Bucuria Craciunului!...

[silverstar]

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]Pentru cine e cadoul?[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Prin definiţie, luna decembrie este „Luna cadourilor”, luna când oferim celor dragi, împreună cu darul nostru, şi o parte din inimă, din dragostea pe care le-o purtăm. Dar, pentru politicienii noştri şi pentru „vedetele” noastre, această lună a devenit un minunat prilej de a mobiliza presa şi de a defila prin aşezămintele de bătrâni, centrele de copii abandonaţi sau prin cartierele mărginaşe pe la familiile sărace şi cu mulţi copii... [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Întâmplarea pe care vreau s-o povestesc şi de care obsedant îmi amintesc în această perioadă febrilă a anului, s-a petrecut cu câţiva ani în urmă, în perioada când o televiziune de a noastră, românească era la începuturile ei. Noi, cei din provincie adică, primeam emisiunile acelei televiziuni pe casete şi, cum erau zile de sărbătoare, am urmărit ştirile de două ori, a doua oară ca să mă conving că e adevărat ce am văzut prima oară.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Şi iată ce-am văzut... O zi de iarnă cenişie, ziua de Crăciun. Strada pustie. Linişte. Oamenii, în casele lor, cei care le au! Stau la masă cu familia, prietenii, vecinii... [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Pe stradă o tânără prezentatoare a televiziunii despre care am pomenit că era nou apărută, în „căutarea” unui copil căruia să-i ofere cadoul din braţe, cadou împachetat în hârtie strălucitoare. Tânăra mergea agale, a aşteptare lungă, când, ca din senin, a apărut în faţa ei un copil de 5, 6 anişori. Poate mai mare... Era slăbuţ, cu picioruşele goale într-o pereche de tenişi, cu pantalonii care-i ajungeau puţin mai jos de genunchi şi o hăinuţă veche, cu mânecile prea lungi, suflecate, fără nasturi, atârnându-i greu şi neglijent pe umeri. [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Pe cap nu avea căciuliţă, dar probabil acum, de uimire şi bucurie, nici nu mai simţea frigul... S-a apropiat în fugă de tânăra prezentatoare şi-a întins mânuţele firave spre minunea strălucitoare pe care aceasta o ţinea în braţe... Prezentatoarea s-a ferit, a ridicat cutia ca şi cum ar fi dat s-o ferească de un răuvoitor. Copilul o urmărea cu mânuţele întinse şi ochii strălucind de curiozitate şi poftă... [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Ca să scape de el, prezentatoarea a scos din buzunarul hainei ceva, un pacheţel şi i l-a întins.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]În clipa următoare însă „a apărut” copilul „căutat”, cel care trebuia să primească darul, cel care fusese programat să apară pentru a se vedea ce grijă are această televiziune faţă de copii şi cum ştie ea să-i bucure. [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Pe umerii unui domn bine îmbrăcat, bine hrănit şi sigur pe sine, stătea cocoţată o fetiţă, la fel bine hrănită, bine îngrijită, bine îmbrăcată, dar plictisită şi indiferentă la ce se întâmpla în jurul ei... Domnul a dat fetiţa jos de pe umeri, i-a sărutat mâna prezentatoarei, au schimbat câteva cuvinte, fetiţa a primit cutia aceea ambalată în hârtie strălucitoare, fără nici o bucurie, fără ca măcar să mulţumească ori să arunce o privire de recunoştinţă celei care-i vorbea şi o tot mângâia pe creştet în speranţa unei priviri prietenoase ori a unui cuvânt de recunoştinţă... [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Cum de a ajuns acel „reportaj” la publicul telespectator fără a fi „prelucrat”, nu ştiu. Nu era favorabil televiziunii nou apărute, dar – o scăpare! Aşa ca de nceput... Oricum, de atunci, nimeni nu mă mai poate convinge că primesc daruri de sărbători cei cu adevărat săraci, nevoiaşi...[/COLOR][/SIZE]

Multumesc pentru cadou Slivia.Pot sa-l desfac?

