Parintele Arsenie Boca "interzis" ?? stie cineva ceva ?

Ovidiu, stii ca sub influenta unui amic gen cristirg-like (insa bine intentionat, spre deosebire de colegul nostru), si eu ma indoiam de Cuviosul Parinte Arsenie Boca. A fost suficient sa-i citesc cartile sale, ca sa il marturisesc acum.
In ce il priveste pe cristirg, omul are o obsesie, pe care o recita ca pe o mantra. De ce nu ii citeste cu adevarat cartile Cuviosului Parinte Boca? (In loc sa colporteze minciuni, caci tu l-ai dovedit ca de fapt nu a citit nimica).
Cristirg, ia ma o pauza.
Nu imi amintesc ca scrie in Scriptura despre tine ca esti checkerul ortodoxiei si ortopraxiei la sfintii lui Dumnezeu. Dumnezeu sa te ierte si sa ne ierte pe toti!

[catalin2]

În prealabil postat de tot-Laurentiu

- Şi eu cred la fel, că numai Dumnezeu poate fi în mai multe locuri deodată, însă aceasta nu înseamnă că oamenii duhovniceşti, prin care lucrează harul lui Dumnezeu, nu pot, prin iconomia lui Dumnezeu, să lucreze de la distanţă sau să transmită ceva la nevoie chiar dacă nu se află într-un anumit loc în acel moment, fără ca aceasta să însemne automat bilocaţie. Şi îţi pot da exemplu:

Asa este, exista minuni care seamana cu bilocatia, de care am scris de fiecare data (translatia, invizibilitatea, viziunea, etc.). La sfintii crestini. Dar nu inteleg ce vrei sa-mi transmiti si ce legatura are cu bilocatia de la catolici. Eu am inteles pana acum ca tu nu consideri ca Francisc e sfant sau Bc este la fel ca cea ortodoxa, ci sunt alte intelesuri ale pictarii asa de catre Parintele Arsenie. Sa inteleg ca am crezut gresit?
Daca vrei sa imi spui ca bilocatia de la catolici nu e bilocatie, citeste te rog ce spun chiar ei, ca doar ei spun asta, nu eu. Bilocatia este prezenta fizica a cuiva in doua locuri, in mod simultan. Si subliniaza ca trebuie sa fie neaparat fizica, nu doar o viziune a celor de acolo. De asemenea, cei de acolo interactioneaza cu aparitia si in fiecare loc acel sfant are alta activitate, nu e o proiectie. Teologii catolcii chiar se intreaba unde e sufletul, ca ar trebui sa fie in doua locuri simultan. Despre asta am discutat aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...tie#post455734

În prealabil postat de tot-Laurentiu

- Extazul este întâlnit la o mulţime de părinţi ortodocşi (vezi Sf. Maxim Mărturisitorul, Sf. Ioan Scărarul etc.) însă nu în înţeles filozofic sau de tranşă, asemănător celui provocat de droguri sau ştiu eu ce alte prostii. Are cu totul altă semnificaţie, în sensul de răpire prin harul lui Dumnezeu despre care vorbeşte Sf. Ap. Pavel (2 Cor. 12, 4).

Nici aici nu inteleg ce vrei sa spui, eu am scris despre extazul, transa in cazul sfintilor catolici, nu ortodocsi. Probabil nu am folosit cuvintele potrivite, in cazul sfintilor am scris de viziune, ca sa fac o diferenta. Dar am crezut ca se intelege la ce ma refer. Tu-mi scrii de parca acum am auzit de ortodoxie sau de sfinti.
Daca nu ai inteles la ce ma refer, poate ai vazut filmulete cu penticostali sau charismatici care intra in extaz, cum zic ei. Deci exista si alt fel de extaz. Exista articole ortodoxe care analizeaza starile de extaz ale sfintilor catolici (nu mai stau sa caut). Despre minunile d ela catolici am scris pe scurt aici: http://www.forum-catolic.cnet.ro/vie...locatia#p57096
Tot nu m-am dumirit, si tu crezi ca sfintii catolici sunt sfinti si de aceea Parintele Arsenie l-a pictat pe Francisc?

[catalin2]

În prealabil postat de ovidiu b.

