Pledoarie pentru nasterea naturala

[Yasmina]

einstein-muscle.jpg

În prealabil postat de heaven

Draga Yasmina,evident situatia prietenei tale poate fi o extrema.Deasemena,nu stiu in ce cadru lucreaza ea,pentru ca sunt meserii in care aspectul fizic al unei persoane este important si chiar nu poti aparea oricum.In acelasi timp sunt de acord cu tine,am observat la randul meu asta,ca se pune exagerat de mult accent pe aspectul fizic,nu ca acesta nu ar fi important,insa asta se face in detrimentul unor alte trasaturi umane,care ar fi normal sa fie prioritare in sistemul valorilor personale.
Sportul,insa,tine de mult mai mult decat de mentinerea unui aspect fizic placut,ceea ce,de ce sa nu recunoastem,da un plus de incredere oricarui om,barbat ori femeie,insa mai presus de atat sportul inseamna sanatate,atat fizica,dar si psihica.In timpul sportului sunt secretate niste substante,precum serotonina,epinefrina,dopamina si endorfina,ceea ce ajuta la mentinerea unei stari de buna dispozitie,ajuta inima,circulatia,favorizeaza arderile.
Deoarece depresia are si cauze neuro-chimice,pe langa tratamentul de specialitate si psihoterapie,sportul constituie una dintre recomandari,tocmai datorita beneficiilor pe care le aduce.Rar o sa vezi sportivi deprimati,iar asta nu este intamplator,pentru ca structurile fizica,mentala si spirituala ale omului sunt interconectate si fiecare dintre ele le poate influenta pe celelalte doua.
Eu nu am vizitat atat de multe tari,insa pe unde am fost in Europa,Elvetia,partea germana a ei,m-a impresionat cel mai mult din acest punct de vedere: acolo oamenii se imbraca absolut normal,aproape banal,rar o sa vezi femei atat de cochete cum sunt la noi,insa,alimentatia sanatoasa si sportul fac parte din cultul lor de viata.Acolo,de la copii la varstnici,toata lumea face diferite sporturi,mai putin se deplaseaza cu masina si mai mult cu bicicleta etc.
Din pacate la noi nu exista o astfel de educatie,insa cu putina bunavointa ea se poate forma,pentru ca,din punctul meu de vedere,beneficiile sunt de necontestat si cred ca orice persoana,oricat de spirituala ar fi,nu isi poate neglija sanatatea si aspectul corpului fizic,pentru ca este ceva de care avem nevoie,cata vreme suntem aici in trup,pentru a ne putea desfasura si functiona corespunzator.Cred ca extremele nu sunt si nu vor fi vreodata sanatoase...punem accent doar pe fizic si uitam sa ne mai dezvoltam intelectul sau latura spirituala.Ori punem prea mult accent pe ratiune,neglijand celelalte doua aspecte.Ori ne dorim sa fim spirituali,insa ignoram alte doua structuri de baza ale fiintei noastre.Cred ca important este sa stim sa fim in armonie cu noi insine,oferind importanta cuvenita fiecarei parti din ceea inseamna fiinta noastra.

Nu,cazul prietenei mele nu este unul izolat si nici aflat la extreme.Este doar un curent care creste alamant si amentitator,in dezavantajul libertatii personale a individului.De altfel,poti observa in jur vedetele care se afla in linia intai a fenomenului si se confrunta cu totul felul de intoxicatii,adictii si tentative de suicid,deoarece lupta cu trupul ,varsta si frumusetea ideala nu a biruit-o nici un muritor pana acum.Este o cauza pierduta.


Prietena mea(lucreaza la banca,nu la postul national TV),este o femeie tanara de pana in 30 de ani,genul de frumusete naturala,blonda cu ochii albastrii;daca nu se fardeaza nu este nici o pierdere,este la fel de rapitor de frumoasa;fardurile doar subliniaza niste trasaturi insa nu-ti pot aduce frumusetea asa,din neant-decat daca recurgi la efecte speciale.
Desigur,daca ar fi vrut peste 50,poate ca seful ar fi fost deranjat de pungile de sub ochi,decolorarea tenului sau lipsa culorii din obraji,insa la o blonda de nici 30...


