[silverstar]

În prealabil postat de scrabble

Si porcii zboara.

[COLOR=green]Nu, porcii nu zboară! Porcii ne dau... "lapte, brânză, carne, ouă..."[/COLOR]
[COLOR=green]Nu-i aşa?[/COLOR]

[silverstar]

[COLOR=green]Iubesc plantele, copacii, florile şi vrăbiuţele... Ce lume minunata! Cu riscul de a intra din nou în conflict cu... o sa povestesc mai târziu ceva despre vrăbiute... Că despre pisicuţe am spus că pot detecta locurile bolnave din organism...[/COLOR]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Cu riscul de a intra din nou în conflict cu... o sa povestesc mai târziu ceva despre vrăbiute... [/COLOR]

Normal ca daca iubesti pisicile sa intrii in conflict cu vrabiile!

[silverstar]

În prealabil postat de bmd

Normal ca daca iubesti pisicile sa intrii in conflict cu vrabiile!

[COLOR=green]A, nu - n-am spus nicaieri ca iubesc pisicile. Am spus doar ca si pisicile sunt bune de ceva, pe langa casa omului. Da' eu nu am pisici. Stau la bloc şi nu pot... Sa stea in casa cu mine? Nu! [/COLOR]
[COLOR=green]Intra pe prima pagina a topicului sa vezi cum am fost gratulata...[/COLOR]

[elenavioletacocos]

baietii nostrii,sunt cei mai buni psihologi ! Maxi ,e cockerul de 4 ani, pe care l.am primit pe 21 mai ,cand in viata mea a fost o pierdere, iar Nano e baiatul lui,si are 2 ani si un pic .Intre mine si Maxi e o legatura ,pe care nimeni si nimic nu o va putea rupe! Multi mi-au zis ca dc ce voi face un copil nu o sa mai fiu asa de apropiata de baietii mei,dar eu stiu ca voi fi la fel ,poate chiar mai iubitoare ! Nano e mai apropiat de sotul si de sora mea,dar atunci cand ceva e in neregula cu mine ,vine si se pune cu capul pe burtika mea ,lui ii place in general sa simta fizic ca suntem langa el si atunci mai tot timpul sta in bratele noastre! A fost un an in viata mea ,in care am fost f bolnava,am stat cateva zile in pat,iar Maxi al meu (Nano inca nu venise pe lume,era in plan) nu vroia sa iasa afara ,statea numai cu mine in pat ...Cand eu si sotul meu ne certam ,incep sa se agite prin casa,nu le place cearta,si nu suporta betivii! ei sunt ingerasii trimisi de D-zeu sa aibe grija de noi ! cine zice ca animalutzele,plantele nu au suflet ,nu stiu ce zic ! au mai mult suflet ca noi,si simt de n ori mai mult ca noi !

[elenavioletacocos]

Maxi la papion

[elenavioletacocos]

Naniko bebel

[manu72]

Prin luna mai, la geamul meu si-au construit doua randunici cuib...Nu dupa mult timp au facut pui. Era minunat cand la 6-7 dimineata le auzeam ciripind (cred eu ca-si faceau planuri pentru ziua ce incepea sau sfatuiau puii ,,sa nu dea drumul la nimeni" cat ei erau plecati dupa hrana)... Am urmarit cu ce truda si-au construit casuta si ce lupta au dus cu vrabiutele...
Dar au venit ploile... Cuibul a rezistat cat a putut... Uitandu-ma pe geam la ploaia care nu mai contenea, am vazut cuibul cazut pe pervaz. M-a cuprins o tristete...Prin acel cuib imbibat cu apa, distrus si imprastiat pe tot pervazul am vazut ceva miscandu-se...
Erau doi pui de randunica, cu pene ude, acoperiti partial cu pamant. Prima mea reactie a fost sa-i iau de acolo, din ploaia cu picaturile cat capusorul lor si din vantul rece... Si asa am si facut. Nu stiu daca am gresit, dar nu puteam sa privesc si sa nu fac nimic.
I-am luat , i-am incalzit, i-am uscat, dar din pacate unul dintre ei n-a rezistat si dupa 4 ore a murit. A plans fetita mea...
Al doilea (pe care noi l-am numit Vulturul) a dormit o zi si o noapte , fara sa-i trebuiasca nimic, iar dimineata din cuibul improvizat, am auzit ,,piu, piu..." un strigat de foame. Au trecut de atunci 8 zile minunate, in care alerg dupa insecte (randunica face aproximativ 400 de zboruri ca sa-si hraneasca puii) si e placut sa privesc si sa ascult puiul ce incepe sa devina randunica... I-au crescut aripioarele pana in varful cozii si a inceput sa dea din aripi, iar penajul devine un negru-albastrui. Mi-am pregatit fetita ca sa nu planga atunci cand isi va lua zborul...Multi cosidera ca trebuia sa las natura sa-si urmeze cursul (oare ei asa ar fi facut in locul meu???), iar altii strang insecte alaturi de mine...Eu nu am putut sa nu fac nimic, eu nu am putut sa privesc cum mor fara macar sa incerc sa-i salvez...
Dar azi nu mi-a placut deloc de puiul de randunica: a fost apatic, a cam dormit toata ziua, a mancat putin si a baut multa apa (cred eu). Am cautat mai multe informatii pe net, dar n-am aflat mai nimic. As vrea sa stiu cat doarme, cata apa bea, cat mananca, cum as putea sa o invat sa zboare...Orice informatie imi va fi de ajutor...Va rog. Vreau sa o ajut sa traiasca si sa zboare...

[manu72]

Ce faptura minunata... Cat de frumoasa si inteligenta a creat-o Dumnezeu!...