Din moment ce părintele Arsenie l-a pictat pe Sf Francisc ca sfânt, e clar că din punctul lui de vedere e sfânt.

O mare parte din cei ce il apara pe Parintele Arsenie sustin nu ca Francisc ar fi sfant si ca BC ar fi la fel cu BO (cum reiese din cealalta pictura), ci ca Parintele a vrut sa transmita altceva, poate o profetie ca va veni BC la ortoodxie, etc.

În prealabil postat de ovidiu b.

Se poate să fi avut și greșeli acești părinți (Arsenie Boca, Arsenie Papacioc), dar cred că aceștia au dus o viață sfântă. Aceasta e credința mea și cred în cuvântul lăsat de ei că este mântuitor.

Asta am spus si eu, chiar si unii sfinti au mai avut greseli, fara sa fie mai putin sfinti.

[catalin2]

În prealabil postat de Theodore_of_Mopsuestia

Nu imi amintesc ca scrie in Scriptura despre tine ca esti checkerul ortodoxiei si ortopraxiei la sfintii lui Dumnezeu. Dumnezeu sa te ierte si sa ne ierte pe toti!

Dar, trebuie sa recunosti, nici tu nu esti chiar un reper in privinta invataturii ortodoxe.

În prealabil postat de cristirg

-tu ai facut un idol din parintele Boca,tot ceea ce zice el crezi ca e bine,chiar daca contravine clar cu invatatura Bisericii,cu dogmele si canoanele,cu ceea ce zic sfintii.

Mă băiete ceea ce spune părintele Arsenie e validat de alți părinți. Citește aici: http://www.youtube.com/watch?v=sGcUe...GrX8VPJvYQNP1o

Ceea ce spun alții că a spus părintele nu mă interesează și nu are valoare. Important e ceea ce a scris părintele. Poți face diferența?

[cristirg]

În prealabil postat de ovidiu b.

Mă băiete ceea ce spune părintele Arsenie e validat de alți părinți. Citește aici: http://www.youtube.com/watch?v=sGcUe...GrX8VPJvYQNP1o

Ceea ce spun alții că a spus părintele nu mă interesează și nu are valoare. Important e ceea ce a scris părintele. Poți face diferența?

-ti-am explicat clar,ti-am dat citate din sfinti citeste tot,daca nu vrei sa vezi adevarul,treaba ta, Francisc clar nu e sfant.


http://www.ortodoxie-catolicism.ro/3...pusul-catolic/
-"În cazul lui Francisc din Assisi, trebuie arătat că Biserica romano-catolică a arătat o mare cinstire fată de stigmatele lui. Fenomenul a fost primit ca o mare minune. La doi ani de la moartea sa, Papa l-a sanctificat pe Francisc. Principalul motiv al beatificării au fost stigmatele miraculoase de pe trupul lui, care au fost acceptate ca dovadă a sfinteniei. Acest lucru prezintă un interes deosebit pentru crestinii ortodocsi, dat fiind că nu există nimic de felul acesta în vietile sfintilor Bisericii Ortodoxe"

" toti stigmaticii suferă o durere insuportabilă în părtile afectate ale trupului, indiferent de forma pe care o iau stigmatele – urma unei cruci pe umăr, urme de spini pe cap sau, în cazul lui Francisc din Assisi, răni pe mâini, picioare si coastă. Alături de durere, ei simt o mare desfătare la gândul că sunt vrednici să sufere împreună cu Iisus, să poarte, asa cum a făcut El, păcate de care nu sunt vinovati. (Desigur, aceasta se leagă de dogma romano-catolică a „satisfacerii divine”, învătătură străină Bisericii Ortodoxe."

Stigmatele lui Francisc din Assisi, datorate vedeniilor sale, sunt urmare a unei anumite rugăciuni. Este vorba de o rugăciune puternică prin care acesta cerea să simtă si el patimile lui Hristos, în trupul si în sufletul său. În rugăciunea sa, Francisc dorea să aibă parte de acele suferinte nu numai în sufletul său, ci si în trupul său. Astfel, predându-se pe sine unei rugăciuni extatice, el nu renunta la trup, ci chema asupra-i niste simtăminte pământesti, adică trupesti – cu alte cuvinte o suferintă fizică.

