Raiul sau iadul

[silverstar]

În prealabil postat de heaven

Afirmi ca indiferent de fapte,ne intoarcem la fel de neprihaniti.Daca ar fi asa cum spui,atunci explica-mi ce rol mai are existenta noastra pe Terra?
Nu este absolut nimic din acest univers care sa nu aiba efect de bumerang.Totul se afla intr-o balanta perfecta.

[COLOR=green]De la începutul existenţei sale pe pământ omul şi-a pus această întrebare: care-i rolul lui pe pământ? Sigur că până acum, nimeni nu a putut da un răspuns mulţumitor, un răspuns valabil pentru toţi oamenii.[/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Dar, s-o luăm invers. Ai observat ce gol imens lasă în viaţa noastră cei care pleacă şi nu se mai întorc? Golul acesta crează mult disconfort în viaţa familiei/comunităţii respective... Cel plecat a avut un rol foarte bine definit în lumea în care a trăit. Prin plecarea lui a produs un dezechilibru - o furtună, o vijelie, un uragan, poate ca să vorbim metaforic. [/COLOR]
[COLOR=green]Şi... sunt situaţii când golul acela nu mai poate niciodată să fie umplut... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Şi-n aceste condiţii nu văd de ce eu/tu/omul care are multe suferinţe aici, pe pământ trebuie să se aştepte la suferinţe/pedepse şi dincolo.[/COLOR]
[COLOR=green]Eu nu mi-l imaginez pe Dumnezeu ca pe un jandarm atotputernic şi atotinformat care stă la pândă, aşteptând să greşesc şi să-mi dea cu băţul în cap... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Numai la noi, în credinţa noastră creştin-ortodoxă există aşa ceva. Doctrina noastră urmăreşte să-i înspăimânte pe credincioşi, să-i îndepărteze de credinţă, nu să-i atragă, să le sădească sentimentul umilinţei, al supunerii, al ascultării necondiţionate... La noi, credinciosul nu trebuie să gândească liber, nu trebuie să aibă idei şi interpretări libere, personale, nu trebuie să aibă personalitate, ci trebuie să fie un umil supus - chior, surd şi mut... Eu nu sunt de acord cu aşa ceva.[/COLOR]

[heaven]

Da,dar asta pentru ca multi oameni nu inteleg ca viata aceasta este o calatorie pe care o facem alaturi de cei dragi,rude,prieteni,iubiti etc.Unii coboara la prima statie daca vrei,altii mai tarziu.
Ne nastem singuri si murim singuri,deasemeni venim aici sa evoluam tot singuri,desi invatam impreuna.
Comparativ cu eternitatea,aceasta existenta pe Pamant este doar o picatura intr-un ocean.
Daca nu ar avea absolut nici o importanta felul in care ne comportam aici,atunci de ce ar mai trebui sa traim aceasta viata pe Terra?
Aceste suferinte si pedepse de aici,asa cum le numesti tu,nu sunt,de fapt,decat lectii care ne ajuta sa evoluam spiritual.

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Eu nu cred nici in rai nici in iad. Fiecare aici, pe pamant, avem rai sau iad dupa cum ne este gandul sau vointa. [/COLOR]
[COLOR=green]Dincolo toti, absolut toti, ne intoarcem la fel de neprihaniti precum ne-am nascut.[/COLOR]

As vrea sa te provoc cu o intrebare foarte simpla.
Daca cele doua stari Raiul si Iadul nu exista atunci de ce aceasta lupta care se da continu pentru sufletul unul om care merge pe calea credintei?
Ca sa intelegi cat de mare este acest razboi trebuie sa pasesti pe cararea ingusta a credintei.
Multi oameni tocmai de aceasta fug:de suferinte.Pentru ca a fi ostas a lui Hristos inseamna sa duci si tu Crucea suferintelor.Si multi isi spun;dar de ce sa sufar?

