Artele martiale

[Parascheva16]

Aţi amintit de Avraam, de Sfinţii mucenici Dimitrie şi Nestor. Mai sunt şi alte asemenea chipuri?

Nenumărate. De la Sfântul Teodor Stratilat sau Sfântul Andrei Stratilat până la Sfânta Teodora din Vasta, cea care s-a îmbrăcat ostăşeşte ca să fie primită să lupte cu armele împotriva tâlharilor, sau până la sfinţii români care au luptat cu arma în mână pe crestele munţilor, în bălţile Dunării sau în pădurile Ţării împotriva bestiei bolşevice.

Părinte, mulţi privesc un asemenea cuvânt ca pe un îndemn la violenţă. Îndemnaţi la violenţă?

În aceeaşi măsură în care a făcut-o şi Cuviosul Daniil Sihastrul cu Ştefan cel Mare şi Sfânt! Dacă este nevoie să apărăm pe alţii şi singura cale de a-i apăra este violenţa, trebuie s-o folosim. Dar niciodată pentru orgoliul nostru rănit, niciodată pentru poftele şi patimile noastre. Acesta este un păcat foarte mare.

Cred că este foarte greu să se facă deosebire între aceste două întrebuinţări ale violenţei.

Aşa este. De aceea şi a doua nuanţă în ceea ce spune Părintele Iustin. Vedeţi, el dă pe de-o parte pildă pe Moţa şi Marin. Doi „civili” – am spus că la români nu există civili, dar aşa păreau ei, după conceptele masonice de „civil” şi „militar” – doi „civili” iau armele şi se duc să lupte pentru o ţară străină. De ce?

Pentru că „se trăgea cu mitraliera în chipul lui Hristos”.

Adevărat! Aşa este! Deci Părintele Iustin îi dă ca pildă pe aceştia, care s-au dus acolo să rănească şi să ucidă pe cei care ucideau şi torturau pentru Satana. Iar pe de altă parte spune „să învăţăm în măsura dreptului de apărare” şi „asta trebuie să o facă armata şi alţi oameni specializaţi”. Oare Părintele nu ştie că în război vom fi chemaţi toţi, iar cei nepregătiţi vor cădea primii? Ba ştie. Dar este aici o mare primejdie pe care Părintele, foarte bine, încearcă să o preîntâmpine. Căci oamenii „specializaţi”, cum spune Părintele, au, ca şi armata, o disciplină, o răspundere foarte serioasă. Pe când creştinii de azi sunt, de multe ori, iresponsabili. Sunt extrem de orgolioşi, irascibili, complexaţi… Uitaţi-vă cât de violent vorbesc pe net împotriva celor care au altă părere, chiar şi în domenii în care nu se pricep deloc! Şi dacă dai vreunui „mesia de internet” şi o armă pe mână, o să ucidă tot ce i se pare lui că mişcă în front. Doar şi pe internet se practică acelaşi linşaj, anti-ortodox, în numele Ortodoxiei. De aceea se teme Părintele de învăţarea luptei de către oricine. Dacă statul, că tot dă în Constituţie obligaţia apărării ţării, ar asigura în şcoli şi licee o pregătire ostăşească, intrând aici şi disciplina şi onoarea militară, ar fi altceva. Dacă ar organiza miliţii populare, ca în vremea lui Cuza ori a monarhiei, ar fi altceva. Dar nu există aşa ceva. Nu mai există.

Şi atunci, cum trebuie să practice creştinii arte marţiale?

Dacă le practică iresponsabil, este inadmisibil. Dacă le practică sub îndrumarea strictă a duhovnicului, în paralel cu o instruire bogată şi absolut necesară, este foarte bine.

Ce înseamnă această „instruire bogată şi absolut necesară”?

Are trei laturi fundamentale. Întâi, Istoria Neamului. Mai ales de la Sfinţii Apostoli, Sfinţii Mucenici şi ierarhi din prigoanele păgâne şi Constantin cel Mare încoace. Desigur, cu un mare accent pe eroii Rezistenţei Anticomuniste şi Sfinţii prigoanelor comuniste. Trebuie spus că, aşa cum Neamul nostru nu poate fi gândit în afara Bisericii, căci atunci nu este Neamul Românesc ci orice altceva, nici Istoria Românilor nu poate fi despărţită de Istoria Bisericii. Deci, această instruire istorică este prima latură. Apoi, ca a doua latură de instruire, sunt cărţile de strategie şi tactică militară, de la „Tactica” lui Leon Înţeleptul sau „Strategiconul” lui Kekaumenos la Sun Tzu şi Sun Bin, Clausewitz şi alte asemenea cărţi militare.

