"This is Romania!" (Aceasta este Romania)

În prealabil postat de guardian knight

Ar fi interesant de amintit un episod de politica interna al vecinilor nostru de mai la vest, Republica Ungara !

Nu mai stiu in ce an, dr nu foarte demult, in urma unei simple emisiuni televizate,in care un premier in functiune(Ferenc Gyurcsany) a spus ,nu mai stiu ce, la televizor ,si a doua zi a fost plina Budapesta de mii de cetateni nervosi si violenti,care au inceput sa se incaiere cu fortele de ordine !
Rezultatul,cred ca a fost ,rapid, demisia premierului in functie !!!

Asta ca sa vedem ,difernte uriase de temperament etnic !!!

Asta e diferenta dintre unguri si romani! Ungurii sunt mai duri, in vreme ce romanii sunt mai rabdatori. De aceea ceea ce e valabil intr-o parte, nu e si in cealalta. Pe romani ii impaci usor cu un "zaharel".

În prealabil postat de Parascheva16

Eu am atras atentia ca Evul Mediu se judeca dupa legile de atunci, nu dupa legile de acum! Nu poti sa aplici legea din 2013 pentru anul 1400. Daca e sa o luam asa, BO se face vinovata ptr. acceptarea sclavilor. Stiti ca sunt Canoane care vorbesc ce sa faca stapanul de sclavi, daca are voie sa ii omoare, sa ii pedepseasca, daca are voie sclavul sa se casatoreasca fara voia stapanului etc.

Stim ca in crestinism se accepta sa i se dea Cezarului ce este al Cezarului, iar cel care impartea dreptatea in Evul Mediu era monarhul. El lua asupra sa varsarea de sange. De asemenea, legatura intre calitatea monarhului si mantuirea poporului era foarte stransa.

Dănuț Nancu, licențiat în istorie și jurist, explica f.bine ce inseamna voievod, rege, imparat, ce inseamna sa fie Unsul Domnului, uns de Mitropolit, cum aveau dreptul la viata si moarte asupra supusilor etc. Daca va intereseaza, ascultati ce explica dansul:

http://www.youtube.com/watch?feature...&v=ErabfLeEmFg

@ Parascheva16
@ Florinvs

1. Nu judec Evul Mediu dupa legile de acum. Vorbeam despre crestini. Sfanta Scriptura, Biblia este aceeasi. Poruncile sunt aceleasi, nu s-au schimbat. Mantuitorul Hristos este acelasi.

Deci nu judec doua sisteme sociale(economice etc.) desi, de comparat poti sa le compari (nu e acelasi lucru cu a aduna mere cu pere).

Ne referim strict la crestini. Crestinii care se conduc dupa aceeasi Lege a lui Dumnezeu. Aici nu s-a schimbat nimic de doua mii de ani.
Vorbim despre comportamentul crestin.

<<Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, cei ce v'au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire (d) luând seama, urmaţi-le credinţa.>> (Evrei 13, 7)
d)Sfârşit al vieţii. Felul în care cineva şi-a încheiat viaţa este garanţia credibilităţii lui în faţa celor îndemnaţi să-l imite (din nou: a urma = a imita). Spre deosebire însă de oameni, care, oricât de sfinţi, pot avea umbre sau pot fi controversaţi, modelul suprem de imitat rămâne tot Iisus Hristos (precizarea în versetul următor).

<<Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci. >> (Evrei 13,8)

Domnul prof. dr. Pavel Chirila ne spune:
<<Pentru mine, argumentul fundamental in favoarea ortodoxiei a fost o fraza gasita la teologul rus Paul Evdokimov, care spunea intr-o carte: "Sunt fericit ca ma rog asa cum se ruga Ioan Botezatorul acum 2000 de ani si ca Ioan Botezatorul se ruga cum ma rog eu acum!".>>

http://www.formula-as.ro/2011/1000/a...t-in-aur-14571


2. Daca stiti in ce Canoane se vorbeste despre drepturile domnitorilor si voievozilor etc. asupra oamenilor poate spuneti. Eu am luat la rand toate Sinoadele Ecumenice si n-am gasit nimic.