Sincer ,oamenii care au reusit sa schimbe ceva in lumea aceasta, au contribuit cu roadele intelectului si spiritului lor,fiind deloc cunoscuti pentru muschii lor sau alte caracteristici fizice iesite din comun.

Despre sport,din nou...
Una este sa iesi din coconul sedentar ,sa faci o plimbare,o alergare sau o cursa cu bicicleta si alta este sa faci sala pt a te alinia la standardele curentului actual,din complexe,marginalizare/discriminare.

Serotonina este eliberata si in multe alte conditii,nu numai in activitatea fizica,altfel sportivii ar fi fost cei mai fericiti si joviali oameni de pe planeta,ba chiar si-ar fi schimbat profesia in comedianti!
Serotonina atinge cantitati semnificative atunci cand ne aflam in compania unui animal de companie,a intalnirii cu cineva drag sau poata fi declansata si de stimuli olfactivi/gustativi,mirosuri placute din natura sau consumul de fructe exotice si carbohidrati.
Endorfinele la fel,nu se produc doar prin exercitiu fizic(ba chiar si prin consumul unui banal ardei iute!!!).

Daca sportul a adus toate aceste beneficii oamenilor din prezent,oare cum au supravietuit oamenii din vremuri imemoriale si pana prin anii'80,cand fitnessul si sportul de sala au inceput sa se afirme?!
Oare au fost generatii si generatii intregi de deprimati si mase de oameni care nu au cunoscut fericirea si echilibrul?

Nota:ma intreb de ce persoanele care fac sport sustinut poarta din ce in ce mai putine haine(sau mai minuscule)??Este legat de performantele fizice la care au ajuns?sau voiau dintotdeauna sa-si arate trupul insa erau complexati ca nu pot oferi o imagine apetisanta?Persoanele pe care le intalnesc pe strada practicand jogging sunt imbracate f sumar...au disparut subit pantalonii lungi de altadata si tricourile...
Deci daca practici sport pt spirit de ce alergi in sutien si pantaloni scurti,scurti ? :))

Iar acum ca sa inchei cu o gluma,mie nu-mi plac muschii fiind vegetariana :)

[heaven]

Draga Yasmina,nu contest ca ceea ce povestesti despre prietena ta ar fi real si probabil unul din multele cazuri care se leaga de superficialitatea lumii in care traim.
Desigur,subiectul legat de sport este unul deosebit de interesant,poate chiar am putea face un topic la sectiunea generalitati legat de un stil de viata sanatos,insa,topicul acesta este legat de un cu totul alt subiect.
In acelasi timp,nu are sens sa ne contrazicem,pana la urma este opinia ta si probabil ai dat o anumita interpretare personala legata de ideea de sport in sine si mai ales de sala.
Insa,nimeni nu spune sa mergi la sala daca nu simti acest lucru...eu personal am ales aerobicul in prezent si am facut si arte martiale in trecut,pentru ca m-am identificat cu acestea si ma simt bine practicandu-le,nu pentru ca ar fi in trend sau la moda.Insa la fel de bine,cineva poate opta pentru ski,innot,ciclism,alergat in aer liber,mersul pe munte,care este extraordinar pentru ca aduce omul in contact cu natura sau orice alt tip de miscare fizica ce il face sa se simta bine.Iar ca sa ma leg putin de subiectul topicului,s-a constatat ca la cei care fac sport si toleranta la durere creste,ceea ce ar putea sa explice si faptul ca multe din femeile care fac sport inainte de nastere,au parte de un travaliu mai usor.
Iar revenind la comparatia pe care ai facut-o,cred ca m-ai inteles putin gresit: una este sa spui ca sportul ajuta la mentinerea unei stari de sanatate fizice si psihice pozitive,ii ajuta pe cei care se lupta cu depresia,iar alta este sa afirmi ca cine nu face sport automat devine depresiv,nu cred ca am afirmat vreodata undeva un astfel de lucru.
In trecut,insa,chiar daca lumea nu facea neaparat sport cu titlul de "sport"...miscarea fizica exista prin simplul fapt ca se muncea fizic mai mult decat in prezent.Totodata,alimentatia era una naturala,sanatoasa.Acum,marea majoritate dintre noi avem niste joburi sedentare,alimentatia este cum stim cu totii ca este...adica bombardata de chimicale si tot felul de otravuri,traim in medii poluate, o viata profunda artificiala,care ne bulverseaza pe absolut toate planurile si ne supune organismul la tot felul de dezechilibre.Pe de alta parte,prezenta stresului,nesigurantei,a contradictiilor,dar mai ales lipsa unor valori sanatoase, care exista in societatea noastra,ii face pe din ce in ce mai multi sa se confrunte cu stari de anxietate,depresie si din pacate,in anumite cazuri,chiar mai mult de atat.Traim niste timpuri in care suntem bulversati pe toate planurile,de aceea din punctul meu de vedere (nu este obligatoriu sa fie si al tuturor),este important sa cautam acel echilibru,armonie si sanatate,care sa ne ajute sa supravietuim in aceste situatii si sa functionam in conditii optime.
Acum,imi cer scuze pentru paranteza facuta,chiar daca s-a extins putin dezbaterea ei,insa personal sunt de parere ca un stil de viata echilibrat,alaturi de informare si suportul afectiv al celor apropiati, ar ajuta inclusiv pe femeile care din teama de durere sau ca s-ar urati,refuza sa mai dea nastere la prunci sau opteaza pentru tot felul de proceduri care le-ar putea pune in dificultate si pe ele,dar si pe bebelusul care se pregateste sa vina pe lume. :)