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de silverstar

[SIZE=3][COLOR=green]Pentru cine e cadoul?[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Prin definiţie, luna decembrie este „Luna cadourilor”, luna când oferim celor dragi, împreună cu darul nostru, şi o parte din inimă, din dragostea pe care le-o purtăm. Dar, pentru politicienii noştri şi pentru „vedetele” noastre, această lună a devenit un minunat prilej de a mobiliza presa şi de a defila prin aşezămintele de bătrâni, centrele de copii abandonaţi sau prin cartierele mărginaşe pe la familiile sărace şi cu mulţi copii... [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Întâmplarea pe care vreau s-o povestesc şi de care obsedant îmi amintesc în această perioadă febrilă a anului, s-a petrecut cu câţiva ani în urmă, în perioada când o televiziune de a noastră, românească era la începuturile ei. Noi, cei din provincie adică, primeam emisiunile acelei televiziuni pe casete şi, cum erau zile de sărbătoare, am urmărit ştirile de două ori, a doua oară ca să mă conving că e adevărat ce am văzut prima oară.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Şi iată ce-am văzut... O zi de iarnă cenişie, ziua de Crăciun. Strada pustie. Linişte. Oamenii, în casele lor, cei care le au! Stau la masă cu familia, prietenii, vecinii... [/COLOR][/SIZE]
[SIZE=3][COLOR=green]Pe stradă o tânără prezentatoare a televiziunii despre care am pomenit că era nou apărută, în „căutarea” unui copil căruia să-i ofere cadoul din braţe, cadou împachetat în hârtie strălucitoare. Tânăra mergea agale, a aşteptare lungă, când, ca din senin, a apărut în faţa ei un copil de 5, 6 anişori. Poate mai mare... Era slăbuţ, cu picioruşele goale într-o pereche de tenişi, cu pantalonii care-i ajungeau puţin mai jos de genunchi şi o hăinuţă veche, cu mânecile prea lungi, suflecate, fără nasturi, atârnându-i greu şi neglijent pe umeri. [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Pe cap nu avea căciuliţă, dar probabil acum, de uimire şi bucurie, nici nu mai simţea frigul... S-a apropiat în fugă de tânăra prezentatoare şi-a întins mânuţele firave spre minunea strălucitoare pe care aceasta o ţinea în braţe... Prezentatoarea s-a ferit, a ridicat cutia ca şi cum ar fi dat s-o ferească de un răuvoitor. Copilul o urmărea cu mânuţele întinse şi ochii strălucind de curiozitate şi poftă... [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Ca să scape de el, prezentatoarea a scos din buzunarul hainei ceva, un pacheţel şi i l-a întins.[/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]În clipa următoare însă „a apărut” copilul „căutat”, cel care trebuia să primească darul, cel care fusese programat să apară pentru a se vedea ce grijă are această televiziune faţă de copii şi cum ştie ea să-i bucure. [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Pe umerii unui domn bine îmbrăcat, bine hrănit şi sigur pe sine, stătea cocoţată o fetiţă, la fel bine hrănită, bine îngrijită, bine îmbrăcată, dar plictisită şi indiferentă la ce se întâmpla în jurul ei... Domnul a dat fetiţa jos de pe umeri, i-a sărutat mâna prezentatoarei, au schimbat câteva cuvinte, fetiţa a primit cutia aceea ambalată în hârtie strălucitoare, fără nici o bucurie, fără ca măcar să mulţumească ori să arunce o privire de recunoştinţă celei care-i vorbea şi o tot mângâia pe creştet în speranţa unei priviri prietenoase ori a unui cuvânt de recunoştinţă... [/COLOR][/SIZE]

[SIZE=3][COLOR=green]Cum de a ajuns acel „reportaj” la publicul telespectator fără a fi „prelucrat”, nu ştiu. Nu era favorabil televiziunii nou apărute, dar – o scăpare! Aşa ca de nceput... Oricum, de atunci, nimeni nu mă mai poate convinge că primesc daruri de sărbători cei cu adevărat săraci, nevoiaşi...[/COLOR][/SIZE]

E trist mesajul acestei poveste...si povestea in sine..Ar trebui ca toti miliardarii care apar pe la televizor cum ca investez in nustiuce au facut nustiuce etc. sa ofere saracilor cadouri de Craciun.In afara de Gigi Becali cine a mai facut daruri de Craciun sau ptr.sinistrati?A facut Ion Tiriac?Patriciu?In nici un caz..pentru toti acestia cu bani ..ar trebui un mesaj:Bucura-te de bani cat mai esti pe Pamant ca pe urma o sa te bucuri de banul iadului.

