Iubirea - Taina sau Negot?

În prealabil postat de cristiboss56

Draga Geo, au trecut atatia ani si atat de repede, langa femeia careia i-am cerut mana in urma cu aproape 25 de ani, incat acum nici ca mai simt iubirea, pentru ca efectiv sunt in ea, traiesc in iubire, prin iubire . A devenit precum respiratia fara de care nu putem trai si la care nu gandim , facand parte din insasi viata noastra fiziologica din fiece secunda. Asa se-ntampla cu iubirea ce leaga doua suflete pentru totdeauna. Este starea existentei noastre, si asta nu este nici troc, nici negot, ci o mare Taina.

Ai reusit draga Cristi sa spui un mare adevar! Exact acelasi lucru il simt si eu si cred ca si sotul meu, dupa cam tot atatia ani de casatorie in care au fost si bune si rele dar le-am depasit,iar acum umar la umar spunand"pacatele tineretii noastre si ale nestiintei nu le pomeni Doamne"!mergem inainte un singur trup si un singur suflet.Viata in doi este asemenea vinului care pe masura ce imbatraneste este mai bun,mai limpede si mai tare.

[cristiboss56]

Reciteam pentru a nu stiu cata oara, o carte pe care am primito cu ceva timp in urma de la un membru drag mie de pe acest forum, o carte pe care o recomand cu multa caldura tuturor : "A iubi inseamna a ierta " de Savatie Bastovoi. Vreau cu permisiunea voastra sa reproduc doar cateva randulete "Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric. Prin iubire cunoastem si vedem pe celalalt in adevarata lui lumina. Numai iubirea este vazatoare. Daca cineva vrea sa stie ce inseamna sa fii vazator cu Duhul, trebuie sa stie ca asta inseamna sa iubesti. Cand iubesti, pana intr-atat te daruiesti, pana intr-atat incat doresti sa intri in voia celui iubit, incat ajungi sa te identifici in gandurile lui, sa-l retraiesti in propria ta inima, in propriul tau trup, in propria ta rasuflare, incat cel iubit dintr-odata ti se descopera, in intregimea sa, in tine insuti, ca tine insuti."

[laraG]

... as putea spune multe despre dragostea noastra.Subscriu insa,la cele relatate de voi ,mai tinerii mei frati intru credinta ortodoxa, Cristi, DorinaStoica14, dorindu-va din tot sufletul sa va bucurati in toate zilele voastre de perechea ce Domnul v-a daruit-o si sa-I multumiti asa cum o faceti ,indirect si pe acest forum prin cuvintele pline de intelepciune impartasite si celorlalti frati , membri.Georgeta.

[costel]

Plecand de la cuvintele lui Cristi "au trecut atatia ani si atat de repede, langa femeia careia i-am cerut mana in urma cu aproape 25 de ani, incat acum nici ca mai simt iubirea, pentru ca efectiv sunt in ea, traiesc in iubire, prin iubire", pot spune, fara retineri, ca acesta este rostul omului in lume - sa iubeasca. In negot te vezi pe tine, in iubire il vezi doar pe celalalt. Dar ea este taina, pentru ca iubirea ne schimba chipurile.

[simelle]

Cred ca nu toti oamenii sunt capabili sa iubeasca cu adevarat si acest lucru tine de constructia lor interioara.. cei care spun dupa o luna "te iubesc" , oare iubesc cu adevarat? sau cei care spun cu o saptamana inainte sa se desparta de tine " te iubesc",stiu ei oare ce este iubirea? sau este o alta minciuna pe care o spun cu usurinta la orice pas. o persoana care iubeste, il linisteste pe cel in suferinta, nu-l lasa inima sa-i faca pe cei de langa ei sa sufere..
si cum poti scapa de o iubire care o ai in tine si nu mai este posibila?

[ory]

"Fiecare om iubeste atat cat simte,dar mai ales cat intelege!"....foarte adevarata aceasta maxima.

[cristiboss56]

Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr-o haina. Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric. Prin iubire cunoastem si vedem pe celalalt in adevarata lui lumina. Cand iubesti , pana intr-atat te daruiesti, incat doresti sa intri in voia celui iubit, ajungand sa te identifici in gandurile lui, sa-l retraiesti in propria ta inima, in propriul tau trup, in propria ta rasuflare, incat cel iubit dintr-odata ti se descopera, in intregimea sa, in tine insuti, ca tine insuti.

[ory]

În prealabil postat de cristiboss56

Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr-o haina. Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric. Prin iubire cunoastem si vedem pe celalalt in adevarata lui lumina. Cand iubesti , pana intr-atat te daruiesti, incat doresti sa intri in voia celui iubit, ajungand sa te identifici in gandurile lui, sa-l retraiesti in propria ta inima, in propriul tau trup, in propria ta rasuflare, incat cel iubit dintr-odata ti se descopera, in intregimea sa, in tine insuti, ca tine insuti.

Doamne,ce frumos spui Cristi,dar cat de dureros poate fi uneori cand incepi sa te identifici cu celalalt,sa te daruiesti pana intr-atat incat te pierzi pe sine...si-apoi,te tot cauti in zadar ca o fantoma damnata sa baiguie prin lumea pe care nu o mai intelege deloc,prin sinele caruia nu-i apartine si se simte atat de strain,atat de saracit de zambet si simtire specifica eu-lui altadata increzator.
Iubirea este cel mai extraordinar,cel mai nedefinit si complex dar al pamantului,al pamantenilor,din pacate ne dovedim uneori prea neputinciosi pentru a o purta,pentru a o percepe asa cum se cuvine,cu maretia ei cu tot.
Ce frumos spui Cristi despre iubire!...

[cristiboss56]

Pai draga Ory, ea iubirea a fos "perfuzia" ce mi-a salvat viata in momentele cele mai grele ale vietii mele, fara ea, chiar ca nu stiu efectiv ce m-as fi facut.