Remember

[cristiboss56]

În aceste zile, la împlinirea a 22 de ani de la căderea regimului comunist ateu, pe întreg cuprinsul ţării noastre se face pomenirea eroilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989. La Timişoara, oraşul din care a pornit Revoluţia, manifestările au început încă din această sâmbătă. În cursul dimineţii, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, a oficiat în Catedrala mitropolitană o slujbă de pomenire a eroilor martiri, informează TRINITAS TV.

„Să le facă Bunul Dumnezeu veşnică pomenire şi din partea noastră gândul de a-i pomeni, cinsti şi preţui pentru dăruirea pe care au avut-o pentru poporul român”, a spus Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul.

Programul manifestărilor a continuat cu oficierea unor slujbe de pomenire şi depuneri de coroane la Cimitirul Eroilor şi la Cimitirul Săracilor din Timişoara.

La manifestările comemorative au participat revoluţionari, membri ai familiilor celor ucişi în Revoluţie, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, dar şi ai Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi în Revoluţie „ ALTAR 1989”.

[MariS_]

În prealabil postat de cristiboss56

În aceste zile, la împlinirea a 22 de ani de la căderea regimului comunist ateu, pe întreg cuprinsul ţării noastre se face pomenirea eroilor căzuţi în Revoluţia din Decembrie 1989. La Timişoara, oraşul din care a pornit Revoluţia, manifestările au început încă din această sâmbătă. În cursul dimineţii, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, a oficiat în Catedrala mitropolitană o slujbă de pomenire a eroilor martiri, informează TRINITAS TV.

„Să le facă Bunul Dumnezeu veşnică pomenire şi din partea noastră gândul de a-i pomeni, cinsti şi preţui pentru dăruirea pe care au avut-o pentru poporul român”, a spus Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojeanul.

Programul manifestărilor a continuat cu oficierea unor slujbe de pomenire şi depuneri de coroane la Cimitirul Eroilor şi la Cimitirul Săracilor din Timişoara.

La manifestările comemorative au participat revoluţionari, membri ai familiilor celor ucişi în Revoluţie, reprezentanţi ai autorităţilor locale şi judeţene, dar şi ai Asociaţiei Luptătorilor din Timişoara Arestaţi în Revoluţie „ ALTAR 1989”.

Pe data de 19 decembrie niste copii, infasurati in tricolor si cu cruciulite la gat, au inceput sa strige: "exista Dumnezeu! exista Dumnezeu!". Am fost martor, din ziua aceea armata a dat inapoi si apoi, a doua zi, a fraternizat cu revolutionarii! Intr-adevar, exista Dumnezeu!
Har, smerenie si jertfa de sine.

[cristiboss56]

Data de 15 ianuarie nu a fost aleasa intamplator ca Zi a Culturii Nationale. Ea reprezinta data nasterii celui care si-a pus amprenta asupra poeziei, filosofiei, gazetariei sau prozei romanesti , Mihai Eminescu !

[cristiboss56]

Rugaciune - Mihai Eminescu


Nadejde si-ntarire
si zid de mantuire
pe tine castigandu-te,
ingenunchem rugandu-te
de chinuri ce ne bantuie,
Marie, tu ne mantuie!

O, Sfanta Marie!
Tu, maica durerilor,
regina tariilor,
taria soliilor
izvoru-ndurarilor
luceafar al marilor,
indura-te, pleaca-te,
nadejdea corabiei,
invingerea sabiei,
limanul sarmanilor
si soarele anilor,
balsamul ranitilor,
norocul iubitilor,
o, da-ne tarie,
Sfanta Marie!

[cristiboss56]

Ariciul - Mihai Eminescu


M-am încurcat în zile, m-am rătăcit în ani
Prin mlaştinile unui veac înecat în sânge.
Te-am ocolit; o vreme chiar ne-am privit duşmani,
Îţi arătam doar ţepii, arici ce-atins se strânge.

O, Doamne, azi mă pipăi şi nu mă dumiresc:
Ce vrajă se petrece de la un timp cu mine ?
Doamne, pe măsură ce cred şi te iubesc
Îmbătrânesc în lume şi-ntineresc în tine.

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Ariciul - Vasile Voiculescu


M-am încurcat în zile, m-am rătăcit în ani
prin mlaştinile unui veac înecat în sânge.
Te-am ocolit; o vreme chiar ne-am privit duşmani,
îţi arătam doar ţepii, arici ce-atins se strânge.

O, Doamne, azi mă pipăi şi nu mă dumiresc:
Ce vrajă se petrece de la un timp cu mine ?
Doamne, pe măsură ce cred şi te iubesc
îmbătrânesc în lume şi-ntineresc în tine.

Voiculescu, Voiculescu...

[glykys]

Mihai Eminescu

DUMNEZEU ŞI OM

Cărţii vechi, roase de molii, cu păreţii afumaţi,
I-am deschis unsele pagini, cu-a lor litere bătrâne,
Strâmbe ca gândirea oarbă unor secole străine.
Triste ca aerul bolnav de sub murii afundaţi.