[MarinaAlca]

Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn si inima de aur.
Acum, au cruce de aur si inima de lemn
Sa ne ajute Bunul Dumnezeu ca sfanta sarbatoare a Craciunului ce va sa vina, sa aduca aurul in inimile noastre.AMIN

[silverstar]

[SIZE=3][COLOR=green]POVESTE DE CRĂCIUN[/COLOR][/SIZE]

[COLOR=green]A fost odată ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti... A fost odată, în vremuri deloc îndepărtate, într-un sătuc mic-mic, o famile de ţărani care avea doi copii. Tatăl nu credea în Dumnezeu şi nu ezita să spună şi altora ce simţea el în legătură cu religia şi sărbătorile creştine, cum ar fi Crăciunul. Soţia lui credea însă, şi ea şi-a crescut copiii astfel încât să aibă credinţa în Dumnezeu şi în Iisus, în ciuda comentariilor lui negative, prin care se împotrivea la orice.[/COLOR]
[COLOR=green]Într-un ajun al Crăciunului încărcat de zăpadă, soţia şi-a luat copiii la o slujbă creştină în satul în care locuiau. L-a invitat şi pe el, dar a refuzat:[/COLOR]
[COLOR=green]"Prostii, dacă ar exista într-adevăr Dumnezeu, iar Iisus ar fi fiul Său, de ce l-ar fi trimis El pe pământ cu chip de om? Dacă e atotputernic, de ce să se coboare El până la nivelul nostru? Nu pot să cred aşa ceva, n-are nici un înţeles!"[/COLOR]
[COLOR=green]Aşa că ea şi copiii au plecat, iar el a rămas acasă. N-a trecut mult şi vântul a început să bată mai tare, viscolind zăpada. În timp ce bărbatul se uita afară pe fereastră, tot ce vedea era o furtună de zăpadă. S-a aşezat să se odihnească înainte de a aprinde focul pentru a încălzi casa peste noapte. Şi chiar atunci a auzit un zgomot puternic. Ceva a lovit fereastra. Apoi încă unul. S-a uitat afară, dar nu a putut să vadă prin viscol mai mult de câteva urme pe zăpadă. Când vântul s-a mai liniştit, el a mers afară să vadă ce anume a lovit fereastra. Pe câmpul de lângă casă a văzut un stol de gâşte sălbatice. Se părea că ele zburau spre ţările calde pentru perioada de iarnă, când au fost prinse de viscol şi nu au mai putut înainta. Păsările s-au pierdut şi au eşuat la ferma lui, fără mâncare şi fără adăpost. Îşi mişcau aripile şi zburau în jurul terenului în cercuri mici, orbite şi fără nici un scop. Câteva din ele se pare că s-au izbit de geam. Ţăranul, om cu inima caldă, iubitoare, s-a gândit că le-ar putea adăposti la ferma lui, de vreme ce nu puteau să mai zboare spre sud pe o astfel de vreme.[/COLOR]
[COLOR=green]"Ferma ar fi un loc tare bun pentru ele să stea. Este călduroasă şi sigură, ar putea să-şi petreacă noaptea aici şi să aştepte sfârşitul furtunii."[/COLOR]
[COLOR=green]Aşa că a mers până la fermă şi a deschis larg uşile, apoi a aşteptat, sperând că ele vor observa ferma deschisă şi vor intra. Gâştele dădeau însă din aripi învârtindu-se fără nici un scop şi se părea că nu au observat ferma şi nici că şi-au dat seama ce ar însemna aceasta pentru ele. Bărbatul a încercat să le atragă atenţia, dar tot ce a reuşit a fost doar să le sperie, şi ele s-au mutat mai departe. Ţăranul a intrat în casă şi a ieşit apoi cu o bucată de pâine, a rupt-o şi a făcut o dâră de firimituri care să le conducă spre fermă. Dar ele tot nu au înţeles. S-a dus în spatele lor şi a încercat să le îndrepte spre fermă, dar ele s-au speriat şi mai tare. S-au răspândit în toate direcţiile, numai spre fermă nu.[/COLOR]
[COLOR=green]Nimic din ce a făcut nu le-a determinat pe gâşte să ajungă în locul unde le-ar fi fost cald şi unde ar fi fost în siguranţă.[/COLOR]
[COLOR=green]"De ce nu mă urmează?! Nu pot să vadă că acesta este singurul loc unde ele ar putea supravieţui furtunii?"[/COLOR]
[COLOR=green]Tot gândindu-se la asta şi-a dat seama că ele pur şi simplu nu vor urma un om.[/COLOR]
[COLOR=green]"Doar dacă aş fi unul de-al lor, aş putea să le salvez!", a spus el tare.[/COLOR]
[COLOR=green]Atunci i-a venit ideea. A intrat în fermă, a scos una din propriile lui gâşte şi a purtat-o în braţele sale până a ajuns în spatele stolului de gâşte sălbatice. Apoi i-a dat drumul. Gâsca lui a zburat printre celelalte direct spre fermă şi, una câte una, celelalte gâşte au urmat-o spre acel loc sigur. Bărbatul a rămas tăcut pentru un moment în timp ce cuvintele pe care le-a spus cu câteva minute mai devreme i-au revenit în minte:[/COLOR]
[COLOR=green]"Doar dacă aş fi unul de-al lor, atunci le-aş putea salva!"[/COLOR]
[COLOR=green]Apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus soţiei mai devreme:[/COLOR]
[COLOR=green]"De ce Dumnezeu s-ar fi smerit atât pe Sine ca să vină pe pământ şi să trăiască în trup de om?"[/COLOR]
[COLOR=green]Dintr-o dată, totul a avut sens. Aceasta e ceea ce a făcut Dumnezeu. Noi am fost ca si gâştele – orbi, pierduţi, disperaţi. Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său ca să ne arate calea şi să ne salveze.[/COLOR]
[COLOR=green]"Aceasta este adevărata însemnătate a Crăciunului!"[/COLOR]
[COLOR=green]Privirile i s-au luminat când a înţeles. În timp ce viscolul se potolea, sufletul lui a devenit liniştit contemplând acest minunat gând. Ani de îndoială şi necredinţă au dispărut ca şi furtuna trecătoare. A îngenunchiat în zăpadă şi a rostit prima rugăciune din viaţa lui:[/COLOR]
[COLOR=green]"Mulţumesc, Doamne, că ai luat chip de om şi ai venit să mă scoţi din furtună!"[/COLOR]

