Credinta fara dogme?

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Pai dragul meu este exact cum ar fi sa guvernezi si sa traiesti intr o tara , intr-o lume fara legi. Fiecar dupa tartacuta lui ! Imagineaza-ti cum ar arata tara, lumea dupa o astfel de "democratie", a tartacutelor libere .

Un exemplu edificator al bramburelii in credinta libera, moderne si mai stiu eu cum, este cel al sectelor, cultelor. Au simplificat atat de mult totul, incat nu a mai ramas nimic .

[valentin.viliga]

a avea o credinta fara dogme ii ca si cum ai conduce o masina fara sa tii cont de semnele de circulatie

În prealabil postat de georgeval

Simt nevoia ca prin acest topic sa accentuez ca adevarata credinta este cea care confirma si apara de erezii credinta apostolica, nu defineste Adevarul in sine, ci ne descopera exprimarea/marturisirea corecta.
Prin acest topic caut cele mai potrivite raspunsuri pentru viziunea "democratica" o credinta fara dogme care predomina in randul crestinilor de astazi. Oare exista vreo legatura intre credinta personala si credinta Bisericii?

NU! Scurt si clar! NU exista decat o cale, aceea a bisericii. Este f.bun topicul deschis de tine pentru ca (personal) stiu f. multi crestini ce se numesc crestini pe sine dar au credinta lor. Ori acesta e erezie. Imi amintesc de vizita facuta recent la manstirea Cotesti aici in Vrancea cand o femeie in varsta!! s-a apropiat sa [COLOR=Red]se impartaseasca mancata fiind![/COLOR] Insa, Domnul atat de mult a iubit-o ca NU a lasat-o sa se osandeasca ci i-a deschis mintea maicii starete care a intrebat-o inainte de a urca pe soleie daca a mancat sau nu. raspunsul a fost DA!! Si tot mai vroia sa se impartaseasca..pentru ca asa stia din mosi stramosi.. Doamne iarta-ma...bun topic ai decshis frate! [COLOR=Red]BUN!![/COLOR]

[adrian010155]

Este deosebit de folositor a se cunoaste dogmatica ortodoxa, pentru corecta intelegere a ceea ce inseamna ortodoxia, care este diferenta fata de caile minciunii, dar si pentru a identifica usor si a alunga la timp orice tentativa a vicleanului de a ne rataci. Vreau totusi sa va spun, dragii mei, ca stiu foarte multi oameni, in special de la tara, care nu au cunostinte de dogmatica ortodoxa dar TRAIESC ortodoxia profund, simplu si firesc de o maniera care de multe ori ma indeamna sa ingenunchiez in fata lor simtindu-ma atat de marunt si de neinsemnat.

[nelamuritul]

În prealabil postat de adrian010155

Este deosebit de folositor a se cunoaste dogmatica ortodoxa, pentru corecta intelegere a ceea ce inseamna ortodoxia, care este diferenta fata de caile minciunii, dar si pentru a identifica usor si a alunga la timp orice tentativa a vicleanului de a ne rataci. Vreau totusi sa va spun, dragii mei, ca stiu foarte multi oameni, in special de la tara, care nu au cunostinte de dogmatica ortodoxa dar TRAIESC ortodoxia profund, simplu si firesc de o maniera care de multe ori ma indeamna sa ingenunchiez in fata lor simtindu-ma atat de marunt si de neinsemnat.

nu ai tocmai dreptate...ei de fapt stiu dogmatica dar nu stiu ca ii zice dogmatica:daca "popa nost" o zis sa facem asa ,asa fac.unde nu se poate prea mult nici Dumnezeu nu cere absurdul...imi aduc aminte de o povestioara:un sfanta(parca) merge sa impartaseasca 3 pustnici.nu stia(parca) ce sa ii intrebe(de pacate) si ii pune sa zica ceva,orice, ca sa ii poata Impartasi.si ei zic:Voi Trei(adica Sfanta Treime) noi trei...cam atat.si a inteles Sfantul ca nu prea cunosc multe pustnicii dar ca trairea e puternica....si totusi:stiau macar o dogma!

[adrian010155]

Da, frumos ai raspuns si ai perfecta dreptate.

As vrea sa revenim asupra acestui topic fratilor. Am citit la topicul despre pomelnic asa. Nu avem voie sa pomenim pe cei necununati, eretici, cei care nu duc o viata crestineasca. Da! Acestea le stiu si eu insumi chiar de la dar....Va pun o intrebare. Daca chiar unul din familia voastra ar fi astfel ce ati face? Nu l-ai pomeni? Ati judeca pe cel ce pomeneste? Si pentru a intelege de ce aceste intrebari vreau sa va spun durerea mea. Fratele meu s-a desparit de 3 ani. Recent si-a facut o prietena si bineinteles ca traiesc in curvie.. El este departe de tara, nu are bisericaa colo, vorbesc cu el in fiecare seara si la final cu lacrimi in ochi, voce gatuita imi spune soptit; surioara, te rog pomeneste-ma..stiu ca tu..si ca e pacat dar te rog nu ma lasa.. Cum ar trebui sa procedez eu? Sa implinesc canoanele? Sa am inima de tabla? sau de carne? Sa il pomenesc sau nu? Eu fratilor il pomenesc, pentru ca inima NU ma lasa sa il las asa..Il pomenesc fratilor si am constiinta pe deplin impacata ca implinesc porunca Domnului Sa va rugati unii pentru altii. Sau o doamna ce am cunoscut-o pe net pe un alt forum are un fiu, un singur fiu care este in aceeasi situatie cu fratle meu. Ea, doamna NU l-a primit acasa pe fiul ei cu fata. Dar ..si eu sunt mama...oare as putea sa fac acestea??? Mi-as alunga fiul ca a gresit? Sau mi-as "risca" mantuirea din IUBIRE pentru copilul, fratele sau oricine din familia mea? Pana unde trebuiesc implinite canoanele si dogmele? cat si pana unde trebuie sa avem inima de tabla si pana unde de carne???...