linistea in familie depinde de viata sexuala?

[AlinB]

Hihi, nu pot sa ma amuz vazand cum obsesia pentru lipsa-de-placere-ridicata-la-rang de virtute v-a facut sa cadeti intr-un pacat nu de putine ori intalnit chiar la cei care fac caz de Biblie pentru a-si justifica apucaturile eretice.

Adica nu vedeti nici macar ceea ce subliniati.
Ati scris:

În prealabil postat de Miha-anca

Aduc aici niste versete din Biblie, care mi se pare ca arunca lumina asupra dorintelor sexuale (firesti sau nefiresti):

6. De aceea femeia, socotind că rodul pomului este bun de mâncat şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că dă ştiinţă, a luat din el şi a mâncat şi a dat bărbatului său şi a mâncat şi el. (Facerea 3)

Deci ai ingrosat cu manutza dvs. 4 argumente pentru care a considerat femeia ca e bine sa faca rau:

1. binele
2. placerea
3. vrednicia (dreptatea)
4. dorinta

Si dintre toate, vi s-a pus pata sa condamnati doar placerea.

Pai frumos este asa?

Ati fi trebuit in prealabil sa condamnati binele, pe urma si dreptatea (putin cam greu..) si la sfarsit (asta floare la ureche, nu?) dorinta.

Dar poate pana acolo, ne explicati si noua, gasesc sau nu sfintii placuta prezenta lui Dumnezeu?
Sau daca asta e prea complicat, considerati ca e de condamnat placerea de a merge la Biserica?

Mai observam confunzia dintre placere si patima, invinuind placerea pentru pagubele produse de patima.

[AlinB]

În prealabil postat de Miha-anca

Forumul e locul in care ne expunem parerile, Aline draga!

Nu si un loc pentru defaimare si acuzatii gratuite.

[AlinB]

http://www.crestinortodox.ro/acatist...ate-67068.html

"Slava Tie, Celui ce ai scos dintru intunecimile pamantului felurite culori si gusturi si miresme;"

P.S. Pe cand sa propune scoaterea din Biserica a tamaiei pentru ca produce un miros placut?

Sau chiar si mirosul de mir al Sfintilor, ar trebui sa fie cel putin neutru, daca nu cumva chiar neplacut ca si boala pe care ar trebui sa o cerem in locul sanatatii, nu?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de AlinB

Nu si un loc pentru defaimare si acuzatii gratuite.

Si matale , frate, esti tot dintr-acela care vezi peste tot numai acuzatii ?
Da-mi te rog exemple de 2-3 acuzatii !

[George.m]

În prealabil postat de Miha-anca

Parerea mea este, ca placerea este doar o ispita, pe care Dumnezeu a curatit-o prin Sf. Taina a Cununiei, ca omul sa fie sfintit; in afara Tainei ramane totusi pacat. Prin acceptarea placerii de catre Protoparinti toata specia a cazut in pacat, pacat care se plateste cu moartea, fizica si spirituala. Prin sacrificiul Mantuitorului, noi am scapat de moartea spirituala, dar suntem datori cu moartea fizica, datorita corpului de piele pe care Dumnezeu l-a facut lui Adam si Eva inainte de a-i goni din rai.

Se tot aduce vesnicul argument ca unirea fizica duce la inmultirea oamenilor pe pamant. Este adevarat; dar omul nu mai e de multa vreme preocupat doar de acest aspect, ci cauta in primul rand placerea pe care actul il presupune. Cu cat omul aduna mai multe pacate, cu atat este mai stapanit de placerea de tot felul: fie ca e vorba de mancare, sau de a poseda mai multi bani, sau de relatii sexuale tot mai performante, etc.

Eu inteleg ca Dumnezeu, prin Taina Casatoriei, ii ridica pe miri din sfera naturii, a "bios"-ului, in cea a harului, a Vietii. Ii ridica mai presus de fire, ii face dumnezei. Prin aceasta mare Taina, cei doi nu se limiteaza la unirea dintre ei, ci merg mai departe, la unirea pe care primii oameni au refuzat-o: la cea cu Dumnezeu.