[SIZE=2][COLOR=green]sursa: DaMaiDeparte.ro[/COLOR][/SIZE]

[silverstar]

[COLOR=green][SIZE=3]Ajun de Craciun[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]Din vremuri străvechi, românii păstrează în folclor o poveste care explică de ce sărbătoarea Naşterii Domnului poartă numele de Crăciun.[/COLOR]
[COLOR=green]Se spune că Fecioara Maria a fost dată la o mănăstire, încă de copilă. După ce-a crescut, arhanghelul Gavriil i s-a arătat în vis şi a anunţat-o că-l va naşte pe Pruncul Sfânt. Când sarcina începea să se vadă, Fecioara i-a spus stareţei întreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o şi a alungat-o de la mănăstire. Ruşinată, Maria s-a ascuns într-o pădure, dar aici o urmărea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii şi coşmaruri. [/COLOR]
[COLOR=green]În ajunul Naşterii Fiului, necuratul a aruncat o piatră spre sânii Fecioarei, iar din ei a ţâşnit către cer lapte sfânt, astfel luând naştere Calea Laptelu (Calea Lactee). [/COLOR]
[COLOR=green]Nemaiputând îndura aceste chinuri, Maria a plecat din pădure şi a ajuns la casa lui Crăciun, un boier nemilos. Acesta era plecat de acasă şi soţia lui a găzduit-o pe Fecioară în staul, unde a născut. Crăciuneasa avusese grijă să pregătească totul, după datini, pentru Naşterea lui Iisus. Drept răsplată, Maria le-a vindecat pe cele trei fiice ale lui Crăciun, care erau bolnave. [/COLOR]
[COLOR=green]Luându-se cu treaba, Crăciuneasa n-a auzit când a sosit soţul ei şi nu i-a ieşit în întâmpinare. Mânios, Crăciun i-a tăiat mâinile. Fecioarei i s-a făcut milă şi i-a pus Crăciunesei mâinile la loc, iar acestea s-au vindecat imediat. Prin minunea pe care a înfăptuit-o, Maria a reuşit să înmoaie inima boierului şi să-l facă să creadă în Dumnezeu, devenind astfel "primul creştin". Din acest motiv, ziua în care S-a născut Mântuitorul s-a numit Crăciun. [/COLOR]
[COLOR=green]Obiceiul de a crede că Moş Crăciun aduce daruri la toată lumea îşi are originile în gestul acestuia care, după ce s-a căit pentru faptele rele pe care le săvârşise, a împărţit întreaga sa avere copiilor săraci.[/COLOR]