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Despre sport,din nou...
Una este sa iesi din coconul sedentar ,sa faci o plimbare,o alergare sau o cursa cu bicicleta si alta este sa faci sala pt a te alinia la standardele curentului actual,din complexe,marginalizare/discriminare.

Poti sa faci sala si din aceleasi motive cu care ai inceput prelegerea "Despre sport".
Sigur, echilibrul si motivele corecte nu sunt tocmai pe toate drumurile in ziua de azi.

Serotonina este eliberata si in multe alte conditii,nu numai in activitatea fizica,altfel sportivii ar fi fost cei mai fericiti si joviali oameni de pe planeta,ba chiar si-ar fi schimbat profesia in comedianti!
Serotonina atinge cantitati semnificative atunci cand ne aflam in compania unui animal de companie,a intalnirii cu cineva drag sau poata fi declansata si de stimuli olfactivi/gustativi,mirosuri placute din natura sau consumul de fructe exotice si carbohidrati.
Endorfinele la fel,nu se produc doar prin exercitiu fizic(ba chiar si prin consumul unui banal ardei iute!!!).

Nu intru intr-o disputa arida despre neurotransmitatori, doar fac o remarca - nici una din aspectele mentionate de tine nu genereaza starea de bine + efectele beneficie pentru organism, date de un efortul fizic sustinut si sistematic.

Daca sportul a adus toate aceste beneficii oamenilor din prezent,oare cum au supravietuit oamenii din vremuri imemoriale si pana prin anii'80,cand fitnessul si sportul de sala au inceput sa se afirme?!
Oare au fost generatii si generatii intregi de deprimati si mase de oameni care nu au cunoscut fericirea si echilibrul?

E un criteriu nu tocmai obiectiv dar in mod sigur sanatatea lor a avut de suferit.
Faptul ca sedentarismul ucide e fapt medical.
Iar o ora pe zi dus/intors la servici chiar pe jos, nu cred ca se poate numi "efort fizic".

Nota:ma intreb de ce persoanele care fac sport sustinut poarta din ce in ce mai putine haine(sau mai minuscule)??Este legat de performantele fizice la care au ajuns?sau voiau dintotdeauna sa-si arate trupul insa erau complexati ca nu pot oferi o imagine apetisanta?Persoanele pe care le intalnesc pe strada practicand jogging sunt imbracate f sumar...au disparut subit pantalonii lungi de altadata si tricourile...
Deci daca practici sport pt spirit de ce alergi in sutien si pantaloni scurti,scurti ? :))

Transpira mult?:)

Iar acum ca sa inchei cu o gluma,mie nu-mi plac muschii fiind vegetariana :)

Categoric nu cazi mort instant daca nu faci sport, dar e la fel si cu regimul vegetarian fara suplimente de B12, poti trai binemersi si 20 ani dar si cand te prabusesti, te duci la vale bine de tot.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Yasmina

Ataşament 4353


Nu,cazul prietenei mele nu este unul izolat si nici aflat la extreme.Este doar un curent care creste alamant si amentitator,in dezavantajul libertatii personale a individului.De altfel,poti observa in jur vedetele care se afla in linia intai a fenomenului si se confrunta cu totul felul de intoxicatii,adictii si tentative de suicid,deoarece lupta cu trupul ,varsta si frumusetea ideala nu a biruit-o nici un muritor pana acum.Este o cauza pierduta.