[Parascheva16]

Dar unele dintre acestea sunt păgâne!

Sunt cărţi tehnice. Orice creştin citeşte cartea tehnică a maşinii de spălat, a automobilului, a tancului, a elicopterului sau altui asemenea lucru pe care l-a cumpărat. Prea puţin îl priveşte ce religie are autorul. Însă în acest caz sunt cu atât mai folositoare aceste cărţi cu cât sunt de la eterodocşi, pentru că putem vedea din ele felul lor de a gândi. Machiaveli, de pildă, este esenţial, pentru că el este începutul, de altfel bucolic şi inocent, al gândirii politice de astăzi, al gândirii şi imoralităţii organizaţiilor mai mult sau mai puţin secrete de astăzi.

Machiaveli inocent?

E o figură de stil! Faţă de răutatea celor de astăzi el poate părea, într-adevăr, chiar inocent. Bestialitatea, satanizarea la care au ajuns astăzi unele organizaţii înfometate de putere copleşeşte cu mult cinismul machiavelic.

Dar, să ne întoarcem la această a doua latură a pregătirii fundamentale: de la „Învăţăturile” lui Neagoe Basarab la orice altă carte mare de strategie şi tactică, un creştin conştient de răspunderile sale trebuie să studieze tot ceea ce poate.

Şi ajungem la a treia latură…

Cea fără de care celelalte două n-au nicio valoare! Instruirea duhovnicească!

Citirea, sub îndrumarea duhovnicului şi cu aplicare preactică, a Sfintelor Scripturi, a Vieţilor Sfinţilor, a Patericului, Pidalionului, Limonariului şi altor asemenea cărţi sfinte. De la „Omilii la Matei” a Sfântului Ioan Gură de Aur la „Războiul nevăzut” al Sfântului Nicodim Aghiorâtul. Aici teoria istorică şi militară capătă o altă înţelegere, o altă adâncime. Aici se trece de la înţelegerea lumească a istoriei şi luptei la înţelegerea teologică, duhovnicească. Aici obişnuinţa cu studiul, dragostea de strămoşi, deprinderile de muncă şi luptă şi toate celelalte câştigate în cele două laturi anterioare sunt sfinţite, sunt transfigurate şi îl ajută pe om să urce către starea în care se găseau Sfântul Gheorghe, Sfântul Dimitrie, Sfântul Constantin cel Mare şi mulţi alţii asemenea lor.

Şi dacă cineva totuşi simte că nu e atras nici de arte marţiale, nici de cunoştinţele de tactică şi strategie sau alte asemenea lucruri?

Dacă este din lene, laşitate sau altă patimă, e foarte rău. Dacă este din firea lui, nu-i nicio problemă. Va găsi duhovnicul alte căi prin care să-l facă ostaş al lui Hristos. S-ar putea să fie în el o chemare la călugărie sau altceva de acest fel. Este între el şi duhovnicul lui.

Să ne înţelegem. Eu recomand această cale, celor care sunt făcuţi pentru ea, nu oricui. Am foarte mulţi fii duhovniceşti care nu merg pe acest drum. Nu-i silesc, nu le poruncesc, nici măcar nu-i îndemn să o facă, dacă ei simt că nu este drumul lor.

[Parascheva16]

Deci nu este o obligaţie?

Eu cred că este o obligaţie, pentru fiecare român, a face o asemenea pregătire. Dar dacă cel din faţa mea nu simte acest lucru, nu-l forţez, nu-i impun. Asemenea alegeri trebuie să fie libere, să vină din conştiinţa omului, nu să fie impuse.