[mihailt]

A zice ca Raiul si Iadul sunt locuri si ca Dumnezeu pe unii ii baga in Rai iar pe altii in Iad este erezie.
Cititi "Despre Duhul Sfant" a Sfantului Vasile cel Mare care a fost folosita la a arata ca si Duhul Sfant este Dumnezeu la al Sfantul Sinod ecumenic al 4lea.
Cand Domnul nostru Iisus Hristos zice iar in casa Tatalui meu multe salasuri sunt se refera la comuniunea mai stransa sau mai putin stransa cu Dumnezeu care e Raiul.
Asta inseamna Iisus - Dumnezeu este mantuirea pe ebraica.
Iar a zice ca Dumnezeu doreste ca unii sa stea in Iad iar este erezie ca zice ca Dumnezeu doreste ca toti sa se mantuiasca si la cunostinta Adevarului sa vina.
Deci starea de iad este ceva nedorit de Dumnezeu.
Iar in legatura cu povestioarele ca a fost un Sfant si a mancat in Rai asa ceva nu e aprobat de vreun Sfant Sinod Ecumenic.
Mai intai trebuie sa se stabileasca daca a fost intr-adevar viziune de la Duhul Sfant.
Daca e viziune data de Duhul Sfant apoi nu se interpreteaza asa sectar ci trebuie sa te rogi la Duhul Sfant sa iti explice ce reprezinta simbolistica vazuta de respectivii Sfinti in vis.
Asa cum a fost si visul imparatului babilonian de nici macar Sfantul prooroc Daniel asa indumnezeit la minte cum era nu stia sa il talmaceasca.
Si numai cand Dumnezeu i-a zis Sfantului Arhanghel Gavriil sa ii talmaceasca visul a aflat prin talmacirea Sfantului Arhanghel ce insemnase acel vis.

Asa si cu viziunea avuta de Sfantul Cosma si celalte viziuni.Cum zice Sfantul Simeon Noul Teolog si bijuterile si toate acelea reprezinta impartasirea de Dumnezeu .
Ca Adevarul a deranjat intotdeauna este aratat de faptul ca Sfantul Simeon Noul Teolog a fost anatemizat si abia mai apoi cand s-au facut minuni la Sfintele sale moaste a fost reparata nedreptatea facuta.


Daca tot se vorbeste de Rai si Iad putem sa ne punem intrebarea cine l-a asasinat prin impuscare in ceafa pe Ioan Petru Culianu crestin-ortodox practicant care a aratat in mod lamurit ca a crede in Rai si Iad ca locuri este erezie?

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green]Iata o poveste cu talc postata de Dorina Stoica... [/COLOR]
[COLOR=green][/COLOR]
[SIZE=3][COLOR=green]Milostenia [/COLOR][/SIZE]
[COLOR=green][/COLOR]
[COLOR=green]Muri o femeie care nu crezu in Dumnezeu, [/COLOR][COLOR=green]nici in Rai si nici in Iad nu crezu, drept pentru care toata viata ei nu a dat nimanui nimic de pomana. Ajunse, cum lesne banuiti, in fundul Iadului. Intr-o buna zi fu instiintata ca va merge impreuna cu un inger in Rai deoarece cineva i-a dat de pomana o... foaie de ceapa. Ingerul tinea in mana sa foaia de ceapa iar femeia se tinea de aceasta. Zburand prin spatlul acela intunecat multe suflete se tot agatau unele de altele si toate de femeia aceea.
Se facu lumina mare si in fata aparu minunata poarta Raiului. Mai aveau putin. Sub sirul acela luuuuung Iadul cel fioros dn care tocmai scapasera. Sufletul femeii se uita in jos si cand vazu acel lung sirag care se tinea de ea s-a scuturat infiorata incat foita de ceapa de care se tinea, se va rupe. Si atit s-a scuturat incat toate acele suflete au cazut inapoi in ghenee, dar... si foita s-a rupt cazand la randul ei odata cu ceilalti, acolo unde de fapt, ii era locul.[/COLOR]
[COLOR=#008000][/COLOR]
[COLOR=#008000]As vrea ca pornind de la aceasta poveste, sa discutam despre rai si iad, despre existenta sau nonexistenta lor si de ce se crede ca oamenii care au anumite rezerve in a crede in ceva/cineva sunt rai, nu dau de pomana, intr-un cuvant, acelor oameni le este harazit, neaparat, iadul...Cine face aceasta imparteala. Tu - da, tu - nu! [/COLOR]

Ce mai faci Silvestar ......tot suparata pe viata esti? Poezii ai mai compus ?