Prietena mea(lucreaza la banca,nu la postul national TV),este o femeie tanara de pana in 30 de ani,genul de frumusete naturala,blonda cu ochii albastrii;daca nu se fardeaza nu este nici o pierdere,este la fel de rapitor de frumoasa;fardurile doar subliniaza niste trasaturi insa nu-ti pot aduce frumusetea asa,din neant-decat daca recurgi la efecte speciale.
Desigur,daca ar fi vrut peste 50,poate ca seful ar fi fost deranjat de pungile de sub ochi,decolorarea tenului sau lipsa culorii din obraji,insa la o blonda de nici 30...


Sincer ,oamenii care au reusit sa schimbe ceva in lumea aceasta, au contribuit cu roadele intelectului si spiritului lor,fiind deloc cunoscuti pentru muschii lor sau alte caracteristici fizice iesite din comun.

Despre sport,din nou...
Una este sa iesi din coconul sedentar ,sa faci o plimbare,o alergare sau o cursa cu bicicleta si alta este sa faci sala pt a te alinia la standardele curentului actual,din complexe,marginalizare/discriminare.

Serotonina este eliberata si in multe alte conditii,nu numai in activitatea fizica,altfel sportivii ar fi fost cei mai fericiti si joviali oameni de pe planeta,ba chiar si-ar fi schimbat profesia in comedianti!
Serotonina atinge cantitati semnificative atunci cand ne aflam in compania unui animal de companie,a intalnirii cu cineva drag sau poata fi declansata si de stimuli olfactivi/gustativi,mirosuri placute din natura sau consumul de fructe exotice si carbohidrati.
Endorfinele la fel,nu se produc doar prin exercitiu fizic(ba chiar si prin consumul unui banal ardei iute!!!).

Daca sportul a adus toate aceste beneficii oamenilor din prezent,oare cum au supravietuit oamenii din vremuri imemoriale si pana prin anii'80,cand fitnessul si sportul de sala au inceput sa se afirme?!
Oare au fost generatii si generatii intregi de deprimati si mase de oameni care nu au cunoscut fericirea si echilibrul?

Nota:ma intreb de ce persoanele care fac sport sustinut poarta din ce in ce mai putine haine(sau mai minuscule)??Este legat de performantele fizice la care au ajuns?sau voiau dintotdeauna sa-si arate trupul insa erau complexati ca nu pot oferi o imagine apetisanta?Persoanele pe care le intalnesc pe strada practicand jogging sunt imbracate f sumar...au disparut subit pantalonii lungi de altadata si tricourile...
Deci daca practici sport pt spirit de ce alergi in sutien si pantaloni scurti,scurti ? :))

Iar acum ca sa inchei cu o gluma,mie nu-mi plac muschii fiind vegetariana :)

Yasmina, sa stii ca fix unele din problemele epuse de tine, le am si eu in minte...cum ar fi faptul ca la un moment dat observand oamenii de pe strada, chiar mi s-a parut oarecum comic faptul ca unele persoane acorda atat de mult timp sportului. Eu nu sunt impotriva sportului, ii apreciez chiar cumva pe cei care reusesc sa se tina de treaba....dar mi se pare ceva cam fara sens, ca si cum semneaza un contract cu sportul asta, pentru ca din ce stiu, orice persoana care are un fizic atletic datorita sportului, in momentul in care inceteaza sa il mai practice...isi schimba aspectul, ba chiar ii poate dauna.