N-as spune ca placerea e rea; mai degraba e rea inecarea in placere, dorinta de a o dobandi cu orice chip, "sclavia" placerii. Nu poate fi negat faptul ca placerea poate aduce inrobirea omului, ca poate deveni o ispita. Insa nu e rea in sine, ci are o trasatura pozitiva.

Dorinta sexuala tine de starea noastra cazuta; a devenit fireasca, odata cu primirea hainelor de piele,ce a urmat caderii in pacat ("Ai biruit firea", spunea Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la cel ce isi pastreaza fecioria). Dorinta sexuala este un afect, asa cum e foamea, setea etc. Si cunoastem ca afectele sunt necesare in vederea supravietirii, a amanarii mortii bilogice.

Placerea ramane si in cadrul casatoriei, nu e "extirpata". Dar sotii sunt ridicati deasupra ei, nu se limiteaza la aceasta, nu o cauta in mod exclusiv. De aceea sunt binevenite perioadele de abstinenta (din perioada postului, de exemplu). Cei casatoriti inteleg ca mai presus de bucuria intalnirii lor intime, sta fericirea unirii cu Dumnezeu, indumnezeirea lor.

[sophia]

În prealabil postat de Miha-anca

[/i]Nu sunt sigura, dar cred ca in nici un alt loc din Biblie nu se face atata referire la placere, ca in aceste versete din Facerea. Ramân cu impresia ca tocmai invoirea omului de a accepta placerea constituie cauza primordiala de a fi fost alungat din rai. Placerea, dulceata cu care ne bucuram zilele, nu cred ca vine de la Dumnezeu: nu se aminteste nicaieri de vreo placere de-a Maicii Domnului, desi pe ea a umbrit-o Duhul Sfant; nici de-a lui Iisus Hristos, Care nu a impartit placeri in stanga si dreapta, ci a iertat pacate.

Parerea mea este, ca placerea este doar o ispita, pe care Dumnezeu a curatit-o prin Sf. Taina a Cununiei, ca omul sa fie sfintit; in afara Tainei ramane totusi pacat. Prin acceptarea placerii de catre Protoparinti toata specia a cazut in pacat, pacat care se plateste cu moartea, fizica si spirituala. Prin sacrificiul Mantuitorului, noi am scapat de moartea spirituala, dar suntem datori cu moartea fizica, datorita corpului de piele pe care Dumnezeu l-a facut lui Adam si Eva inainte de a-i goni din rai.

Se tot aduce vesnicul argument ca unirea fizica duce la inmultirea oamenilor pe pamant. Este adevarat; dar omul nu mai e de multa vreme preocupat doar de acest aspect, ci cauta in primul rand placerea pe care actul il presupune. Cu cat omul aduna mai multe pacate, cu atat este mai stapanit de placerea de tot felul: fie ca e vorba de mancare, sau de a poseda mai multi bani, sau de relatii sexuale tot mai performante, etc.

A intrebat cineva, daca viata dusa in celibat fara binecuvantarea necesara este o garantie pentru sanatate. Din cate am inteles, sanatatea ne este data de Dumnezeu; nu este insa o conditie a mantuirii. Boala in schimb poate contribui la mantuire, caci Dumnezeu nu este indiferent la suferinta noastra, mai ales cand cel bolnav a avut taria sa ceara de la Dumnezeu nu sanatate ci boala. Avem multe exemple in vietile sfintilor in acest sens; dar am auzit si mireni, care au cerut o boala grea. Deasemeni cunosc calugari si calugarite, care se roaga pentru sanatatea mirenilor, dar nu indraznesc sa ceara sanatate pentru ei insisi, acceptand boala ca dar de la Dumnezeu.

1. Sa nu uitam un lucru: Dumnezeu a creat pentru Adam (deci pentru barbat) si femeia. Oare nu pentru ca el sa se simta mai bine, sa nu fie singur? Si asta este o placere. Creatia Evei a fost poate primul semn dat de Dumnezeu ca omul nu trebuie sa fie singur.