Însă pot să vă spun ceva. Tinerii care nu fac sport şi duc o viaţă obişnuită foarte greu se mişcă duhovniceşte. Le spui ce trebuie să facă, zic „da” şi nu fac nimic. Nu sunt obişnuiţi, nu au disciplină, nu au responsabilitate, nu au spirit luptător. Tinerilor care fac arte marţiale sau alte sporturi le dau sarcini grele şi le duc. Au spus o prostie, le dau 50 sau 100 de metanii, pe lângă cele din rânduiala obişnuită. Şi le fac! Sau luptă să le facă până la limită. Şi dacă dau de această limită, se smeresc şi se pocăiesc şi mai tare. Ori îi rog să ajute pe un bolnav, pe un sărac, pe un om în nevoie. Sunt în stare să dărâme munţii ca să îşi facă datoria. Pentru că au acest simţ al datoriei. Sunt luptători. În vreme ce dependenţii de televizor şi calculator vin, se vaită că sunt păcătoşi, dar foarte rar sunt în stare să se ţină de cel mai mărunt canon. Le dai 10 sau chiar 5 metanii şi nu le fac! Le dai să citească măcar câteva rânduri din Biblie şi nu le citesc. Şi pentru mine, ca duhovnic, este o mare durere. Aşa încât eu am văzut, în ani de zile, o deosebire pe care nu pot s-o ascund, pe care cred că trebuie s-o mărturisesc. Şi mai pot spune că în 12 ani de zile, la fiii şi fiicele duhovniceşti care practică arte marţiale, am avut două, repet, două incidente violente, de altfel foarte scurte amândouă şi strict în legitimă apărare. În vreme ce la fiii duhovniceşti care nu practică sistematic arte marţiale sau un sport serios, solicitant fizic, am şi pierdut şirul incidentelor violente în care au fost implicaţi. De multe ori nu din voia lor, dar prin mijlocirea slăbiciunii lor sau altor patimi care i-au dus în asemenea situaţii.

Pare greu de crezut.

Şi totuşi este adevărat. Pentru că un creştin care ştie că ştie să lupte, şi care ştie ce înseamnă durerea, nu va rămâne într-un loc primejdios doar din orgoliu, de frica de a nu părea laş ori din altă asemenea înşelare. Se va retrage la vreme, cu demnitate. Mai mult, un creştin care ştie să lupte este mult mai pregătit să identifice un pericol din vreme, ştie să se păzească, ştie să se ferească de el.

[Parascheva16]

Societatea noastră este totuşi atât de violentă?

Mai ales pentru tineri este. Şi va deveni şi mai violentă. Pe măsură ce creşte răzgâiala în care sunt crescuţi tinerii, vor deveni tot mai violenţi faţă de cei care încearcă să le limiteze exprimarea patimilor. Fie că sunt profesori, părinţi, oameni de pe stradă sau din tramvai, ori alţi tineri ca şi ei. Uitaţi-vă la ce se ştie public despre violenţa în şcoli sau a găştilor de stradă. Iar ce se ştie public este doar, cum se zice, vârful aisbergului. În fapt lucrurile stau mult mai rău, căci tot mai mult tinerii se împart în cei care se droghează cu calculatorul sau alte mijloace şi cei care, să zicem aşa, „golănesc”. Şi unii, şi alţii, fac asta din pricina educaţiei greşite din casă şi societate. Ostenelile şi disciplina unui sport practicat serios – nu doar ca să se dea banii aiurea de părinţi – sunt sursa unui echilibru ce nu se mai regăseşte în educaţia oferită obişnuit de societate – mai mult îndoctrinare satanică decât educaţie – şi sunt deosebit de folositoare. Dacă, desigur, sunt valorizate prin Credinţă, printr-o viaţă reală în Biserica lui Hristos.

Parcă spuneaţi că sunt două sau trei nuanţe în spusele Părintelui Iustin. Ne-aţi vorbit doar de două.

A treia este că nu trebuie să credem că prin aceste meşteşuguri ostăşeşti în sine vom putea câştiga un război. Pe de-o parte, sunt mijloace tehnice care depăşesc ceea ce poate omul realiza prin pregătire individuală. Pe de altă parte, este şi lucrarea satanei, ce nu se biruieşte omeneşte. Până la urmă noi facem tot ce putem să facem, căci asta este datoria noastră sfântă, însă nădejdea nu este în ceea ce am făcut noi, ci în mila şi ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Dacă înţelegem acest lucru, este bine şi suntem pe aceeaşi cale cu sfinţii militari ai Bisericii lui Hristos. Dacă nu, ne-am abătut şi este bine să ne întoarcem de îndată.

[Parascheva16]

Şi, ca o ultimă întrebare, cum rămâne cu faptul că azi războaiele se poartă cu mijloace tehnice faţă de care artele marţiale nu înseamnă nimic.

