Poezii preferate...

[Iubirea]

Învaţă de la toate să ai statornic drum,
Învaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Învaţă de la umbră să taci şi să veghezi,
Învaţă de la stâncă cum neclintit să crezi!
Învaţă de la soare cum neclintit s-apui,
Învaţă de la piatră cum trebuie să spui;
Învaţă de la vântul ce-adie prin poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci.
Învaţă de la toate că toate-ţi sunt surori
Cum treci frumos prin viaţă, cum poţi frumos să mori!
Învaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Învaţă de la nufăr să fii mereu curat.
Învaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi
Învaţă de la ape să nu dai inapoi,
Învaţă de la umbră să fii smerit ca ea
Învaţă de la stâncă să-nduri furtuna grea!
Învaţă de la soare ca vremea să cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sunt multe oşti.
Învaţă de la greier, când singur eşti să cânţi
Învaţă de la lună să nu te înspăimânţi,
Învaţă de la vulturi când umerii ţi-s grei
Şi du-te la furnică să vezi povara ei!
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Învaţă de la soare să ai blândeţea sa!
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor
Învaţă de la toate că totu-i trecător.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea care treci
Să-nveţi din tot ce piere, cum să trăieşti în veci!

[gabriela8]

CUGETARE SMERITA

Precum incet se trece
Faclia de la sfesnic,
Asa se trece viata
Si vine somnul vesnic.

Sa cugetam adesea
La " tainele iesirii"
Ca sa scapam de frica
In ceasul "despartirii".

Sa pomenim cu lacrimi
Pe cei ce-au raposat,
Caci pentru noi se roaga
Si ei neincetat.

Sa stim intotdeauna
Ca fara sfantul dar,
Comorile din lume
Sunt toate in zadar.

Nadejdea sa ne fie
La "Cel fara de ani",
Iar nu la mintea noastra,
La slava sau la bani.

Nevrednicia noastra
S-o punem mai prejos
Decat vinovatia
Celui mai pacatos.

In toate sa ne fie
Credinta ca un cheag
Si dragostea curata:
Al vietii noastre steag.

Sa nu lasam in minte
Vreun cuget dusmanos,
Ci sa urmam iertarii
Si pacii lui Hristos.

Sfantul Ioan Iacob Hozevitul

[Rodica50]

Daca un copil traieste criticat,
el va invata sa condamne.
Daca un copil traieste in ostilitate,
el invata sa se lupte.
Daca un copil traieste ridiculizat,
el va invata sa fie timid.
Daca un copil traieste in rusine,
el invata sa se simta vinovat.
Daca un copil traieste in toleranta,
el va invata sa fie rabdator.
Daca un copil traieste incurajat,
el va invata confidenta in sine,
Daca un copil traieste in corectitudine,
el va invata sa fie just.
Daca un copil traieste in aprobare,
va invata sa se placa pe sine.
Daca un copil traieste in acceptare si prietenie,
atunci el invata sa gaseasca iubire oriunde in lume.

[Rodica50]

Vasile Voiculescu

Călătorie spre locul inimii

Tâlhar

Doborât de ananghii, la poalele Tale
Doamne, nu mai ştiu să mă rog, nătâng.
Mă strivesc munţi de angarale;
Ce ţi-aş putea cere? Parale?
Bat cu fruntea ţărâna şi plâng.
Zac, aşa despuiat, dosădit.
Dar cozile ochilor îmi fug viclene
Şi iscodesc pe sub gene
Dincolo de roata pământului zgârcit...
Ce de avuţii ai strâns, Părinte,
Acolo, sus, în ţărmurile sfinte!
Gânduri păgâne îmi dau ghes...
Nu mă mai rog... Doamne, ai înţeles:
Cum te-aş prăda! Cucernic tâlhar,
Aş sări hoţeşte pe o fereastră
În împărăteasca Ta bazilică albastră,
Să jăfuiesc dumnezeieascul altar.
Nu mă ispitesc necuprinsele Tale taine,
Putere, slavă, minune, har,
Nici ale îngerilor aurite vestminte,
Deşi n-am haine,
Nici înţelepciunea Ta, deşi n-am minte,
Ţi-aş lăsa raiul şi stelele neatinse,
Nu-mi trebuiesc nemurirea cu vieţi nestinse,
Nu jinduiesc nimic, la nimic alt nu m-aş bucura,
Nici jilţ de aur, nici potir de mărgăritar:
Din toată holda de splendoare,
Din visteria de frumuseţi şi odoare,
Cu inima mea cutezătoare,
Doamne, numai Dragostea Ta aş fura...

[Doriana]

Pribegeam candva departe
Ratacind pe cai in noapte
Dar Tu, Doamne, mai iubit,
Mai salvat Iisus de moarte.

Ce-ai gasit Doamne la mine
N-am nimic bun nici frumos
Ai venit din inaltime
Sa salvezi un pacatos
Ce-ai gasit Doamne la mine
Ca asa mult mai iubit
Ai lasat chiar slavi divine
Si in brate mai primit.