2. Placere este in orice gest. Si cred ca toti au avut si momente de placere, inlcusiv Maica Domnului si Fiul Sau. Au avut momente de bucurie, de petrecere.
Placerea poate avea diverse forme.
Iisus a dat multor oameni sanatate, ceea ce a insemnat bucurie imensa. Oamenii aceia s-au dus sa capete sanatate, vedere, mers, etc.
Si asta este o placere, o bucurie.

3. Nu cred ca cineva se roaga pentru boala, cere boala. Si nucred ca exista monahi care sa nu se roage si pentru ei si familiile lor (de origine). Si ei se duc la medic si la spital ca sa se vindece.
Nu stiu de unde vii cu asa idei ciudate. Sigur, ai voi sa ai parerea ta.
Dar efectiv este ingrijorator si dureros la adresa noastra a tuturor cand citim asemenea lucruri. Ne faci sa ne simtim rau pentru orice moment placut al vietii, pentru sanatatea data noua si altele.
De ce trebuie sa fie boala mantuire. Am auzit si eu formula: mantuire prin suferinta. Dar poate ca e vorba de alta suferinta (de ex. post, sau renuntare la ceva), dar nu boala.

@Anna21 - as vrea sa nu fac pacatul si de aceea iti spun din nou cu toata durerea din suflet: nu mai scrie asemenea lucruri. Il manii pe Dumnezeu. Roaga-te mai bine sa nu-ti ia ce ti-a dat. Esti mereu nemultumita.
Iubirea dintre oameni nu trebuie sa se reduca la relatii trupesti, este adevarat.
Relatiile trupesti nu trebuie si nu pot lipsi din iubire. Ele sunt o forma a iubirii si sunt necesare si pentru procreere.
Ai sot, ai copii, deci ai si relatii trupesti. Nu te mai inversuna impotriva lor. Ai grija.

@AlinB sau cine a spus - ce anume intelegi tu prin ortodoxi practicanti, daca spui ca aceia nu vin pe acest forum? De unde stii tu cine si cum practica ortodoxia?

Ar fi bine in general, sa nu mai aruncati cu vorbele, sa ganditi si simtiti ce scrieti, pentru ca loviti in oameni si faceti pacate. Placerea e pacat, boala mantuire, copii si sot sa nu avem ca relatiile trupesti nu sunt nici alea bune.
Nu mai smintiti oamenii. Lasati-ne sa fim asa cum ne-a lasat Dumnezeu: Oameni

În prealabil postat de George.m

Eu inteleg ca Dumnezeu, prin Taina Casatoriei, ii ridica pe miri din sfera naturii, a "bios"-ului, in cea a harului, a Vietii. Ii ridica mai presus de fire, ii face dumnezei. Prin aceasta mare Taina, cei doi nu se limiteaza la unirea dintre ei, ci merg mai departe, la unirea pe care primii oameni au refuzat-o: la cea cu Dumnezeu.

N-as spune ca placerea e rea; mai degraba e rea inecarea in placere, dorinta de a o dobandi cu orice chip, "sclavia" placerii. Nu poate fi negat faptul ca placerea poate aduce inrobirea omului, ca poate deveni o ispita. Insa nu e rea in sine, ci are o trasatura pozitiva.

Dorinta sexuala tine de starea noastra cazuta; a devenit fireasca, odata cu primirea hainelor de piele,ce a urmat caderii in pacat ("Ai biruit firea", spunea Sfantul Ioan Gura de Aur, referindu-se la cel ce isi pastreaza fecioria). Dorinta sexuala este un afect, asa cum e foamea, setea etc. Si cunoastem ca afectele sunt necesare in vederea supravietirii, a amanarii mortii bilogice.