[AlinB]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Yasmina, sa stii ca fix unele din problemele epuse de tine, le am si eu in minte...cum ar fi faptul ca la un moment dat observand oamenii de pe strada, chiar mi s-a parut oarecum comic faptul ca unele persoane acorda atat de mult timp sportului. Eu nu sunt impotriva sportului, ii apreciez chiar cumva pe cei care reusesc sa se tina de treaba....dar mi se pare ceva cam fara sens, ca si cum semneaza un contract cu sportul asta, pentru ca din ce stiu, orice persoana care are un fizic atletic datorita sportului, in momentul in care inceteaza sa il mai practice...isi schimba aspectul, ba chiar ii poate dauna.

Mai bine semnat un contract cu televizorul?
Oricat de paradoxal ar prea pentru unii, sportul cere mai putin timp decat vizionarea serialului preferat.
Ca sa nu mai vorbim ca pe langa serialul preferat mai sunt vreo 2 la care suntem curiosi ce se mai intampla, buletinul de stiri, vreo 2 talkshow -uri, etc.

Serios? Cum ii dauneaza?
Ii pica mai rau ca unul care pana atunci a fost sedentar?

[Yasmina]

Probabil ca userii care-mi citesc comentariile nu tocmai prietenoase adresate sportului isi inchipuie ca sunt vreo casnica sedentara...
Ca si la topicul despre fardat - daca nu esti pentru,oamenii te eticheteaza intr-o extrema:daca nu te intereseaza folosirea fardurilor,esti neaparat vreo aratare care sperie copiii mici si cardiacii: unsuroasa,nespalata,infasurata in carpe.
O alta extrema este aceasta:daca nu agreezi sportul de sala,atunci musai esti casnica sedentara de care vb mai sus sau vreo obeza cu sanatate subreda.

Personal,nu sunt IMPOTRIVA miscarii ca definitie,am bicicleta chiar daca paradoxal imi place marsul pe distante lungi ,iar la sfarsit de saptamana sunt mereu prin natura,fie ca merg cateva ore pe niste poteci desemnate sau ca bat mingea pe plaja.
Oricum ar fi,de miscat ma misc iar asta nu ma incadreaza nici la imbratisarea sedantarismului nici la obsesia pt perfectiunea fizica la care societatea ma impinge.
Sper ca am clarificat cat de cat diferentele!

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de AlinB

Mai bine semnat un contract cu televizorul?
Oricat de paradoxal ar prea pentru unii, sportul cere mai putin timp decat vizionarea serialului preferat.
Ca sa nu mai vorbim ca pe langa serialul preferat mai sunt vreo 2 la care suntem curiosi ce se mai intampla, buletinul de stiri, vreo 2 talkshow -uri, etc.

Serios? Cum ii dauneaza?
Ii pica mai rau ca unul care pana atunci a fost sedentar?

Asa privesc eu lucrurile, daca te apuci de sport si te alegi si cu o silueta care reflecta acest fapt, atunci semnezi un contract, trebuie sa alergi de sa-ti sara ochii constant, sau in fine...sa mergi la sala & Co., iar daca nu mai faci miscarea datorita careia te tii fit, poti arata la fel ca inainte...sau chiar sa te ingrasi.

Acest tip de sport nu ma prea incanta, in rest da...sa ma plimb imbracata cum vreau, nu cu echipament termo-izo-bla bla, sau sa fac miscare pur si simplu, nici prea, nici foarte foarte...intotdeauna. :)

[heaven]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Asa privesc eu lucrurile, daca te apuci de sport si te alegi si cu o silueta care reflecta acest fapt, atunci semnezi un contract, trebuie sa alergi de sa-ti sara ochii constant, sau in fine...sa mergi la sala & Co., iar daca nu mai faci miscarea datorita careia te tii fit, poti arata la fel ca inainte...sau chiar sa te ingrasi.