3. Referitor la Biserica Ortodoxa si robie si sclavie: aici e mult de discutat. Poate altadata.

@ Parascheva16
@Demetrius

Doamna Parascheva spune: <<Inainte, da, conducatorul tarii avea dreptul la viata si la moartea supusilor sai. Era sabia Domnului. Lua asupra lui toate pacatele tarii. Si in acelasi timp, avea si misiunea sa isi mantuiasca neamul.>>


E absurd si cu siguranta in afara credintei crestine, sau chiar impotriva ei, sa spuna cineva ca domnitorii, regii, voievozii:
-au luat asupra lor pacatele neamului pe care-l conduceau (sau ale popoarelor pe care le conduceau cand vorbim despre imperii);
-ca erau responsabili pentru mantuirea popoarelor respective.

Gandid astfel inseamna ca Jertfa Mantuitorului Hristos s-a facut degeaba iar toata lupta noastra a crestinilor cu pacatele, spovedania etc. devin inutile.

Doar Mantuitorul Iisus Hristos a luat asupra Sa pacatele lumii.

<<El păcatele noastre le poartă
şi pentru noi rabdă durere,
dar noi Îl socoteam că de la Dumnezeu se află El
întru durere, chinuri şi necaz.

El însă pentru păcatele noastre a fost rănit
şi pentru fărădelegile noastre a pătimit;
pedeapsa păcii noastre asupra Lui era
şi noi prin rana Lui ne-am vindecat. (d) >> Isaia 53,4-5

d) Sf. Atanasie cel Mare: În această profeţie, patimile lui Hristos sunt înfăţişate cum nu se poate mai limpede. El nu pentru Sine suferă, ci pentru nemurirea şi mântuirea tuturor, în timp ce sfatul Iudeilor Îl defaimă şi-L dispreţuieşte. De dragul nostru S'a lipsit El de cinstire, pentru ca noi să fim aduşi la cinstire. Sf. Ambrozie: Cine oare poate fi, dacă nu Hristos, Acela prin a Cărui rană noi ne-am vindecat? Acelaşi de Care vorbeşte şi Pavel: „De dragul nostru L-a făcut El (Dumnezeu-Tatăl) păcat pe Cel ce n'a cunoscut păcatul“ (2 Co 5, 21). La rândul său, Teodoret exclamă: „Iată o extraordinară şi stranie modalitate de a tămădui: doctorul se supune operaţiei şi pacientul se vindecă!“.

<<De dragul nostru L-a făcut El păcat (g) pe Cel ce n'a cunoscut păcatul, pentru ca'ntru El să devenim noi dreptate a lui Dumnezeu.>> (2 Co 5,21)
g) = Jertfă pentru păcat. Pe Hristos Cel în afara oricărui păcat L-a trimis Dumnezeu-Tatăl să-Şi asume chipul omului păcătos şi să Se aducă pe Sine jertfă pentru păcatele tuturor.


<<Care S'a dat pe Sine pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea (e) noastră.>> (Romani 4,25)
e) Îndreptăţirea e un termen frecvent în teologia paulină şi desemnează calea prin care omul poate fi socotit drept în faţa lui Dumnezeu, apt pentru mântuire. Această dreptate nu e un rezultat al cumpenii justiţiare, ci se obţine prin har, ca rod al iubirii dumnezeieşti, pe de o parte, şi prin faptele credinţei omului, pe de alta.
Biblia, Versiunea Anania, cu note si explicatii de Parintele Bartolomeu Anania,
http://www.dervent.ro/biblia.php

@Demetrius

Stim, sau ar trebui sa stim ca Sf. Apostol Pavel a vrut sa fie el anatema pentru ai absolvi de pacate pe cei din neamul său, dupa trup.