[COLOR=green]Crăciun fericit![/COLOR]

[cristiboss56]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green][SIZE=3]Ajun de Craciun[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]Din vremuri străvechi, românii păstrează în folclor o poveste care explică de ce sărbătoarea Naşterii Domnului poartă numele de Crăciun.[/COLOR]
[COLOR=green]Se spune că Fecioara Maria a fost dată la o mănăstire, încă de copilă. După ce-a crescut, arhanghelul Gavriil i s-a arătat în vis şi a anunţat-o că-l va naşte pe Pruncul Sfânt. Când sarcina începea să se vadă, Fecioara i-a spus stareţei întreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o şi a alungat-o de la mănăstire. Ruşinată, Maria s-a ascuns într-o pădure, dar aici o urmărea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii şi coşmaruri. [/COLOR]
[COLOR=green]În ajunul Naşterii Fiului, necuratul a aruncat o piatră spre sânii Fecioarei, iar din ei a ţâşnit către cer lapte sfânt, astfel luând naştere Calea Laptelu (Calea Lactee). [/COLOR]
[COLOR=green]Nemaiputând îndura aceste chinuri, Maria a plecat din pădure şi a ajuns la casa lui Crăciun, un boier nemilos. Acesta era plecat de acasă şi soţia lui a găzduit-o pe Fecioară în staul, unde a născut. Crăciuneasa avusese grijă să pregătească totul, după datini, pentru Naşterea lui Iisus. Drept răsplată, Maria le-a vindecat pe cele trei fiice ale lui Crăciun, care erau bolnave. [/COLOR]
[COLOR=green]Luându-se cu treaba, Crăciuneasa n-a auzit când a sosit soţul ei şi nu i-a ieşit în întâmpinare. Mânios, Crăciun i-a tăiat mâinile. Fecioarei i s-a făcut milă şi i-a pus Crăciunesei mâinile la loc, iar acestea s-au vindecat imediat. Prin minunea pe care a înfăptuit-o, Maria a reuşit să înmoaie inima boierului şi să-l facă să creadă în Dumnezeu, devenind astfel "primul creştin". Din acest motiv, ziua în care S-a născut Mântuitorul s-a numit Crăciun. [/COLOR]
[COLOR=green]Obiceiul de a crede că Moş Crăciun aduce daruri la toată lumea îşi are originile în gestul acestuia care, după ce s-a căit pentru faptele rele pe care le săvârşise, a împărţit întreaga sa avere copiilor săraci.[/COLOR]

[COLOR=green]Crăciun fericit![/COLOR]

Ce minunat le spui si ilustratia nu-i mai prejos. Pacat Silvia ca nu postezi mai mult. Eu cred ca pentru fiece topic , ai gasi o pilda, o povestioara minunata si o ilustrare adecvata. Fain, fain de tot !

Sarut mana, mama!