Acest tip de sport nu ma prea incanta, in rest da...sa ma plimb imbracata cum vreau, nu cu echipament termo-izo-bla bla, sau sa fac miscare pur si simplu, nici prea, nici foarte foarte...intotdeauna. :)

Andrusco,mama,ai facut suficient sport si apoi a fost nevoie sa alergi de "sa iti sara ochii" ?Te-ai ingrasat?Si daca da,cu cate kg?Ce alimentatie urmai in acea perioada?Adica vreau sa inteleg daca discutam pe niste lucruri traite personal sau pe niste convingeri bazate pe diverse mituri?
Discutam aici nu de sport de performanta,ci de miscare fizica pentru intretinere si sanatate,e total altceva.Cred ca trei ore pe saptamana oricine isi poate face timp,indiferent ce sport alege sa practice.
Chiar si Yasmina a admis ca ea,de fapt,face miscare fizica,nu este o persoana sedentara,cred ca singura problema este ca nu agreaza ideea de sala sau de a pune exagerat de mult accentul pe latura fizica.
Apropo de ce spuneai,eu fiind in plina lucrare de licenta,sesiune etc,nu am avut cum sa imi mai urmez prea mult programul de aerobic.Insa in tot cazul nu m-am ingrasat,ci,dupa cum au spus ceilalti am slabit destul de mult.In realitate nu e vorba de a slabi,ci tonusul muscular s-a mai diminuat,ceea ce este si normal si este ceva ce pot recupera usor,pentru ca pauza nu a fost chiar atat de mare.Asta este toata "nenorocirea" care s-a intamplat.
Cred ca Alin a pus punctul pe "i" cand a spus ca decat sa ai contract cu televizorul,calculatorul si o viata sedentara,mai bine sa ai semnezi un contract cu sportul.
Trei ore pe saptamana,repet...in principiu are cam oricine.Nici eu nu practic mai mult de patru ore,imi este suficient si nici nu am timp pentru mai mult!
Problema nu cred ca se refera,insa, la timp,ci la mentalitate,la obisnuinta...si asta intr-adevar este putin mai greu de lucrat,insa daca ne ferim sa gandim lucrurile in extreme,vom reusi sa ne situam pe acea linie de mijloc in care sa intelegem importanta de a practica sportul intr-o maniera moderata,pentru a fi sanatosi si a ne simti bine in pielea noastra,fara a cadea in patima exagerarilor.

PS:Vad ca subiectul acesta naste multe postari,mai bine l-am transfera la generalitati,pentru ca aici suntem cam offtopic... :)

[AlinB]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Asa privesc eu lucrurile, daca te apuci de sport si te alegi si cu o silueta care reflecta acest fapt, atunci semnezi un contract, trebuie sa alergi de sa-ti sara ochii constant, sau in fine...sa mergi la sala & Co., iar daca nu mai faci miscarea datorita careia te tii fit, poti arata la fel ca inainte...sau chiar sa te ingrasi.

Acest tip de sport nu ma prea incanta, in rest da...sa ma plimb imbracata cum vreau, nu cu echipament termo-izo-bla bla, sau sa fac miscare pur si simplu, nici prea, nici foarte foarte...intotdeauna. :)

Adica sa inteleg ca daca faci sport si arati bine, ai facutu n pact cu diavolul.

Efortul fizic aduce beneficii daca este facut in mod constant si cu perseverenta, nu iti ies ochii 2 luni ca sa slabesti 8kg si pe urma stai ca leguma la televizor pana la pui la loc.

De altfel, asa cum am zis sunt alte lucruri care le facem din rutina, constant si nu aduc beneficii similare - televizorul cum ziceam.

Iar aia cu echipament termo-izo..daca isi inchipuie unii ca slabesc (real) transpirand, trebuie sa fie tare naivi.

Povestea venirii pe lume a celui de-al optulea copil din familia Capsali, nașterea întâmplându-se acasă

Venirea pe lume a unui copil este pregătită cu cea mai mare grijă de viitorii părinţi: vor să beneficieze de aparatura cea mai performantă, de spitalul cel mai renumit şi, desigur, de medicul cel mai bun. De aceea, pentru mulţi poate părea curată nebunie să hotărăşti ca naşterea să aibă loc acasă, sub asistenţa unei moaşe - şi asta în zilele noastre, în plin centru al Capitalei, în casa unui cunoscut jurnalist: lulian Capsali. Însă cele întâmplate au fost mai insolite de-atât: Cleopatra a născut acasă moşită de soţul ei! Dumnezeu le-a purtat de grijă şi astfel au mai dobândit un prunc, frumos şi sănătos, al optulea în familia lor: Miriam.

