Aceleasi realitati pot fi privite din perspective diferite - indemn la deschidere in

[Decebal]

În prealabil postat de DragosP

O fi postarea domnişoarei cum spui tu frate drag dar prin punctele esenţiale ii cam trebuie nitica smerenie. Părerea mea, hac.

Păi nu este chiar aşa, dar este aici vorba despre aserţiuni şi preferinţe subiective, indiferent de adevărul sau eroarea din cele spuse, indiferent de duhul în care sunt lucrurile spuse, atâta vreme cât sunt ambalate într-un "staniol colorat şi strălucitor".

În prealabil postat de N.Priceputu

Îmi pare esențial faptul acesta, anume duhul în care cineva mărturisește credința, adevărul: unii cu răceală, alții cu căldură, sau mai-știu-eu-cum. Uneori îl poți simți doar „străin”, cum spunea VladCat despre cineva (nu spun cine).
Pentru că Duhul Adevărului este, totodată, mângâietor, dătător de viață, vistier al bunătăților...

Un lucru ar mai trebui subliniat că adevărul nu poate fi în esenţă afirmat decât în Duhul adevărului, iar eroarea, oricât ai îmbrăca-o de "iubitor" şi de "cald" tot eroare rămâne, poţi să-i pui zeci de stanioale colorate şi strălucitoare. Sau poate unii încă nu ştiu că duhul rătăcirii are şi el tot felul de mângâieri.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de DragosP

O fi postarea domnişoarei cum spui tu frate drag dar prin punctele esenţiale ii cam trebuie nitica smerenie. Părerea mea, hac.

Frate Dragoş, tinereţea se smereşte: pur şi simplu urmîndu-şi rostul...:)
Să nu cerem unei domnişoare smerenia unei femei care a îmbătrânit în lumea asta înrăită. Că o forţăm să devină prefăcută, vicleană, făţarnică. În definitiv, cam cum se întâlneşte, vai, atât de des.

Smerenia e una, dar se manifestă în chipuri variate, până la forme care par contrarii. Aşa cred, nu vă fie cu supărare, frate bun.
Doamne ajută!


P.S. Firea găzduită în ipostasuri diferite, la noi oamenii, rodeşte diferit. Uneori perspectivele diferite nu se datorează firii comune, esenţei de creştin, ci doar însuşirilor personale.
Firea şi ipostasul nu zac alăturea în om, ci se contopesc. Iar noi, zărind de fapt însuşirile persoanei, ne facem impresia că i-am întrezărit esenţa. Că i-am surprins adevărata natură. Fals! Vedem doar conduite şi manifestări, însă cum anume le interpretăm şi ce-or însemna ele de fapt, asta ne cam depăşeşte. Ţi-o spun ca psiholog, care nu dau doi bani pe teste psi şi pe impresiile culese în urma câtorva întâlniri. Cred mai mult în vorba românească, aia cu mâncatul sării şi cu-o viaţă întreagă...:)

În prealabil postat de cezar_ioan

Cu toate astea, doar când privea în sală, peste capetele noastre, simţeam că se aşterne frigul în amfiteatru.

Îmi pare esențial faptul acesta, anume duhul în care cineva mărturisește credința, adevărul: unii cu răceală, alții cu căldură, sau mai-știu-eu-cum. Uneori îl poți simți doar „străin”, cum spunea VladCat despre cineva (nu spun cine).
Pentru că Duhul Adevărului este, totodată, mângâietor, dătător de viață, vistier al bunătăților...

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Îmi pare esențial faptul acesta, anume duhul în care cineva mărturisește credința, adevărul: unii cu răceală, alții cu căldură, sau mai-știu-eu-cum. Pentru că Duhul Adevărului este, totodată, mângâietor, dătător de viață, vistier al bunătăților...

In primul rand conteaza ce spune acea persoana, apoi cum spune. Daca un ortodox spune o prostie si un hindus un adevar hindusul are dreptate, nu ortodoxul. Adevarul conteaza, apoi felul cum il spune. Daca ne luam in primul rand dupa cum il spune e posibil sa ne si inselam. Povesteau cei ce au ajund in preajma vreunui guru ca emana dragoste si bunatate. De asemenea, martorii sau cei din alte culte protestante care fac prozelitism au o atitudine foarte frumoasa, nu te ghidezi dupa acest aspect.
Un preot la spovedanie poate sa fie bland cu unii sau sa ii certe pe altii, in functie de ce are acel om nevoie sa se indrepte. Unii daca aud ca sunt certati ca fac un pacat mai repede se indeapta decat daca le spune preotul ca e bine sa mai rareasca pacatele.