Placerea ramane si in cadrul casatoriei, nu e "extirpata". Dar sotii sunt ridicati deasupra ei, nu se limiteaza la aceasta, nu o cauta in mod exclusiv. De aceea sunt binevenite perioadele de abstinenta (din perioada postului, de exemplu). Cei casatoriti inteleg ca mai presus de bucuria intalnirii lor intime, sta fericirea unirii cu Dumnezeu, indumnezeirea lor.

Sf. Maxim Marturisitorul vorbeste de pofta, nu de placere. Dar ce e pofta, daca nu dorinta de placere?!? La nasterea lui Iisus aceasta pofta este exclusa, caci altfel nu s-ar fi putut naste un Om curat, Care sa moara pentru pacatele oamenirii.

Am pornit deci de la aceasta afirmatie a Sf. Maxim Marturisitorul. Apoi am tinut cont de ispitirea celor care ajung pe treptele cele mai inalte ale spiritualitatii, care sunt in pericol pana in clipa mortii de a cadea din cauza acestei pofte. NU cred ca la asemenea persoane, care au lasat lumea si traiesc doar pentru Dumnezeu, sa mai existe necesitatea sexualitatii; apare insa la ei, dupa cum se stie, datorita ispitelor, care nu sunt altceva decat examene pe drumul spre sfintire si indumnezeire. Vad de aceea o cauza externa a acestor pofte, si nu o necesitate.

Placerea nu e "rea", ci e chiar "buna"; si tocmai de aceea se foloseste diavolul de ea, atunci cand omul alege sa se lipseasca total de ea. Aceasta, printre altele, este lupta calugarului cu diavolul.
Ce ne spune Sf. Apostol Pavel despre casatorie? Nu spune ca e buna, ci ni s-a dat ca optiune, datorita pacatoseniei noastre.

Acestea fiind spuse, sa nu se inteleaga cumva, ca vreau sa distrug institutia casatoriei, ca fiind bazata pe ceva rau. Nu. Ceea ce vreau sa spun este, ca placerii i se acorda o prea mare importanta, ceea ce duce la despartirea cuplurilor. O supraevaluare a placerii in cadrul casniciei este nociva prin stresul pe care oamenii si-l cauzeaza siesi, evaluandu-se in mod eronat in functie de cotele la care ajunge placerea lor. Ori se stie, ca o placere cauzeaza un gol, care trebuie umplut cu o placere tot la fel de mare, daca nu mai mare. De aici stresul. De aici nefericirea, caci nu intotdeauna se ating aceleasi performante.

Acestea fiind spuse, nu sunt impotriva placerii celor doi soti; dar aceste performante sa nu devina cea mai mare dovada a reusitei casniciei lor. Modul in care cei doi se iubesc, se respecta si se sprijina unul pe altul, precum si modul in care isi cresc copiii sunt mult mai semnificative in ceea ce priveste reusita unei casnicii.

Nu stiu in ce masura dorinta sexuala contribuie la longevitate. Ma uit la duhovnicii nostri, care depasesc 90 ani si sunt perfect lucizi, chiar daca trupul s-a imputinat si e mai slab. Poate ca de la o varsta dorinta sexuala mai mult ne consuma, decat ne intareste.

Traim intr-o lume a sugestiilor, a manipularii; sa nu luam drept bun tot ce simtim, caci nu vine neaparat de la noi, ci din afara.

În prealabil postat de AlinB

Nu si un loc pentru defaimare si acuzatii gratuite.

A m i n ! A m i n !

[glykys]

În prealabil postat de sophia

3. Nu cred ca cineva se roaga pentru boala, cere boala. Si nucred ca exista monahi care sa nu se roage si pentru ei si familiile lor (de origine). Si ei se duc la medic si la spital ca sa se vindece.
Nu stiu de unde vii cu asa idei ciudate. Sigur, ai voi sa ai parerea ta.
Dar efectiv este ingrijorator si dureros la adresa noastra a tuturor cand citim asemenea lucruri. Ne faci sa ne simtim rau pentru orice moment placut al vietii, pentru sanatatea data noua si altele.
De ce trebuie sa fie boala mantuire. Am auzit si eu formula: mantuire prin suferinta. Dar poate ca e vorba de alta suferinta (de ex. post, sau renuntare la ceva), dar nu boala.