- Cum aţi ajuns să luaţi decizia aceasta, ca nasterea să aibă loc la voi acasă, asistați doar de o moașă?

Iulian Capsali: N-a fost o decizie pe care s-o fi luat de la bun început. Trebuia să naștem la Polizu, dar maternitatea a fost închisă pentru o perioadă... Şi, din pas în pas, am ajuns aici. Întâi am vorbit cu o moasă, de altfel foarte cunoscută, care a fost însă reticentă - ne-a spus că ea nu asistă o naștere acasă. Dumnezeu a vrut să aflu apoi de o moașă, despre care mi-a vorbit o prietenă. Am sunat-o şi ea a fost foarte deschisă. O cheamă Irina Popescu, e o tănără extraordinară, care a făcut o facultate de moașe (există așa ceva, nu ştiam iniţial). Imediat cum am sunat-o a venit să ne cunoască, să stăm de vorbă, să vadă condiţiile din casă. ..

Cleopatra Capsali: A fost foarte drăgută, ne~a vorbit despre ce înseamnă să naști acasă cu moaşă. Iniţial, eu nu eram chiar atât de liniştită, pentru că aveam impresia că „moașa” este acea asistentă din spital care stă pe lângă medicul ginecolog atunci când naști. Or, nu prea aveam încredere în așa ceva; dar, după ce-am vorbit cu Irina, mi-am dat seama că moașa este mult mai mult decât o simplă asistentă. Din faptul că făcuse această facultate de trei ani, din felul în care aborda problema, mi-am dat seama că este foarte competentă, că stie ce are de făcut. În plus, urma ideile unui ginecolog francez, Michel Odent, care vedea nașterea ca pe ceva normal. De fapt, chiar deviza ei este: „Naște cum simți”.

Ascultând-o, mi-am dat seama că-mi plac toate lucrurile astea: să naști acasă, în condiţii obişnuite, fără stres, fără nici un fel de intervenţie, să te porţi firesc, să poţi face ce vrei, când vrei. Mi-a mai spus că nașterea nu este o boală, ci un lucru normal. Stai la tine acasă și, când îţi vine să naști, naști! Naşterea nu trebuie să devină un factor de stres. Pe mine, faptul că trebuia să mă duc la spital mă stresa groaznic. În primul rând nu știam dacă voi ajunge la timp, din cauza traficului, și nu ştiam nici dacă voi găsi înţelegere acolo unde mă voi duce - pentru cã, atunci când nu ai medicul tău, eşti plimbat de la unul la altul, te controleaza toţi rezidenţii şi, până la urmă, nu se uită nimeni la tine dacă nu bagi în buzunare în stânga şi în dreapta N-ai nici un fel de statut. Nu mai vorbesc de mizeria din spitale, de faptul că nu poţi să te duci la o toaletă, de bagajul pe care trebuia să-l fac - care, în fiecare zi, devenea din ce în ce mai mare, pentru cît în spital nu erau de nici unele. Mă mai îngrijora şi că lăsam acasă o grămadă de copii, iar soţul meu urma să bată toată ziua drumurile până la spital. Ajunsesem din ce în ce mai stresată - dar nu de naşterea în sine, ci de „ambalajul” ăsta al spitalului. . .

Apoi, stând de vorba cu moasa, după tot ce mi-a povestit, începând cu teoria „Naşte cum simţi” - dintr-odată am simţit că am scăpat de tot stresul! Am avut incredere în ea. Mai era şi experienţa mea, cu atâtea naşteri dinainte...

„Naşte cum simţi!"

- Teoria aceasta de care aminteați: „Naşte cum simţi” este o teorie nouă?

Iulian Capsali: Este, de fapt, oredescoperire a tradiţiei şi a naturalului - nu e nimic special. Deosebit este faptul că acel medic de excepţie, Michel Odent, a adus argumente ştiinţifice în favoarea naşterii naturale, a dovedit că este mai sănătoasă pentru mamă si pentru copil. Pe vremuri, bunicile noastre năşteau acasă fără probleme. Bunica mea a născut la rândul ei şase copii, evident că acasă. Acum, şi daca mergi la o clinică privata unde plăteşti foarte mult, sistemul excesiv de medicalizare a naşterii rămâne acelaşi, fără nici o participare afectivă din partea personalului. Ei participă la un act medical, nu la o naştere - şi se comporta ca atare şi cu mama, dar mai ales cu copilul.