Rugăciunea lui Francisc nu a rămas fără răspuns. Cronicile spun că “Francisc s-a simtit cu totul transformat în Hristos”. Această preschimbare nu era numai în duh, ci si în trup; nu numai la nivelul simtămintelor duhovnicesti si psihologice, ci si la nivelul celor trupesti. Cum se petrecea de fapt vedenia?

Întâi de toate, într-un fel destul de neasteptat pentru el, Francisc văzu ceva pe care l-a zugrăvit ca minunat: un serafim cu sase aripi, asemenea celui înfătisat de Prorocul Isaia, coborându-se din cer la el. (Întâia parte a vedeniei). Apoi, după ce serafimul se apropie, Francisc, însetat după Iisus si simtindu-se “transformat în Hristos”, începu să-l vadă pe Hristos în serafim, pironit pe o cruce. Potrivit cronicarului, “acest serafim veni asa de aproape de sfânt, încât Francisc putu zări deslusit pe serafim chipul Celui răstignit”. (A doua parte a vedeniei). Francisc recunoscu chipul lui Hristos în serafim atunci când Acesta se coborî la el. [9] Atunci simti patimile lui Hristos pe trupul său, dorinta lui de a le simti fiind împlinită. (A treia parte a vedeniei). Începură apoi să apară stigmate pe trupul său. Se părea că rugăciunea lui înfocată si stăruitoare primea în cele din urmă răspuns. (A patra parte a vedeniei).

Complexitatea uimitoare a vedeniei lui Francisc este ceva deosebit. Peste vedenia de început a serafimului care, aparent, se pogora din cer la Francisc, începe să apară o altă imagine – cea după care înseta cel mai mult Francisc, anume imaginea lui Hristos cel răstignit. Felul în care se desfăsoară aceste vedenii ne lasă sentimentul că cea dintâi vedenie (cea a serafimului), atât de bruscă si neasteptată, depăsea hotarele închipuirii lui Francisc care dorea să-l vadă pe Hristos cel răstignit si să simtă pătimirile Lui. În felul acesta, putem întelege cum a reusit o conceptie atât de complexă – cuprinzând ambele vedenii, ambele chipuri, serafimul si Hristos – să-si găsească loc în starea de constientă a lui Francisc.

Experienta lui Francisc din Assisi este deosebită si de un mare interes pentru crestinii ortodocsi, deoarece, asa cum am arătat mai sus, nu întâlnim nimic de felul acesta în traditia Bisericii Ortodoxe, cu lungul ei sir de nevoitori, si nici în istoria trăirilor mistice. De fapt, toate lucrurile de care a avut parte Francisc prin stigmatele sale reprezintă chiar acele manifestări împotriva cărora ne-au prevenit, în repetate rânduri, Părintii Bisericii!"

Cel mai vădit îndemn este cel al Sfântului Nil Sinaitul, care atrage atentia asupra presupusei experieri a Dumnezeirii de care a avut parte Francisc. În Cuvânt despre rugăciune, el previne: “Să nu doresti, nici să cauti vreun chip sau înfătisare la vremea rugăciunii. Să nu tânjesti după vedenii ale simturilor sau după îngeri sau puteri sau după Hristos, căci îti vei pierde mintea, luând lupul drept păstor si închinându-te vrăjmasilor draci. Începutul rătăcirii mintii este slava desartă, care face mintea să încerce si să-si închipuie Dumnezeirea în oarescare chip sau înfătisare”

"Rugăciunea extatică a lui Francisc a primit răspuns – însă, potrivit cuvintelor Sfintilor Isaac si Nil, în chip vădit nu de la Hristos.

În vreme ce Francisc era pe deplin încredintat că fusese înăltat către Logosul dumnezeiesc, aparitia trăirilor trupesti nu poate, după Sfântul Isaac, să vină de la o putere duhovniceste bună.

Trăirile trupesti ale lui Francisc pot fi explicate ca fiind lucrarea închipuirii mintii sale, care lucra odată cu extazul spiritual. Este greu de spus, în acest caz, ce anume predomina în rătăcirea lui Francisc: mândria lui religioasă sau psihismul (închipuirea mintală); în orice caz, psihismul era destul de puternic. Acest lucru este adeverit de aspectele neobisnuitei vedenii pe care a avut-o Francisc după ce s-a simtit preschimbat cu totul în Iisus, fiind un caz foarte grav de plani (înselare sau rătăcire), ce-si are rădăcinile, după Sfântul Nil, în slava desartă.