Este un adevăr parţial. Să nu uităm că armatele cele mai moderne folosesc roboţi de luptă, drone, rachete inteligente, sateliţi, mijloace de control psihic şi altele asemenea. Dar, totodată, şi artele marţiale! Pentru că, până la urmă, tot se ajunge la contactul cu omul, la luptele de infanterie sau de gherilă. De harţ, cum spuneau românii. Ori dacă noi, creştinii, putem primi cu pace moartea, care este unire cu Hristos, nu aceeaşi poziţie se cuvine s-o avem faţă de ocupaţiile străine. Există un testament al lui Ştefan cel Mare deasupra noastră. Sunt şi multe pilde pe care ni le dau Istoria Bisericii şi Neamului despre apărarea în faţa invadatorilor. Însă, într-adevăr, artele marţiale nu sunt, în sine, de ajuns. Nici pentru războiul obişnuit şi cu atât mai mult pentru cel duhovnicesc. Şi, în primul rând, nimic nu este de ajuns dacă nu există Credinţa lui Hristos. Oricum însă, am spus şi altădată că artele marţiale sunt doar un mijloc pe lângă altele multe, atât în devenirea noastră de creştini români cât şi în apărarea Bisericii şi Neamului. Şi mărturia scrisă ori vorbită poate fi un mijloc – dacă se face după adevărul lui Hristos. Dar sunt şi alte mijloace. Să ne aducem aminte de loviturile pe care hackerii români le-au dat în ultimii ani în Italia, Ungaria, Franţa şi alte ţări celor care şi-au bătut joc de România şi români. Aceste lovituri exprimă o rezistenţă românească faţă de asuprirea Românilor. Asuprire la care conducătorii statului sunt complici, dar la care, iată există luptători români – IT, de această dată – care răspund, care ştiu să dea o replică. Deci sunt multe mijloace de luptă, foarte multe, e bine să le ştim şi să le putem folosi la nevoie, dar, din nou, totul are valoare numai şi numai în măsura în care este făcut întru Hristos, pentru Hristos, către Hristos.


Interviu realizat de Cezar Machidon

Sursa: http://www.foaienationala.ro

http://www.sfantuldaniilsihastrul.ro...rei-aldea.html

[zaharia_2009]

În prealabil postat de Parascheva16

Parinte, in încheiere, ne puteti spune daca este Romania o tara aflata sub ocupatie?

Din punctul meu de vedere, astept sa-mi dovedeasca cineva ca nu este asa, dar din punctul meu de vedere da, Romania este o tara aflata sub ocupatie. Dincolo de orice alte discutii am un argument care mi se pare hotarator. Este esential sa ne uitam in istorie si sa ne dam seama de un lucru: orice regim care a a fost al cetatenilor ori s-a prefacut a fi a-l cetatenilor a inarmat pe oameni, sau macar i-a indemnat sa se inarmeze. Regimurile politice care indeamna oamenii sa nu foloseasca armele, sa nu aibe arme si sa nu stie sa le foloseasca sunt regimuri care vor fatis sa-i oprime pe oameni sau care nu sunt interesate deloc de cetateni. Atunci cand un regim politic interzice cetatenilor sa aiba arme sau le pune oprelisti cat mai puternice in a purta arme, acel regim este un regim dictatorial, exploatator, tiranic, de ocupatie, care vrea sa nimiceasca acel popor. Sistemul de stat este un sistem care trebuie sa-i reprezinte pe cetateni, sa-i ajute si sa-i apere. Un regim statal care impiedica pe cetateni sa se inarmeze este un regim de ocupatie, care se impotriveste cetatenilor. In istoria lumii, orice regim liber s-a realizat prin inarmarea tuturor cetatenilor. Stefan cel Mare, Constantin cel Mare, Teodosie cel Mare, Iustinian si oricati alti mari imparati sau domnitori de-ai nostri vrem sa dam, toti au inarmat populatia. Nu exista niciun stat liber in istoria lumii in care cetatenii sa nu fi fost inarmati si pregatiti de lupta. Daca o tara vrea sa fie libera, toti cetatenii cu drept de vot trebuie sa poată purta liberi arme.Concluzia corecta o poate trage oricine gandeste sanatos.