Dar pe pagina din urmă, în trăsuri greoaie, seci,
Te-am văzut născut în paie, faţa mică şi urâtă,
Tu, Christoase , -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă,
Tu, Mario, stai tăcută, ţeapănă, cu ochii reci!

Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană
Ajuta numai al minţii zbor de foc cutezător...
O mâna-ncă copilă pe-ochiul sânt şi arzător '
Nu putea să-l înţeleagă, să-l imite în icoană.


Însă sufletul cel vergin te gândea în nopţi senine,
Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger.
Lângă tine-ngenuncheată, muma ta stătea-n uimire,
Ridicând frumoasă, sântă, cătră cer a sale mâne.

În pădurile antice ale Indiei cea mare,
Printre care, ca oaze, sunt imperii fără fine,
Regii duc în pace-eternă a popoarelor destine
Închinând înţelepciunei viaţa lor cea trecătoare.

Dar un mag bătrân ca lumea îi adună şi le spune
C-un nou gând se naşte-n oameni, mai puternic şi mai mare
Decât toate pân-acuma. Şi o stea strălucitoare
Arde-n cer arătând calea la a evului minune.

Fi-va oare dezlegarea celora nedezlegate?
Fi-va visul omenirei grămădit într-o fiinţă?
Fi-va braţul care şterge-a omenimei neputinţă
Ori izvorul cel de taină a luminii-adevărate?

Va putea să risipească cea nelinişte eternă,
Cea durere ce-i născută din puterea mărginită
Şi dorinţa far- de margini?... Lăsaţi vorba-va pripită,
Mergeţi regi spre închinare la născutul în tavernă.

În tavernă?... -n umilinţă s-a născut dar adevărul?
Şi în faşe d-înjosire e-nfăşat eternul rege?
Din durerea unui secol, din martiriul lumii-ntrege
Răsări o stea de pace, luminând lumea şi cerul...

Sarcini de-aur şi de smirnă ei încarcă pe cămile
Şi pornesc în caravană după steaua plutitoare,
Ce în aerul cel umed, pare-o aşchie din soare,
Lunecând pe bolta-albastră la culcuşu-eternei mile.

Ş-atunci inima creştină ea vedea pustia-ntinsă
Şi pin ea plutind ca umbre împăraţi din răsărit,
Umbre regii şi tăcute ce-urmau astrul fericit...
Strălucea pustia albă de a lunei raze ninsă,

Iar pe muntele cu dafini, cu dumbrave de măslin
Povestind poveşti bătrâne, au văzut păstorii steaua
Cu zâmbirea ei ferice şi cu razele de neauă
Ş-au urmat sfmţita-i cale către staulul divin.

…………………………………………………….

Azi artistul te concepe ca pe-un rege-n tronul său,
Dară inima-i deşartă mâna-i fină n-o urmează...
De a veacului suflare a lui inimă e trează
Şi în ochiul lui cuminte tu eşti om - nu Dumnezeu.

Azi gândirea se aprinde ca şi focul cel de paie -
Ieri ai fost credinţa simplă - însă sinceră, adâncă,
Împărat fuşi Omenirei, crezu-n tine era stâncă...
Azi pe pânză te aruncă, ori în marmură te taie.

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Voiculescu, Voiculescu...

Da , multumesc din suflet pentru corectare !

[alicia]

Mihai Eminescu Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele
Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare
Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,
Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,
Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,
Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură
Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,
Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...
Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,
Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

[cristiboss56]

7 februarie 1915 – S-a născut în Tocileni, jud. Botoşani, Patriarhul Teoctist Arăpaşu


Astăzi se împlinesc 97 de ani de la naşterea celui de-al cincilea întâistătător al Bisericii Ortodoxe Române, vrednicul de pomenire patriarh Teoctist.

Născut în frumosul ţinut al Moldovei, în judeţul Botoşani, patriarhul Teoctist şi-a dedicat întreaga sa viaţă slujirii lui Dumnezeu şi a Bisericii, intrând în ascultare de tânăr, ca frate la Schitul Sihăstria Voronei.

Drumul său în ierarhia Bisericii a început aici, cu slujiri mici, dar importante, ajungând până în demnitatea de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (în 1986), de unde s-a îngrijit de împlinirea nevoilor spirituale ale credincioşilor români din ţară şi străinătate.

În toată perioada de slujire a Bisericii, patriarhul Teoctist a desfăşurat o activitate statornică de slujire liturgică, predicatorială, a scrisului bisericesc şi de gospodărire a instituţiilor şi eparhiilor încredinţate spre răspundere. Una dintre dorinţele arzătoare ale sale a fost construirea Catedralei Mântuirii Neamului, la care în prezent se lucrează.

A trecut la viaţa veşnică pe 30 iulie 2007, trupul său fiind depus întru nădejdea Învierii în Catedrala patriarhală din Bucureşti.