Spre deosebire de Francisc, Sf. Serafim nu a căutat să se simtă “preschimbat în Iisus”, prin rugăciuni si nevointe. El se ruga simplu si adânc, plângându-si păcatele. În timpul rugăciunii, ca urmare a deosebitelor sale lucrări de nevointă, a crescut într-însul puterea tainică a Harului, pe care n-a simtit-o si nici n-a constientizat-o. Aflându-se în fata prestolului (altarului) cu inimă fierbinte, precum în cuvintele lui Ilie din Ekdik “…sufletul, depărtându-se de toate cele din afară, se uneste cu rugăciunea, iar acea rugăciune, asemenea unei văpăi care cuprinde sufletul asa cum focul învăluie fierul, descoperă cele înfricosate”, [14] Sf. Serafim s-a văzut deodată în fata tainicei Puteri Dumnezeiesti. Sf. Serafim nu si-a închipuit, nici n-a visat, nici nu si-a dorit o asemenea vedenie. Însă atunci când aceasta s-a petrecut, a fost atât de uimit, încât i-au trebuit două ceasuri ca să-si vină în fire. Mai târziu, a povestit însusi ce i s-a întâmplat. Mai întâi, s-a minunat văzând o lumină mai presus de fire, asemenea soarelui. Apoi l-a văzut pe Fiul Omului în slavă, strălucind mai puternic decât soarele, cu lumină negrăită si înconjurat de puterile ceresti asemenea unui “roi de albine”. Venind prin poarta de apus (a altarului), Hristos s-a oprit în fata amvonului si, ridicându-si mâinile, i-a binecuvântat pe cei ce slujeau si pe cei ce se rugau. Apoi vedenia a dispărut.

Pentru studiul nostru, ne vom opri asupra câtorva aspecte din relatarea vedeniei Sfântului Serafim. Mai întâi, spre deosebire de rugăciunea lui Francisc, rugăciunea Sfântului Serafim nu cuprinde nimic care să sugereze, nici măcar pe alocuri, că si-ar fi dorit vreun semn văzut al prezentei dumnezeiesti. Cu atât mai putin se gândea că ar fi fost vrednic de a se “preschimba în Iisus”, asa cum se ruga Francisc. Principala trăsătură a rugăciunii Sfântului era o smerenie adâncă, arătată prin mărturisirea cu glas tare a păcătoseniei, urmată de o pocăintă adâncă. Întelesul acestui lucru, asa cum au arătat în nenumărate rânduri Părintii Bisericii, este că smerenia adevărată îl păzeste pe om să nu cadă în slavă desartă.

În prealabil postat de cristirg

-ti-am explicat clar,ti-am dat citate din sfinti citeste tot,daca nu vrei sa vezi adevarul,treaba ta, Francisc clar nu e sfant.

Și eu ți-am explicat că una e să citești ceea ce a scris părintele și alte e să citești ce au înțeles babele și ce au mărturisit ele...dacă au mărturisit. Pricepuși?

Cu pagina 99 din ”Mărturii ” nu mă mai chinui....la mine în carte nu există așa ceva...de unde ai scos numai tu știi. Iar la paginile 92, 93 au am cu totul altceva.

Personal sunt desgustat de cărțile care apar mai mult cu un scop material, decât unul duhovnicesc, pe seama părintelui Arsenie. Uită-te și tu că majoritatea apar fără nici o binecuvântare.

În prealabil postat de cristirg

-ti-am explicat clar,ti-am dat citate din sfinti citeste tot,daca nu vrei sa vezi adevarul,treaba ta, Francisc clar nu e sfant.


http://www.ortodoxie-catolicism.ro/3...pusul-catolic/[/b]

Părerea părintelui pe această temă ți-am postat-o:: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=586
Cezar a avut bunovoință să-ți explice, dar tot degeaba.

”Singură Ortodoxia este cea care pomeneşte noţiunile fără a pune nici un tipar pe minte care ar stârni vreo imagine, refuzând categoric orice nălucire. De exemplu: Adevăr, Dragoste, Duh.”