Interviu realizat de Cezar Machidon

Sursa: http://www.foaienationala.ro

Tulburator ca un asemenea mesaj poate veni de la un preot !
Absolut de neinteles .
Daca un asemenea mesaj ar fi venit din partea unui militar, jandarm sau a unui vinator, as fi inteles cu virf si indesat .
Prezenta armelor intr-o casa, asemenea vaselor de bucatarie, sau a masinii de spalat nu are acelasi efect ca acestea enumerate . Nici pe departe ! Nenumarate sunt tragediile voite sau accidentale produse prin prezenta si manevrarea armeleor (de la cele albe pina la cele de genul "otravuri naturale")in gospodarie.
Intotdeauna armele(detinerea, minuirea, intretinerea, etc)si-au cerut pretul in vieti omenesti numai si numai de la cei nevinovati, in primul rind, si apoi si de la altii .
Institutii nationale de profil, specializate in detinerea si minuirea armelor platesc anual tributul acestora numai si numai in vieti omenesti sub forma de "accidente", de la infintarea lor si pina in prezent . Adica armata, jandarmeria, etc . Dara-mi-te nea Stefon, care detine arme in casa de la guvernul iubitor de pace, neopresor si purtator de grija a neamului sau... ce credeti ca va patimi, mai devreme sau mai tirziu ?
Defapt, pt. orice om de buna credinta, se poate vedea lesne ce se intimpla in Romania de cind s-a dat drumul justificat la portul armelor de foc individuale(sar din masi in trafic si se impusca unul pe altul si periclitind si zona din imprejurime vrind sa-si faca dreptate singuri), de cind toti practica "oleaca di batai" asiatica pt. autoaparare( se incaiera in metrou, in traficul rutier si in general in orice loc public fara nici o retinere) si de cind omul crede ca a fi liber insemneaza sa faca tot ce ii trece lui prin maduva spinarii (caci cu asta gindesc !).
Cit o fi rivnit valahul dupa dreptul americanesc de a detine si folosi arme, convins fiind (mai ales daca o zice si un preot, nu ?) ca ce nu a putut sa faca biserica insasi pt. a-l mintui va face chiar si prin imprudenta arma !?
Oare chiar asa sa fie ? Si il mai scotem la inaintare cu toata convingerea pe preotul...

Dar inafara de aceasta pozitie nelalocul ei, strigatoare, alarmanta este si premiza parintelui (aceasta este o stereotipie atitudinala care se intilneste absolut frecvent la persoanele care cu f. multa greutate accepta parerile altora, care poate accepta si alte idei decit ale sale . Acestia sunt "eroii" dialogului, intotdeauna depunind o munca titanica pt. a-si sustine parerile si a te face pina la urma-chiar si de penibilul sau sila discutiei-sa zici ca ei) care propaga ideea detinerii armelor sub diverse smecherii ideative si tertipuri sofiste : "... daca ma poate combate cineva cu argumente, eu chiar ma bucur !".
Orice copil de clasa a VIII-a stie clar ca "inter arma , silent muse".
Si asta in situatia laica . Ca daca ne intoarcem la Scriptura nu cred sa gasim vreun temei identic cu al parintelui in cauza si prin care sa ne gonflam/umplem de uimirea si admiratia ca ce dreptate a avut !

[cezar_ioan]

Cred şi eu că mesajul cu armele la îndemână, peste tot, depăşeşte deja graniţele potrivite ale pledoariei pentru artele marţiale şi pentru apărarea ţării. Şi da, într-adevăr, nu tocmai preotul e potrivit să facă astfel de afirmaţii...
Am plecat de undeva, s-a mers binişor, chiar admirabil pe alocuri după gustul meu (mulţumesc, Parascheva, pentru linkuri şi citate!), însă am impresia că s-a sărit pârleazul.
Ce greu e să rămânem pe firul subţire al discernământului Căii...

Subscriu la mesajul fratelui Zaharia. Greu îmi este să văd un astfel de mesaj venind de la un preot.

[antiecumenism]

-nici eu nu sunt de acord cu detinerea de arme de catre populatie,s-ar inpusca unii pe altii..dar sunt de acord cu multe dintre ideile parintelui
-si eu consider comunismul prezenta satanei pe pamant si ii apreciez pe cei care au luptat impotriva lui,de asemenea sunt impotriva masoneriei satanice
-parintele isi bazeaza ideile pe sfintii parinti si Biblie,care idei nu v-au placut si care v-au placut ?
-respingeti doar ideea cu detinerea armelor de catre populatie dar de restul interviului nu ziceti nimic? macar daca sunteti sau nu impotriva comunismului si masoneriei...
-decat sa stea tinerii numai la tv sau sa se joace jocuri pe pc...mai bine practica un sport,chiar si arte martiale dar nepagane

[antiecumenism]

"Despre sfinţi şi sfinţenie..." cu părintele Mihai Andrei Aldea la librăria Sophia, 27 octombrie 2011

http://www.youtube.com/watch?v=YO4NviyiHLE