Intr-o zi, impins de gloate
Te-am vazut cu crucea-n spate
Am strigat in rand cu toti
Sa fi astazi dat la moarte
Cand ceream cu ura-osanda
De sub fruntea sangeranda
Ma chemau doi ochi senini
Si-o privire-atat de blanda.


Plang de-atunci si mi-e rusine
Si te caut mereu straine
Caci mi-e dor, mi-e dor, mi-e dor
Sa ma iei Iisus la Tine
N-as putea , o, sfinte Tata
Sa iti rasplatesc vreodata
Dragostea Ta, Doamne bun
Poate niciodata.

Ectenie
de Zorica Laţcu

"Pentru ca iubirea noastră să-nflorească,
Albă cum e crinul Bunelor Vestiri,
Pentru ca mlădiţa dragostei să crească,
Plină de miresme, dulce de rodiri;
Pentru ca din neaua grea de peste iarnă
Rod de viaţă caldă iarăşi să legăm,
Pentru ca lumina peste noi să cearnă,
Domnului să ne rugăm.

Pentru că să-şi verse binecuvântarea,
Ca un zvon de vânturi line, peste noi,
Pentru ca în suflet să-I simţim chemarea,
Când plecăm genunchii, seara, amândoi;
Pentru ca-n iubirea Lui să ne-mpreune,
Când, cuprinşi de patimi, Numele-I strigăm,
Pentru ca-n vecia Lui să ne cunune,
Domnului să ne rugăm.

Pentru ca belşugul ţarinilor grele
Să ne facă traiul rodnic şi umil,
Pentru ca răsfrângeri din surâs de stele
Să sclipească-n lacrimi ochii de copil;
Pentru ca sudoarea să ne miruiască
Şi-n lumina morţii viaţa s-o cercăm,
Pentru ca din muncă pacea să rodească,
Domnului să ne rugăm.

Pentru ca mulţimea îndurării Sale
Însuşi să-şi pogoare pasul către noi,
Pentru ca să-I ducem sufletul în cale,
Cu miros de smirnă şi cu ramuri moi;
Pentru ca-n lumina alb-a dimineţii,
Din strânsoarea cărnii să ne dezlegăm,
Şi-ntr-un pas să trecem pragul larg al vieţii,
Domnului să ne rugăm."

[Marius22]

Denii

Lelia Munteanu

Intoarce-te de nicaieri, bunica, spre piscul inseratelor smerenii.
In lumea asta jalnica si mica, sa mergem iar, ca oarecand, la Denii.

Leaga-ti naframa, podul se ridica. Desferecam anastasimatare.
In lumea asta jalnica si mica, deodata vine Saptamana Mare.

Se-afuma ziua, soarele apune. In candela se gata untdelemnul, ca-n Pilda cu Fecioarele Nebune.
Printul Privirii ne arata semnul.

O iau tacut in urma dumitale, sa nu ma ratacesc.
Sa nu se vada: la oistea nevredniciei mele, am inhamat credinta si tagada.

Si-abia astept sa trecem inc-o veghe, in lumea asta stramta si peltica, infasurata-n purpura si zeghe.
Sa mergem iar la Denii. Hai, bunica…

[Mihailc]

La solicitarea prietenului N.Priceputul postez un poem scris de un prieten acum mulţi ani.


Atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Îmi tulbură privirea amurgul siniliu
Îmi răvăşesc mistreţii prin suflet ghioceii
Îmi vântură vultanii din streşini porumbeii
Şi ştiu că aşteptarea va fi un tren pustiu
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Şi-atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine

G. Munteanu

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de Mihailc

La solicitarea prietenului N.Priceputul postez un poem scris de un prieten acum mulţi ani.


Atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Îmi tulbură privirea amurgul siniliu
Îmi răvăşesc mistreţii prin suflet ghioceii
Îmi vântură vultanii din streşini porumbeii
Şi ştiu că aşteptarea va fi un tren pustiu
Capcana fericirii ne prinde prea târziu
Şi-atunci când pleci se umplu-ncăperile de tine

G. Munteanu

Frumos poem, desi stilul nu este original. Se vede ca a citit atent sonetele lui Vasile Voiculescu. Gabriel Tarde, cel care a influentat o intreaga epoca literara prin sudiile sale de psihologie a culturii, era de parere ca toti scriitorii incep prin a imita stilul altora, apoi ince-incet descopera propria identitate stilistica.

Mulțumesc, frate Mihail. Frumoasă întreaga poezie, dar, într-adevăr, mi-a mers la inimă mai ales primul vers.

Răspund, la rându-mi cu frumoasa poezie a lui Daniel Turcea:

Anastasia

blândețea candelei îi arde
în inima
ce nu mai știe
nimic asemeni, în iubire, pe pământ

știu, vom muri
dar câtă splendoare!