Vreau sa o linistesc pe Sophia si sa ii spun ca e cum spune ea aici, ca noi ne rugam la Sfanta Liturghie pentru sanatate si mantuire de nevoi:

Pentru ca sa fim izbaviti noi, de tot necazul, mânia, primejdia si nevoia, Domnului sa ne rugam.

Înca ne rugam pentru mila, viata, pacea, sanatatea, mântuirea, cercetarea, lasarea si iertarea pacatelor robilor lui Dumnezeu enoriasi, ctitori si binefacatori ai sfântului locasului acestuia.

[Eugen7]

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu puteam sa comentez afirmatiile lui Eugen7 dar pt. ca mi s-a parut ca nu poate/nu vrea sa extraga cintesenta gindirii pe un subiect dat, raspunzind strict cu ,,da" si ,,nu" am preferat sa adresez intrebari tintite . Dupa parerea mea absolut libera, a practicat forma fara fond , adica trebuie sa legumesti bine printre rinduri pt. a gasi un raspuns aproape complet .

Sunt subiecte dificile la care nu se poate raspunde prin da si nu, ci trebuie un studiu, o intelegere si o explicare corespunzatoare.

Spre exemplu: "Ce a fost mai intai oul si apoi gaina"? sau "Daca Dumnezeu este atotputernic poate sa faca o piatra atat de grea pe care sa nu o poata ridica"?

Sper ca alti crestini ortodocsi de pe acest forum sa ofere raspunsuri mai potrivite.

Va invit totusi sa studiati Dogmatica Sfantului Ioan Damaschin, pe lucrarea caruia mi-am bazat raspunsul:

Sa luam aminte la ce ne invara Sfintii Parinti:
Despre placeri
http://www.resurse-ortodoxe.ro/carti...espre-placeri/

"Dintre placeri, unele sunt sufletesti, altele trupesti. Sufletesti sunt acelea care apartin sufletului in sine, cum este placerea spre studiu si spre contemplatie. Trupesti sunt acelea la care participa si sufletul si trupul.

Pentru aceasta se numesc trupesti toate cele care se raporteaza la hrana, la legaturi sexuale si cele asemenea. Dar nimeni nu va gasi placeri proprii numai corpului. Iarasi, dintre placeri, unele sunt adevarate, altele false. Placerile curat sufletesti sunt placerile stiintei si ale contemplatiei; iar placerile la care participa si corpul sunt placerile senzitive. Dintre placerile la care participa si corpul, unele sunt in acelasi timp si naturale si necesare; fara de ele nu este cu putinta de trait, cum sunt mancarurile, care satisfac trebuinta naturii, si hainele cele necesare. Alte placeri sunt naturale, dar nu si necesare, cum sunt raporturile sexuale firesti si legitime. Ele contribuie la conservarea intregului neam. Este insa cu putinta sa traiesti in feciorie fara ele. Alte placeri nu sunt nici necesare, nici naturale, cum este betia, desfrinarea, imbuibarile care depasesc trebuinta, caci acestea nu contribuie nici la mentinerea vietii noastre si nici la continuarea neamului. Din contra, ele mai degraba vatama. Pentru aceea cel care traieste dupa Dumnezeu trebuie sa le urmeze pe acelea care sunt in acelasi timp si necesare si firesti si sa puna in al doilea rand pe cele firesti dar nu neaparat necesare, savarsindu-le la timpul, modul si masura potrivita. Celelalte trebuie indepartate cu totul.

Trebuie sa se socoteasca placeri bune acelea care nu sunt insotite de durere, care nu pricinuiesc cainta, care nu nasc alta vatamare, care nu trec dincolo de masura, care nu ne sustrag mult timp de la lucrarile noastre importante si care nu ne robesc." Sfantul Ioan Damaschin Dogmatica, cartea a II-a cap 13.


Doamne ajuta. Har si pace.