Sunt eu, cel din pântecele tău, care-ti soptesc la ureche cât sunt de speriat, de trist şi de îndurerat pentru că vrei să mă omori, crezând că-ti sunt o grea povară… Dar tu nu stii cât e de greu să nu-ti aud cântecul de leagăn, să nu mă bucur de mângâierile tale, să nu îti văd chipul tău, măicută dragă.
Cât as vrea să mă cuibăresc la pieptul tău izvorâtor de tihnă, liniste, pace şi bogată dragoste! Ce puternici am putea fi împreună şi cum am învinge toate necazurile şi mai ales ce frumoasă ar fi viata alaturi de tine.
Aş vrea şi eu să mă pot bucura de frumusetea cerului senin, să alerg cu voiosie prin câmpul înflorit, să-ti împletesc mândră cununită şi să tresar nedumerit de ciripitul vesel al vrăbiilor certărete…
Ţi-as încânta sufletul cu multe ghidusii, iar drăgălăseniile mele ti-ar descreti fruntea în clipele de cumpănă. Te-as ocroti şi m-as face scut împotriva necazurilor.
Nu gândi că sunt mic şi neputincios, pentru că primindu-mă pe mine în viata ta, măicută bună, pe Pruncul Hristos îl primesti. Tresar de bucurie gândind cum ti-ai rezema capul obosit pe umărul meu şi câtă putere ai găsi acolo, cum voi ‘fi reazemul bătrânetilor tale.
Măicută, trebuie să-ti mărturisesc ce frică-mi este la gândul că lama tăioasă mă va sfâsia şi mă va transforma în bucătele mici, fără de viată, care vor ajunge la gunoi…
Oare tu nu auzi cum îmi bate inimioara şi cum tremur de frică?
Măicută dragă, as vrea să mă pot uita în ochii tăi şi să te rog să ai milă de mine, să-ti zâmbesc drăgălas - cum numai eu stiu - şi să te strâng în brate şi să-ti dau fortă şi curaj, încredere şi convingerea că nu omorându-mă pe mine vei scăpa de necazuri, ci abia atunci vei da de greutăti, pentru că îl vei mânia pe Bunul Dumnezeu.
Tu stii cât e de greu să suporti o nedreptate: o observatie, o mustrare venită din partea cuiva care-ti răneste doar orgoliul. Imaginează-ti ce înseamnă pentru mine să port povara nedreptătii tale, când tu mă dai nu numai mortii pământesti, care e atât de grea, dar mă lipsesti şi de lumina lui Hristos.
Mă rog Maicii Domnului să te lumineze şi să-ti dea putere, întelepciune şi un pic de dragoste şi milă şi pentru mine, cel ce sunt trup din trupul tău, suflet din sufletul tău, copilul tău nevinovat.
Amin.

[tigerAvalo9]

În prealabil postat de silverstar

[COLOR=green][SIZE=3]Ajun de Craciun[/SIZE] [/COLOR]

[COLOR=green]Din vremuri străvechi, românii păstrează în folclor o poveste care explică de ce sărbătoarea Naşterii Domnului poartă numele de Crăciun.[/COLOR]
[COLOR=green]Se spune că Fecioara Maria a fost dată la o mănăstire, încă de copilă. După ce-a crescut, arhanghelul Gavriil i s-a arătat în vis şi a anunţat-o că-l va naşte pe Pruncul Sfânt. Când sarcina începea să se vadă, Fecioara i-a spus stareţei întreaga poveste, dar aceasta n-a crezut-o şi a alungat-o de la mănăstire. Ruşinată, Maria s-a ascuns într-o pădure, dar aici o urmărea tartorul iadului, chinuind-o cu vedenii şi coşmaruri. [/COLOR]
[COLOR=green]În ajunul Naşterii Fiului, necuratul a aruncat o piatră spre sânii Fecioarei, iar din ei a ţâşnit către cer lapte sfânt, astfel luând naştere Calea Laptelu (Calea Lactee). [/COLOR]
[COLOR=green]Nemaiputând îndura aceste chinuri, Maria a plecat din pădure şi a ajuns la casa lui Crăciun, un boier nemilos. Acesta era plecat de acasă şi soţia lui a găzduit-o pe Fecioară în staul, unde a născut. Crăciuneasa avusese grijă să pregătească totul, după datini, pentru Naşterea lui Iisus. Drept răsplată, Maria le-a vindecat pe cele trei fiice ale lui Crăciun, care erau bolnave. [/COLOR]
[COLOR=green]Luându-se cu treaba, Crăciuneasa n-a auzit când a sosit soţul ei şi nu i-a ieşit în întâmpinare. Mânios, Crăciun i-a tăiat mâinile. Fecioarei i s-a făcut milă şi i-a pus Crăciunesei mâinile la loc, iar acestea s-au vindecat imediat. Prin minunea pe care a înfăptuit-o, Maria a reuşit să înmoaie inima boierului şi să-l facă să creadă în Dumnezeu, devenind astfel "primul creştin". Din acest motiv, ziua în care S-a născut Mântuitorul s-a numit Crăciun. [/COLOR]
[COLOR=green]Obiceiul de a crede că Moş Crăciun aduce daruri la toată lumea îşi are originile în gestul acestuia care, după ce s-a căit pentru faptele rele pe care le săvârşise, a împărţit întreaga sa avere copiilor săraci.[/COLOR]

[COLOR=green]Crăciun fericit![/COLOR]

O legenda frumoasa cu un mesaj frumos...Bravo....Pacat ca nu crezi in totalitate in Dumnezeu...stii ce vreau sa spun...