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

P.S. Am cunoscut cândva un om pe care tinerii îl considerau mare teolog. Avea şi carieră frumoasă, academică, prin alte ţări, "civilizate". Preda o disciplină căreia doar când îi pronunţ numele mă apucă frica. Întrucât era prea dificilă pentru biata mea minte, deşi disciplina respectivă este esenţială în câmpul teologiei.
Ei bine, omul acela era mai degrabă un experiment umano-porcin. O splendidă manifestare a nesimţirii, aroganţei, dispreţului.
Nu am avut nici un conflict cu biata creatură, nici măcar n-a trebuit să suport sila de a-l saluta. Cu toate astea, doar când privea în sală, peste capetele noastre, simţeam că se aşterne frigul în amfiteatru. Sunt sigur că un astfel de exemplar ar fi rămas celebru în istoria lumii, alături de unii dintre cei mai iluştri torţionari, alături de marii capi ai Inchiziţiei, de pildă. Alături, chiar, de unii cimpanzei.
Şi toată această teribilă nebunie în învăţământul teologic ortodox, chipurile. Închipuiţi-vă că omuleţul acela cu priviri de lup hămesit, cu gât înţepenit şi mers de urs, ne făcea sinteza rodniciei unor oameni ca Ignantie Teoforul sau Clement Romanul. Vorbea despre Iubire şi Adevăr...
Şi ne mirăm de ce studenţii nu iubesc învăţătura... Ce lucru mai bun pot face tinerii decât să fugă din faţa unor astfel de creaturi care s-au lăţit peste catedre, studii şi destine precum ciuperca bombei atomice peste sat?

Am inteles. Nu erati compatibili fizic.
O mare tragedie in ziua de azi, daca stai bine sa te gandesti.

Ca sa nu mai vorbim ca o fiinta atat de dizgratioasa avea totusi o catedra de teolog iar o persoana stralucita intelectual si spritual (fizic nu mai vorbim), risca in fiecare zi sa treabuiasca sa treaca prin sila de a-l saluta din postura unui amarat de student.

Apropo, stii ce l-a ucis pe Iuda?
Dispretul.
Mai intai fata de cei din jur (nu asa scoliti ca el, nu asa destepti sa-si dea seama de teatrul care il juca ca pretins ucenic, ca-i fura la punga comuna), apoi fata de Fiul lui Dumnezeu care a considerat ca face exact 40 de arginti si in cele din urma, indelung exersat o viata, dispretul i-a depasit arogana si s-a intors impotriva lui, oprindui-se pana la urma in gat, in aceasta treaba funia avand un rol cu totul si cu totul secundar.

[eliza-georgiana]

Ce ar face Sfantul Ilie astăzi, in mijlocul idolatrilor secolului XX, al puzderiilor de secte, al „taumaturgilor” răsăriţi din noaptea comunismului ateu, al pretinşilor „guru”, ai abaterii quasi-generale de la normele moralei creştine?

http://www.doxologia.ro/viata-biseri...manilor-astazi

[cezar_ioan]

În prealabil postat de AlinB

Am inteles. Nu erati compatibili fizic.
O mare tragedie in ziua de azi, daca stai bine sa te gandesti.

Ca sa nu mai vorbim ca o fiinta atat de dizgratioasa avea totusi o catedra de teolog iar o persoana stralucita intelectual si spritual (fizic nu mai vorbim), risca in fiecare zi sa treabuiasca sa treaca prin sila de a-l saluta din postura unui amarat de student.

Apropo, stii ce l-a ucis pe Iuda?
Dispretul.
Mai intai fata de cei din jur (nu asa scoliti ca el, nu asa destepti sa-si dea seama de teatrul care il juca ca pretins ucenic, ca-i fura la punga comuna), apoi fata de Fiul lui Dumnezeu care a considerat ca face exact 40 de arginti si in cele din urma, indelung exersat o viata, dispretul i-a depasit arogana si s-a intors impotriva lui, oprindui-se pana la urma in gat, in aceasta treaba funia avand un rol cu totul si cu totul secundar.

..........:)
Amuzant, ca de obicei, cum răsuceşte omul un text, în jocul infinit al imaginilor despre alţii.
Mesajul meu era însă altul, aşa că mă văd silit să fiu mai explicit.
Nu e deloc exclus ca o canalie, un individ subuman, să treacă la catedră şi să predea tinerilor, mai exact viitorilor preoţi, mesajul tipic al nebuniei. Care spune că nu contează ce fel de om eşti, nu contează că agresezi prin simpla ta prezenţă pe semenii tăi, nu contează că arăţi ca porcu (pentru că nu te poţi înfrâna de la fripturi şi paste făinoase), nu contează că îi insulţi, până la înjurătură, pe studenţii teologi care ţi-au fost încredinţaţi spre educaţie creştină, nu contează că tonul vocii tale e strident de parano, nu contează că faci crize de nervi (exact ca simpaticul Adolf, cum dealtfel îl şi numeau studenţii pe acel măscărici) dacă s-a auzit un scârţâit de scaun în timp ce tu îţi dădeai importanţă la catedră, contează doar un lucru: anume, că istoria pilăritului şi savantismului a funcţionat şi în cazul tău. Şi, desigur, contează enorm că Alin te agreează deja, deşi nu te cunoaşte... Sau, mai dihai, tocmai pentru că te cunoaşte.

P.S. Nu sunt o persoană strălucită intelectual, nici fizic (nu mai sunt), cu atât mai puţin spiritual (presupun că prin asta ai vrut să spui duhovniceşte), sunt însă dornic să fiu mereu student. Asta da, ai nimerit-o bine! Dar nu pot învăţa de la un parano cu scheme histrionice accentuate, asta nu pot şi pace. Poţi pricepe oare că nu toţi suntem capabili să fim iubitori de paranoia, bunule?