<<Spun adevărul în Hristos, nu mint, martor fiindu-mi conştiinţa mea în Duhul Sfânt, că mare îmi este întristarea şi necurmată durerea inimii. Căci aş fi dorit să fiu eu însumi anatema de la Hristos pentru fraţii mei, cei de un neam cu mine, după trup, care sunt israeliţi, ale cărora sunt înfierea şi slava, şi legămintele, şi Legea, şi închinarea, şi făgăduinţele, ai cărora sunt părinţii şi din care după trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvântat în veci. Amin!>> (Romani 9, 1-5)

Deci: Sf. Apostol Pavel ar fi dorit sa fie anatema, dar n-a fost. N-a luat pacatele nimanui asupra sa.
Sa fii reusit domnitorii, regii si imparatii sa fie mai mult, in faţa lui Dumnezeu, decat Sf. Apostol Pavel?

@Demetrius


Titlul „Uns al lui Dumnezeu”.

Ca „uns al Domnului” Saul inaugureaza monarhia de drept divin.
(Bartolomeu Anania, Biblia, Versiunea Anania, http://www.dervent.ro/biblia.php )

<<Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel ; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:>> (1Regi 10,1)

<<Samuel a fost iubit de Domnul său;
profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea
şi a uns cârmuitori peste poporul său.>>(Sir 46:13)
<< Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.>>(FA 13:21)

DAR,
<<Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.>>(Faptele Apostolilor 13,23)


<<Dreptul divin este o doctrină politică și religioasă care privește justificarea unei puteri nedemocratice prin voința lui Dumnezeu: monarhul nu este supus unei autorități pământești, ci puterii divine. Această justificare implică adesea trimiteri la o genealogie mitică, la o "sămânță aleasă".[1]

În Occidentul creștin, reforma protestantă nu a modificat această doctrină acolo unde doctrina exista. Dimpotrivă, ea a accentuat una dintre trăsăturile tradițiilor monarhice catolice: monarhul trebuie să respecte dreptul divin și să fie supus lui Dumnezeu pentru a nu-și pierde legitimitatea și puterea politico-militară.
Potrivit Coranului, califul are atât un rol spiritual, cât și putere pământească, legitimitatea sa fiind dată astfel de dreptul divin.

În Japonia se consideră că Împăratul este descent al zeiței Amaterasu, ceea ce explică denumirea de Împărția Soarelui Răsare.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_divin

La japonezi, Imparatul Japoniei
„ Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō (天皇), ceea ce literal înseamnă „împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis”).”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologie_japonez%C4%83



Daca cititi cu atentie canoanele Sinodului I de la Niceea, si ale celorlalte Sfinte sinoade Ecumenice, n-o sa gasiti nicaieri o referire la titlul „Unsul Domnului”, despre imparati divini, domnitori divini etc.
E bine sa citim si Canoanele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Nici acolo nu scrie nimic.

"Fie numele Domnului binecuvantat!
Poporul român este iubit de Domnul Iisus Hristos.
Incepand cu data de 14 octombrie 2010, sarbatoarea Sfintei Parascheva, ma cerceteaza lumina necreata, rod al practicarii Rugaciunii inimii. Sa nu credeti ca vrednicia mea a atras asta. A venit Iisus la poporul român. Si sa nu-mi fie a ma lauda ca a venit prin mine. Am fost pregatit la scoala lui Dumnezeu, lupta impotriva lui Antihrist, ani de detentie in inchisorile comuniste si practicarea Rugaciunii isihaste. Toate - din mila lui Dumnezeu. Si tot din mila Lui, am avut aceasta descoperire cum ca daca poporul român se va ruga cu aceasta rugaciune, va fi o lumina mare asupra tarii noastre. Am vazut harta Romaniei luminata de lumina cea cereasca.