Copilul este luat imediat de lângă mamă şi i se taie cordonul ombilical, lucru care am înţeles că nu este firesc. Copilul este bine să mai stea puţin legat de cordonul ombilical, prin care îşi trage nu
numai sânge, dar şi anumite substanţe care îi sunt propice. E bine să mai stea legat vreo zece minute, pentru că sunt nişte celule speciale care trebuie să ajungă la el - şi atunci copilul trebuie pus pe pieptul mamei, cu cordonul ombilical netăiat, să simtă căldura ei şi să stea în aşa-numiţii „germeni materni”. El îşi extrage, prin mamă, posibilitatea de a supraviețui, cu o mai mare putere decât un copil care imediat este luat, i se taie cordonul şi e dus într-o cameră cu alţi zeci de copii!

Sistemul actual de naşteri şi maternităţile de acum sunt făcute după un concept tributar dorinţei Statului de a controla naşterea - cu specificitatea comunistă, unde totul era sub un control absolut. Din păcate, medicii ginecologi care au crescut şi-au învăţat în acea perioadă au rămas cu acest tip de raportare, de control asupra naşterii. Niciodată, în mod normal, la naştere mama nu stă culcată pe spate, aşa cum stă pe o masă de control ginecologie! Mama se ajută de gravitatie, stă în general pe vine - asta ar fi poziţia naturală a naşterii – iar lucrul acesta nu se întâmplă în nici un spital!

Cleopatra Capsali: Asta pentru că mamele sunt privite ca fiind ceva ,,secundar”; în maternităţi, doctorul este „actorul principal”, împreună cu asistentele. Mamele nu sunt decât un ,,număr de ordine”, intră pe „bandă rulantă” - şi... gata! Nu contează ce se întâmplă acolo, nu contează dacă una naşte uşor, iar alta chiar are probleme. Toate sunt anesteziate, e ca o fabrică...

- Aceastã naștere ați văzut-o ca pe o experiență ieșită din comun?

Iulian Capsali: Faptul că am asistat la naştere nu mi-a creat impresia că am făcut un act cu totul şi cu totul deosebit. A fost voia lui Dumnezeu. Pentru mine, asta a fost limpede de la Început; am realizat ulterior că Dumnezeu ma pregătise pentru asta... De exemplu, moașa, Irina, Îi povestea soţiei mele că se pot întâmpla lucruri care sunt gestionabile, cum ar fi cordonul ombilical în jurul gâtului copilului. Eu eram lângă ele, dar cu altă treabă (scriam ceva) - şi, cu toate astea, am fost atent la ce vorbeau. Iar lucrul acesta m-a ajutat în momentul naşterii, pentru ca Miriam s-a născut cu cordonul ombilical in jurul gâtului si am ştiut sa fac faţă situaţiei!
Dacă nu ascultam ce spunea Irina, n-aş fi stiut ce-i de făcut, iar copilul ar fi fost în pericol... De asta spun că n-am făcut noi un act de eroism, ci pur si simplu Dumnezeu a vrut să ni se întâmple asta şi să ne dăm seama că, de fapt, să naști acasă este normalitatea. Să naști la spital, da, desigur – în cazuri speciale, când mama are diabet, hipertensiune sau altă boală gravă, dar lucrurile astea se ştiu deja dinaintea naşterii... Şi, după ce am anunţat pe net cum a născut soţia mea, am primit foarte multe mesaje de felicitare de la cunoscuți, printre care şi nişte prieteni din afara ţării, care ne-au spus că acolo naşterea acasă, cu moașa este ceva absolut normal. Un prieten din Suedia mi-a spus că soţia lui a născut acasă cu două tinere moașe, iar o prietenă din Statele Unite mi-a scris că toate femeile din parohia ei nasc acasă, cu moașa. Au fost insă şi opinii contra, mult mai puţine decât mă aşteptam, mai ales din partea celor care idolatrizează ştiinţa., care şi-au făcut din ea un fetiş.