Domnul separa poporul roman de sub panslavism. Iubeste pe cei ce ramân in credinta curata, stâlp neclintit in Biserica Lui, stâlpul Credintei Ortodoxe inaintea lumii. Ne-a facut Domnul Iisus si bucuria aceasta de a ne trimite lumina necreata. S-a deschis cerul pentru noi. Slava Tie, Doamne, slava Tie!"
(Arhim. Mina Dobzeu, "Apocalipsa - planul de salvare a lumii in 7 etape", Ed. Agaton)

Iata deci, motive destule sa fim mandrii de tara noastra, Romania, care are nu numai frumuseti naturale din belsug, dar are si frumuseti spirituale, pe care Dumnezeu le vede si le apreciaza asa cum stie numai El.

[Demetrius]

În prealabil postat de Nastya

@Demetrius


Titlul „Uns al lui Dumnezeu”.

Ca „uns al Domnului” Saul inaugureaza monarhia de drept divin.
(Bartolomeu Anania, Biblia, Versiunea Anania, http://www.dervent.ro/biblia.php )

<<Atunci Samuel a luat vasul cu untdelemn şi i l-a turnat pe cap şi l-a sărutat şi i-a zis: „Iată, Domnul te-a uns pe tine domn peste poporul Său, peste Israel ; tu vei domni în poporul Domnului şi tu îl vei mântui din mâinile vrăjmaşilor lui de primprejur. Iată care-ţi va fi semnul că Domnul te-a uns să fii cârmuitor peste moştenirea Lui:>> (1Regi 10,1)

<<Samuel a fost iubit de Domnul său;
profet al Domnului, el a întemeiat regalitatea
şi a uns cârmuitori peste poporul său.>>(Sir 46:13)
<< Şi după aceea au cerut rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, bărbat din seminţia lui Veniamin, timp de patruzeci de ani.>>(FA 13:21)

DAR,
<<Din urmaşii acestuia i-a adus Dumnezeu lui Israel un Mântuitor, potrivit făgăduinţei, pe Iisus.>>(Faptele Apostolilor 13,23)


<<Dreptul divin este o doctrină politică și religioasă care privește justificarea unei puteri nedemocratice prin voința lui Dumnezeu: monarhul nu este supus unei autorități pământești, ci puterii divine. Această justificare implică adesea trimiteri la o genealogie mitică, la o "sămânță aleasă".[1]

În Occidentul creștin, reforma protestantă nu a modificat această doctrină acolo unde doctrina exista. Dimpotrivă, ea a accentuat una dintre trăsăturile tradițiilor monarhice catolice: monarhul trebuie să respecte dreptul divin și să fie supus lui Dumnezeu pentru a nu-și pierde legitimitatea și puterea politico-militară.
Potrivit Coranului, califul are atât un rol spiritual, cât și putere pământească, legitimitatea sa fiind dată astfel de dreptul divin.

În Japonia se consideră că Împăratul este descent al zeiței Amaterasu, ceea ce explică denumirea de Împărția Soarelui Răsare.>>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Drept_divin

La japonezi, Imparatul Japoniei
„ Un rezultat notabil al mitologiei japoneze este acela că explică originea familiei imperiale atribuindu-i caracter divin. Cuvântul japonez pentru „împăratul Japoniei” este tennō (天皇), ceea ce literal înseamnă „împărat ceresc” sau „împărat divin” (caracterul 天 înseamnă „rai”, „paradis”).”
http://ro.wikipedia.org/wiki/Mitologie_japonez%C4%83



Daca cititi cu atentie canoanele Sinodului I de la Niceea, si ale celorlalte Sfinte sinoade Ecumenice, n-o sa gasiti nicaieri o referire la titlul „Unsul Domnului”, despre imparati divini, domnitori divini etc.
E bine sa citim si Canoanele Sfintilor Apostoli Petru si Pavel. Nici acolo nu scrie nimic.

Ai dat căutare cu titlul Uns al Domnului și prin copy/paste vii autoritar cu ”argumentele” internetului, fără să observi că te contrazici singură; mai mult, concluzionezi că nici acolo, nici dincolo nu scrie nimic, pentru că tu vrei să vezi cu ochii(tipic protestant) ceea ce nu poți vedea cu Duhul, și-atunci nu vrei să vezi nici unde scrie nergru pe alb.

În prealabil postat de Nastya

E absurd si cu siguranta in afara credintei crestine, sau chiar impotriva ei, sa spuna cineva ca domnitorii, regii, voievozii:
-au luat asupra lor pacatele neamului pe care-l conduceau (sau ale popoarelor pe care le conduceau cand vorbim despre imperii);
-ca erau responsabili pentru mantuirea popoarelor respective.

Gandid astfel inseamna ca Jertfa Mantuitorului Hristos s-a facut degeaba iar toata lupta noastra a crestinilor cu pacatele, spovedania etc. devin inutile.

Tu ai impresia că eu am spus că domnitorii iau asupra lor păcatele popoarelor pe care le conduc la fel cum a luat Iisus Hristos.
Eu n-am spus asta, dar tu asta ai vrut să înțelegi; eu nu sunt responsabil de ce vrei tu să înțelegi, ci numai de ceea ce am spus eu.

Uitându-mă mai atent, observ că mesajele tale au timpi de postare ”instantanee”(23.03, 23.06, 23.14) ceea ce mă convinge că tu nu citești ce postezi, nici nu compui cu atenție ce semnezi și că Dumnezeul tău e Wikipedia(???), pe care nu-l mai verifici, pentru că atitudinea ta e dinainte pre-gătită.

Totuși, să știi că domnitorii nu se pot degreva de responsabilitatea mântuirii popoarelor pe care le conduc chiar dacă pe ei nici nu-i interesează asta.

[Florinvs]

Aici ar fi doua chestiuni distincte:

-Este vorba de modul cum un conducator de stat (in cazul de mai sus domnitorul, voievodul sau regele) intelege sa conduca acel stat, pentru a-i asugura poporului respectiv conditiile necesare pentru progresul spiritual si material, si ce masuri sau legi adopta pentru apararea moralei publice si bunelor moravuri in societate. Prin aceasta, respectivul conducator are un rol important in intarirea credintei poporului respectiv.

-A doua chestiune este cea a atitudinii fiecarui cetatean in societate si a credintei fiecaruia in parte. Aici este treaba personala a fiecaruia in parte si fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru faptele si gandurile sale.

[Demetrius]

În prealabil postat de Florinvs

Aici ar fi doua chestiuni distincte:

-Este vorba de modul cum un conducator de stat (in cazul de mai sus domnitorul, voievodul sau regele) intelege sa conduca acel stat, pentru a-i asugura poporului respectiv conditiile necesare pentru progresul spiritual si material, si ce masuri sau legi adopta pentru apararea moralei publice si bunelor moravuri in societate. Prin aceasta, respectivul conducator are un rol important in intarirea credintei poporului respectiv.

-A doua chestiune este cea a atitudinii fiecarui cetatean in societate si a credintei fiecaruia in parte. Aici este treaba personala a fiecaruia in parte si fiecare raspunde in fata lui Dumnezeu pentru faptele si gandurile sale.

Corect.
Din categoria a doua face parte și conducătorul de stat, județ sau municipiu, a cărui responsabilitate tocmai de aceea e mai mare la judecata de apoi.
Un conducător răspunde și pentru slăbiciunea muritorului de rând căci tocmai pentru întărirea lui a ajuns el conducător.

14. Lăsaţii pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă.(Mt15,14)

Astazi, de ziua Imnului Naţional al României, “Deşteaptă-te Române”, “La mulţi ani !“tuturor românilor, oriunde s-ar afla ei.
Sa ne ajute Dumnezeu sa fim crestini.

(Am scris “Române” cu majuscule pentru ca asa am gasit scris intr-o carte pe care o am de la parintii mei.
Cartea se numeste: “Istoria musicei la români”; este scrisa de profesorul Mihail Gr. Posluşnicu, cu o prefaţă de Nicolae Iorga; a aparut la Editura “Cartea Româneasca” in anul 1928; imnul nostru este la pagina 403).